Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1138/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 03.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1138
Ședința publică din 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamantul SINDICATUL LIBER AL SALARIAȚILOR DIN SECTORUL SANITAR AL JUDEȚULUI T și de pârâții MINISTERUL SĂNĂTĂȚII B, DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ T și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T împotriva sentinței civile nr.396/CA/08.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul - recurent avocat, lipsă fiind pârâții - recurenți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantului - recurent depune la dosar împuternicire avocațială și concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul atât asupra excepțiilor, respectiv a lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și a Ministerului Sănătății, cât și în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent, domnul avocat solicită respingerea excepțiilor și a recursului declarat de pârâții, pentru motivele arătate în concluziile scrise. Solicită admiterea recursului declarat de reclamant așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor de față constată:
Prin sentința civilă nr.396/8.IV.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și excepția prescripție dreptului la acțiune, a admis acțiunea în parte acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL LIBER AL SALARIAȚILOR DIN SECTORUL SANITAR AL JUDEȚULUI T, în contradictoriu cu pârâții AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ T, MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, având ca obiect Legea nr. 188/1999, a obligat pârâții potrivit atribuțiilor fiecăruia la plata către reclamanții funcționari publici a suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare prevăzut de art. 31 pct. 1 lit. c și d din Legea nr.188/1999 republicată și cu modificările ulterioare începând cu data de 22.04.2004 și la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii și a respins în rest acțiunea.
În motivare s-a reținut că reclamanții reprezentați de Sindicatul Liber al Salariaților din Sectorul Sanitar al Județului T, au calitatea de funcționar publici în condițiile art.1-5 din Legea 188/1999.
Potrivit art.40 alin.2 lit. c din Codul Muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate devine angajatorului, respectiv pârâtei.
În acest context reclamanții, având calitatea de funcționari publici, sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.1 lit. c și d din actul normativ citat.
Acordarea suplimentelor a fost suspendată succesiv, în intervalul 22 mai 2004 - 31 decembrie 2006, prin ordonanțe de urgență.
Art. 13 din Legea nr. 251 din 23 iunie 2006 statuează că prevederile art. 29 din Legea 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, intră în vigoare de la 1 ianuarie 2007.
Potrivit art. 48 din nr.OG 6 din 24 ianuarie 2007, prevederile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Întrucât prima suspendare a acordării acestor drepturi a intervenit prin art. 501 din Legea nr. 164/2004, intrată în vigoare la 22 mai 2004, pentru perioada 1 ianuarie 2004-22 mai 2004, dreptul la acțiune este prescris.
La data încetării oricăror cauze de suspendare, dreptul intrând în vigoare, rezultă că la data de 1 ianuarie 2007, se naște dreptul la acțiune a celor interesați, pe perioada suspendării exercițiului dreptului, fiind suspendată și curgerea prescripției.
Așadar, funcționarii publici beneficiază de cele două suplimente, începând cu data de 22 mai 2004.
În aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, text introdus prin Legea nr.161/2003, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici.
Proiectul reglementa modul unic de stabilire a salariilor funcționarilor publici, instituind, conform dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri. Astfel, conform proiectului, atât salariul de baza câr și suplimentul postului se calculau în puncte.
Însă acest proiect de act normativ elaborat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.
În ce privește acordarea drepturilor pentru viitor a reținut că creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți
Cu referire la petitul având ca obiect acordarea contravalorii tichetelor de masă Tribunalul reține următoarele: Potrivit art 1 pct. 1și 2 din legea 142/1998, (1) Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
(2) Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori,
Rezultă din cuprinsul textelor legale menționate că poate beneficia de tichete de masă doar personalul contractual, nu și funcționarii publici angajați prin raporturi de serviciu.
Or, în speță așa cum s-a arătat reclamanții sunt funcționari publici, a căror raporturi de muncă sunt caracterizate prin raporturi de serviciu care și se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condițiile legii.
Pe de altă parte instanța a constatat că prin Decizia nr. 14/14.02.2008 emisă de, a fost admis recursul în interesul legii promovat în legătura cu aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998, instanța suprema stabilind că: "alocația individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masa nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și uncționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor, aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în are angajatorul are prevăzute în buget sume cu aceasta destinație și acordarea acestora a ost negociata prin contractele colective de muncă.
Pentru motivele arătate mai sus, în temeiul art. 109 din Legea nr.188/1999, Tribunalul a respins ca neîntemeiat acest petit.
Cu referire la excepțiile invocate.
Pârâta MEF A considerat că nu are calitate procesuală pasivă, în esență, pentru considerentul că nu are raporturi juridice cu reclamanții.
Tribunalul va respinge această excepție deoarece ambele pârâta, este ordonator principal de credite și are atribuții în ce privește acoperirea cheltuielilor,din acest punct de vedere este titulară obligației corelative dreptului pretins de reclamanți referitor la salarizare.
În ce privește prescripția dreptului la acțiune invocat, tribunalul a reținut că drepturile pretinse de reclamanți au fost suspendate în perioada 2005-2006 prin OUG 92/2004 și OG 2/2006. Pe cale de consecință, a fost suspendat și dreptul la acțiune. Așadar, termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă la data de 01.01.2007 și nu era împlinit la data de 30.12.2008 când a fost înregistrată acțiunea reclamanților.
În cauză au declarat recurs toate părțile.
Recurentul reclamant Sindicatul Liber al Salariaților din Sectorul Sanitar al județului T critică prima instanță pentru că nu s-a admis și cererea pentru cuantumul de 25% al celor două sporuri, deoarece practica judiciară constantă în materia ce a stabilit procentual aceste drepturi, tocmai pentru a înfrânge cu efecte directe și imediate refuzul instituțiilor publice a de plăti efectiv aceste drepturi.
Neindicarea unui procent în care se va acorda acest drept nici pentru trecut și nici pentru viitor, va aduce la un blocaj în executarea acestei hotărâri, va lipsi de eficiență și forță juridică sentința judecătorească pronunțată în cauză.
Cine și cum se va putea verifica dacă instituția pârâta a respectat dispozițiile sentinței câtă vreme nu se indică în mod neechivoc care este obligația pârâtei.
Este de notorietate faptul că instituțiile publice refuză să achite drepturile restante, chiar și atunci când sunt clar stabilite în procente sau sume de bani, uzând de contestații la executare și alte căi de atac, motiv pentru care solicitarea de a se indica în mod expres procentul acordat este vădit întemeiată și proprie unui demers judiciar ce trebuie să se încheie cu o sentință executorie, clară și neinterpretabilă.
Recurenții pârâții Ministerul Sănătății și Ministerul Finanțelor Publice, critică în principal prima instanță pentru că a admis în parte acțiunea față de aceștia deși nu au calitate procesuală pasivă, nefiind angajatorii funcționarilor publici din cauză.
Recurenta Direcția de Sănătate Publică T critică sentința pentru că prin OUG nr.92/2004, dispozițiile art.31, 32 din Legea nr.188/1999 au fost suspendate, că nu există pe seama funcționarilor publici un drept câștigat din moment ce nu l-au primit până acum și că instanța reține că în momentul actual nu există un act normativ care să prevadă cuantumul acestui spor și nici modalitatea de calcul a acestor sporuri și în consecință calcularea acestora este imposibilă, drept urmare, acordarea acestor drepturi salariale este nelegală raportat la prevederile legale în vigoare, și cu toate acestea dă dreptate reclamanților prin admiterea acestor capete de cerere.
Examinând recursurile pârâților Ministerul Sănătății și Ministerul Finanțelor Publice, în raport cu motivul invocat, se vor admite împotriva sentinței civile nr.396/8.IV.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, se va modifica în parte sentința în sensul că respinge acțiunea reclamantului Sindicatul Liber al Salariaților din Sectorul Sanitar al județului T împotriva pârâților Ministerul Sănătății Publice și Ministerul Economiei și Finanțelor, pe excepția lipsei de calitate procesuală pasivă, pentru că:
Potrivit probelor dosarului, funcționarii publici, membrii ai reclamantului Sindicatul Liber al Salariaților din Sectorul Sanitar al județului T își desfășoară activitatea în cadrul pârâtei Direcția de Sănătate Publică T, deci refuzul vătămător în acordarea drepturilor salariale din litigiu provine de la o instanță publică de nivel local, și nu de la pârâții Ministerul Sănătății sau Ministerul Finanțelor Publice, care în această situație nu au calitate procesuală pasivă în raport cu art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Așa fiind, recursul celor doi pârâți se admite, cu aplicarea art.304 pct.9 Cod procedură civilă, modificându-se sentința în sensul arătat mai sus.
Privitor la recursul declarat de reclamantul Sindicatul Liber al Salariaților din Sectorul Sanitar al județului T, Curtea constată că este nefondat și se respinge cu aplicarea art.312 alin.1 Cod procedură civilă, pentru că referitor la cuantificarea celor două sporuri, se constată că nu există nicio reglementare legală în materie, astfel că în cauză nu s-a dovedit existența unui drept vătămat sau interes legitim vătămat prin refuzul pârâtelor sub acest aspect.
Lipsa precizării cuantumului drepturilor salariale nu conduce la pronunțarea unei hotărâri neclare și interpretabile, cum susține recurenta, atâta timp cât rezultă cu precizie că acțiunea s-a admis doar în parte neputându-se imputa instanței refuzul de a cuantifica un drept, pentru care în lege nu există o prevedere expresă.
Curtea respinge ca nefondat și recursul pârâtei Direcția de Sănătate Publică T pentru că potrivit dispozițiilor art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, funcționarii publici au dreptul, pentru activitatea desfășurată la un salariu compus inclusiv din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Dreptul în discuție s-a născut așadar din lege, ca drept subiectiv, ce conferă titularilor de drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut să efectueze o anume prestație pozitivă, respectiv de a plăti o anumită sumă de bani, chiar și în situația în care această obligație a fost suspendată prin nr.OUG92/2004, până la finele anului 2006, dat fiind că suspendarea nu echivalează cu abrogarea unor dispoziții legale, în sensul dispozițiilor art.64 alin.2 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Ceea ce este esențial, relativ la acest drept, îl constituie faptul că el dispune de o susținere legală, iar omisiunea cuantificării lui nu poate fi imputată beneficiarilor, în condițiile în care acesta reprezintă un aspect subsecvent dreptului existent, cu posibilitatea complinirii lui de către organele în drept abilitate.
Și aceasta întrucât, în caz contrar ne-am afla în prezența unui drept patrimonial recunoscut doar formal, lipsit de conținut, iar prin nerecunoașterea sa s-ar contraveni atât art.53 din Constituție cât și reglementărilor date prin art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Or, respectarea principiului încrederii în statul de drept, implică tocmai asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricăror tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, de natură a-i împiedica pe titularii drepturilor recunoscute de a se bucura efectiv de acestea.
În plus, în confirmarea interpretării date textului legal, se situează și considerentele Deciziei nr. XIV/18.02.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, deciziei care, chiar dacă se referă la un alt drept al funcționarilor publici, decât cel dedus judecății din prezentul dosar, se impune a fi menționată. Astfel, în considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sportul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Legea nr. 188/1999 precizează că suplimentul prevăzut la litera d din art. 31 se stabilește în raport de treapta de salarizare. Este evident că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsat de legiuitor în seama administrației a cărei activitate fundamentală este acea a organizării legii sau a executării în concret a legii, singurul criteriu avut în vedere de legiuitor care obligă administrația, este criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
Față de cele ce preced, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul pârâtei, în condițiile dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, menținându-se în rest dispozițiile sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Sănătății Publice și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr.396/8.IV.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea reclamantului Sindicatul Liber al Salariaților din Sectorul Sanitar al județului T împotriva pârâților Ministerul Sănătății Publice și Ministerul Economiei și Finanțelor, pe excepția lipsei de calitate procesuală pasivă.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul Sindicatul Liber al Salariaților din Sectorul Sanitar al județului T și de pârâta Autoritatea de Sănătate Publică T împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED. -23.2009
TEHNORED:/28.10.2009/2 ex.
Prima instanță. Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Adina Pokker
