Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1131/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--22.05.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1131
Ședința publică din 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 2: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 3: Pokker Adina
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtele recurente Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Autoritatea Națională a Vămilor B împotriva sentinței civile nr.541/25.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâtele recurente consilier juridic, lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a B, având în vedere raportul de serviciu dintre reclamantă și T și acordă cuvântul atât pe excepție, cât și în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâtelor recurente consideră că pârâta B are calitate procesuală pasivă, având în vedere raportul de serviciu pe care îl are reclamanta cu, direcțiile vamale fiind subordonate acesteia, astfel că solicită respingerea excepției.
Pe fond, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificare în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad sub nr-, la data de 11.12.2008 și precizată, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Autoritatea Națională a Vămilor Bac erut să fie obligați pârâtele să îi plătească drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare conform art. 31 alin. 1 lit. c)-d) din Legea 188/1999, republicată, de 25% din salarul de bază fiecare spor, actualizat cu rata inflației până la data plății efective începând cu data de 01.04.2004 până la zi și obligarea pârâtei să înscrie aceste sporuri în carnetul de muncă.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că are calitatea de funcționar public și în această calitate avea dreptul conform art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 la un salariu în care să fie cuprins suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare dar prin acte normative succesive în perioada 2004-2006 aceste dispoziții (cuprinse anterior republicării Legii nr. 188/1999 în art. 29 alin. 1 lit. c și d) au fost suspendate, reintrând în vigoare potrivit art. XIII din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 la data de 01.01.2007.
Cum pârâții nici după această data nu a intenționat să achite aceste drepturi, care reprezintă parte a salarului prevăzut de lege, reclamanta consideră că este îndreptățită la plata acestor drepturi, drepturi la care nu se poate renunța și nici nu pot fi limitate raportat la prevederile art. 38 și 39 alin. 1, lit. d din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii.
Prin întâmpinare pârâtele au invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art.7 (1) din Legea nr.554/2004.
Pe fond pârâtele au solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată. Arată că reclamanta este funcționar public, iar drepturile salariale pe care le pretind nu au fost acordate pentru că prevederile referitoare la acestea au fost suspendate prin nr.OUG92/2004 și nr.OG2/2006 intrând în vigoare la 01.01.2007 și ca urmare în perioada suspendării actului normativ dispozițiile privind suplimentele nu se aplică.
Prin sentința civilă nr.541/25.03.2009, Tribunalul Arada respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii, a admis în parte acțiunea precizată, formulată de reclamanta împotriva pârâtelor Autoritatea Națională a Vămilor B și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, a obligat pârâtele să plătească reclamantei despăgubiri reprezentând drepturi salariale neacordate, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 01.04.2004 - 25.03.2009, actualizate cu indicele de inflație la data plății și înscrierea sporurilor în carnetul de muncă și respinge acțiunea cu privire la cuantumul de 25% din salariul de bază pentru fiecare spor.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut:
Reclamanta este funcționar public în cadrul Direcției Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale și au formulat prezenta acțiune întrucât începând cu 01.04.2004 până în prezent nu a beneficiat de drepturile salariale la care avea dreptul potrivit art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999.
Potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 (după republicarea legii devenind art. 31 alin. 1) "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu cuprins din: a) salariu de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. 1 lit. c și d au fost suspendate în perioada 01.01.2004-30.12.2006 în baza art. 44 din OUG nr. 92/2004 și art.48 din OG nr. 2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Prin Legea nr. 251/2006, art. 13, pentru modificare și completarea Legea nr. 188/1999, prevederile art. 29 alin. 1 lit. c și d au reintrat în vigoare începând cu data de 01.01.2007.
Succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire impune deci să se rețină că dreptul la plata sporului reprezentând, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, a fost introdus prin art. 29 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 și a produs efecte de la data de 01.01.2004 iar suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anii 2004-2007.
Este neîndoielnic că prin art. 29 din Legea 188/1999, legiuitorul a reglementat mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici compus din cele 5 componente enumerate limitativ, respectiv salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Este la fel de relevant că reclamanta are un drept subiectiv recunoscut și ocrotit de Legea nr. 188/1999.
Astfel, pentru ca un drept să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada 2004-31.12.2006, pentru că exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat, întrucât s-ar ajunge la situația că un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută să devină lipsit de orice valoare.
Ca atare, este evident și de necontestat faptul că legiuitorul, prin norma legală pe care își întemeiază reclamanta cererea, a recunoscut funcționarilor publici un astfel de drept salarial precum suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pornind de la izvorul însuși al dreptului invocat este incontestabil că ceea ce legea a reglementat este corect și obligatoriu a fi respectat și de către angajator, acesta având obligația legală de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege.
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și al Fundamentale, " Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamantei la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional la convenția menționată.
Ca atare, dreptul subiectiv al reclamantei fiind recunoscut de legiuitor printr-o normă legală dincolo de competența constatatoare a instanței de judecată, instanța reține că reclamanta are dreptul la aceste sporuri salariale reglementate în art. 29 din Legea 188/1999 alături de celelalte sporuri și drepturi salariale.
Cu privire la cuantumul sporurilor solicitate în procent de 25% din salariul de bază, instanța va da eficiență Deciziei nr. 820/2008 a Curții Constituționale care a statuat că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Instanța de judecată nu s-a putut pronunța cu privire la stabilirea cuantumului acestor sporuri întrucât nu are nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege și cu privire la care legea nu reglementează modalitatea de calcul cu atât mai mult cu cât salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici și nicidecum în mod arbitrar de către instanțele judecătorești.
acestor drepturi salariale impune o valorificare, o corectă și justă apreciere a nivelului salarial raportat la atribuțiile și responsabilitățile fiecărui funcționar public în parte, or,aceste aspecte exced competenței legale cu care este investită instanța de judecată.
Ca urmare instanța a apreciat că cererea reclamantei este întemeiată în parte, acesta fiind îndreptățit la plata dreptului salarial reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Având în vedere că nici Legea nr. 188/1999 și nici alt act normativ nu prevede procentul în care se acordă sporul cerut de reclamantă, instanța a respins acțiunea pentru plata suplimentelor salariale cerute ca fiind în procent de 25% fiecare din salarul de bază, ca fiind lipsită de temei legal.
În temeiul Decretului nr.92/1976 pârâții au fost obligați la înscrierea drepturilor în carnetul de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T în nume propriu și pentru Autoritatea Națională a Vămilor B, solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii, în principal, ca inadmisibilă pentru lipsă procedură prealabilă, iar în subsidiar ca nefondată.
În motivare se arată că hotărârea judecătorească este dată cu aplicarea greșită a legii câtă vreme nu a reținut obligativitatea efectuării procedurii prealabile.
Pe fondul cauzei se arată că prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul treptei au fost suspendate pe perioada 2004-2006, iar aplicarea lor în prezent ar însemna de fapt aplicarea retroactivă a Legii nr.188/1999. Se mai arată că prin nr.OG6/2007 a fost reglementat sistemul de salarizare al funcționarilor publici care nu face nici o referire la plata celor două suplimente, iar pe de altă parte, cuantificarea acestor suplimente nu este posibilă deoarece în cazul funcționarilor publici libertatea contractuală a părților este suplinită de legiuitor nefiind posibilă o negociere individuală a acestor sporuri. Totodată, până în prezent nu a fost adoptată o lege privind sistemul unitar de salarizare, motiv pentru care sunt incidente prevederile OG nr.6/2007 care nu fac nicio referire la suplimentele salariale pretinse de reclamant.
În drept s-au invocat disp. art.304 pct.3 și 9 Cod procedură civilă, 3041și 312 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din 20.10.2009, instanța de recurs a invocat din oficiu, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B raportat la care, ținând cont de dispozițiile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, ce obligă instanța a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond ce fac inutilă cercetarea în fond a cauzei, reține că excepția este întemeiată întrucât în speță reclamanta are calitatea de funcționar public și chiar dacă ordinul de numire în funcție a fost dat de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor B ce are calitatea de organ de specialitate al administrației publice centrale, instituția plătitoare a drepturilor salariale este Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, astfel încât, ținând cont de calitatea acesteia și de faptul că raportul de serviciu s-a legat în fapt cu această din urmă instituție, iar drepturile salariale pretinse de reclamantă intră în sfera raporturilor de serviciu ale funcționarului public unde calitate procesual pasivă poate avea numai instituția angajatoare și direct implicată în raportul de serviciu al funcționarului public.
Ca atare, se impune respingerea acțiunii față de pârâta B care chiar dacă are calitatea de ordonator de credite de superior nu se identifică totuși cu instituția plătitoare a drepturilor salariale, în speță, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
Prin urmare, Curtea apreciază că soluția primei instanțe prin care a fost admisă acțiunea reclamantei și în contradictoriu cu pârâta B este dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, astfel încât, fiind în prezenta motivului de recurs art.304 pct.9 Cod procedură civilă și văzând și art.312 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, instanța admițând recursul declarat de pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, în numele B va proceda la modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei față de această pârâtă, menținând în rest dispozițiile sentinței recurate.
Referitor la recursul declarat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T în nume propriu, Curtea observă că, în mod corect prima instanță a procedat la respingerea excepției privind inadmisibilitatea acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, întrucât potrivit disp. art. 911Legea 188/1999 sunt de competența instanțelor de contencios administrativ cauzele ce au ca obiect raportul de serviciu al funcționarilor publici, iar trimiterea la instanța de contencios administrativ este o trimitere la aplicarea Legii nr.554/2004. Cu toate acestea prevederile art.7 din Lg.554/2004 nu sunt aplicabile în speță întrucât acestea vizează situația în care o persoană se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ unilateral. Deci nu în toate situațiile în care se stabilește competența instanței de contencios administrativ este necesară și îndeplinirea procedurii prealabile ci doar în cazul existenței unui act administrativ vătămător așa cum este definit actul administrativ tipic la art.2 alin.1 lit.c Lg.554/2004, textul de lege referindu-se la vătămarea produsă printr-un act administrativ unilateral.
Ca atare, în lipsa unui act administrativ unilateral, reclamanta nu avea obligația parcurgerii procedurii prealabile prevederile. de art.7 Lg.554/2004, astfel încât în mod corect prima instanță a respins excepția inadmisibilității invocată de pârât.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că reclamanta are calitatea de funcționar public în cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale T în perioada 01.04.2004 până în prezent, calitate în care raportul de serviciu al acesteia intră sub incidența Legii nr.188/1999 în ceea ce privește drepturile funcționarilor publici. Printre drepturile prevăzute la art.31 aliniatul1 din Legea nr. 188/1999 se numără și suplimentul postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Cele două suplimente au fost introduse prin Legea nr.161/2003 fiind prevăzute inițial la art.29 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999. Aplicarea acestor dispoziții a fost suspendată în perioada 01.01.2004 - 30.12.2006, dar suspendarea nu echivalează cu însăși pierderea dreptului respectiv, iar prin Legea nr.251/2006 art.13, prevederile respective au reintrat în vigoare începând cu 01.01.2007 fără a se indica însă cuantumul sau criteriile în funcție de care funcționarii publici vor beneficia de aceste drepturi. De asemenea, nici unul din actele normative referitoare la modul de salarizare a funcționarilor publici nu stabilește cuantumul celor două suplimente, respectiv nr.OUG192/2002, nr.OUG92/2004, nr.OG2/2006 nr.OG6/2007 sau nr.OG9/2008.
Cu toate acestea Curtea reține că la data de 29.01.2007 a fost publicată nr.OG6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007 iar potrivit art.48 din acest act normativ prezenta ordonanță se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, republicată precum și cu dispozițiile actelor normative speciale care reglementează salarizarea și alte drepturi pentru personalul bugetar.
Ca atare, faptul că legiuitorul nu a stabilit cuantumul în care se pot acorda aceste sporuri sau criterii pentru determinarea cuantumul nu poate conduce la soluția respingerii acțiunii reclamantei cel puțin în ceea ce privește acordarea generică a acestor drepturi salariale. O atare soluție ar echivala în fapt cu nerecunoașterea drepturilor reclamantei ca și funcționar public la plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, drepturi care sunt prevăzute indubitabil în Legea cadru nr.188/1999 art.31 aliniatul 1 literele c) și d).
Pe de altă parte instanța de judecată nu-și poate depăși competența și nu se poate substitui legiuitorului prin determinarea cuantumului acestor sporuri în condițiile în care ele nu sunt prevăzute de lege dar se poate proceda la recunoașterea acestor drepturi în mod generic urmând ca ulterior ordonatorul principal de credite să stabilească cuantumul acestor sporuri sau criterii de natură a determina acest cuantum. În sprijinul acestei soluții vin dispozițiile cuprinse la art.3 din nr.OG6/2007 potrivit cărora gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii astfel încât rezultă că stabilirea cuantumurilor sporurilor salariale solicitate în baza art.31 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, republicată revine în sarcina fiecărui ordonator principal de credite iar lipsa cuantumului în cuprinsul legii nu reprezintă un motiv pentru respingerea acțiunii.
Pe de altă parte instanța de recurs nu-și poate însuși motivarea reclamantei potrivit căreia cuantumul de 25 % este o creație a jurisprudenței fiind stabilită la nivel național întrucât hotărârea judecătorească trebuie să reflecte fidel dispozițiile legale pe care se întemeiază ori în condițiile în care legiuitorul nu a prevăzut cuantumul acestor drepturi salariale nici instanța nu le poate determina fără ca prin aceasta să se substituie astfel puterii legislative.
Aceasta nu împiedică însă menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe de admitere în parte a acțiunii reclamantei referitor la recunoașterea dreptului la plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare pe perioada 01.04.2004-25.03.2009, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective pentru a se asigura astfel repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamantă ca urmare a neachitării la termen a drepturilor salariale cuvenite. Ca o consecință a admiterii acestui petit, în mod corect prima instanță a obligat pârâta și la înscrierea acestor sporuri în carnetul de muncă al reclamantei.
Văzând că recurenta B nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T împotriva sentinței civile nr.541/25.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata.
Respinge recursul declarat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T în nume propriu împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge acțiunea reclamantei față de
Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.-P - 26.10.2009
tehnored. - 26.10.2009/ 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica, Barbă Ionel, Pokker Adina
