Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1139/2008. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR-DECIZIENR. 1139/R-

Ședința publică din 05 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător

JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță

JUDECĂTOR 3: Ingrid

Grefier:

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții, G-, - și, toți cu domiciliul ales în Comuna, sat, județul V, împotriva sentinței 1066/30.09.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtăCOMUNA,REPREZENTATĂ PRIN PRIMAR

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura, legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, după care:

Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și reține cauza în vederea deliberării.

CURTEA

Constată că, prin acțiunea înregistrată la 14 iulie 2008, reclamanții, G, și au chemat în judecată pe pârâta Comuna, județul V, prin Primar, pentru a fi obligat să le plătească contravaloarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare fiecare în procent de 25% sume datorate începând cu 1 ianuarie 2004 și până în prezent și care urmează a fi reactualizate.

În motivare s-a arătat că reclamanții sunt funcționari publici din aparatul de specialitate al primarului, calitate în care sunt îndreptățiți la drepturile menționate în prevederile art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, drepturi a căror suspendare a fost nelegală ducând la încălcarea normelor constituționale și a art.1 din Protocolul la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. De altfel, urmează a se observa că așa cum s-a statornicit și de Înalta Curte de Casație și Justiție, prescripția nu curge în perioada de suspendare.

Prin sentința nr.1066/2008, Tribunalul Vâlceaa respins acțiunea reținând că cele două suplimente prevăzute de art.29 în prezent art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999 sunt necuantificate. Nici Legea nr.188/1999 și nici ordonanțele ulterioare de salarizare ale funcționarilor publici nu stabilesc care este procentul în care se cuvin cele două sporuri, iar o astfel de stabilire nu poate fi făcută de către instanță, așa cum se solicită de către reclamanți prin trimitere la alte sporuri, prime sau drepturi salariale.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, invocând dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă și susținând în esență următoarele:

- atât în Protocolul nr.1 la Convenție, în Constituția României, în Legea nr.188/1999 și în Legea nr.53/2003, este recunoscut atât dreptul funcționarilor publici la cele două categorii de sporuri, cât și faptul că ele nu fac obiectul unor tranzacții și nici o persoană nu poate fi lipsită de beneficiul acestora sau afectată prin restrângerea lor;

- prin introducerea celor două sporuri, legislativul a avut în vedere complexitatea atribuțiilor și responsabilităților funcționarilor publici și astfel ele au dobândit natura de bunuri în sensul art.1 din Protocolul la Convenție, iar beneficiarul lor nu poate fi privat de obținerea sumelor echivalente, nici chiar printr-o suspendare legislativă, care este lovită de nulitate;

- procentul de 25% a fost solicitat avându-se în vedere și proiectul actului normativ de salarizare pentru funcționarii publici, coroborat cu numeroase hotărâri judecătorești rămase irevocabile și prin care astfel de acțiuni au fost admise.

Examinând criticile formulate se apreciază că ele sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.

Sentința criticată nu dreptul reclamanților de a primi echivalentul celor două sporuri în prezent prevăzute de art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999 din perspectiva faptului că plata lor este sau a fost suspendată până la 31 2006.

Instanța a avut în principal în vedere faptul că dreptul reclamanților nu este determinat și nici determinabil prin dispoziții legale aplicabile acestor categorii de funcționari publici.

Potrivit acestor prevederi legale, de principiu salariul funcționarilor publici este compus și din suplimentul postului și din suplimentul treptei de salarizare, însă, nici Legea nr.188/1999 și nici actele normative de salarizare nu au stabilit care este cuantumul acestor sporuri.

În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii ar reprezenta o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, potrivit căreia "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create cu prevederi cuprinse în alte acte normative".

Așadar, instanța de judecată nu are competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, drept care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.

Dreptul la cele două suplimente nu poate fi apreciat ca un "bun" în sensul art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, nici în sens strict, nici în sens larg, întrucât în absența prevederilor legale de stabilire a cuantumului suplimentelor sau a criteriilor de cuantificare a acestora "bunul" nu este definit și deci nu poate naște legitimă de a-l obține.

În concluzie, chiar dacă sub aspect formal dreptul reclamanților are un suport legal, el nu are însă un conținut determinat sau determinabil, fie prin legea însăși, fie prin acte normative de aplicare a acestora, iar instanța de judecată nu poate face o asemenea cuantificare decât depășindu-și limitele constituționale și încălcându-le astfel pe cele ale puterii legislative sau executive.

Nu se poate pretinde că suma cuvenită reprezintă 25% din salariul de bază pentru fiecare din cele două sporuri pentru că într-un proiect de salarizare al funcționarilor publici se face o astfel de determinare, întrucât atâta vreme cât proiectul nu a devenit lege și nu are valoarea unui act normativ ce emană de la puterea legislativă, el nu poate fi aplicat de către instanță.

Pentru toate aceste considerente, se apreciază că recursul este nefondat și în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, G-, - și, împotriva sentinței 1066/30.09.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă COMUNA, reprezentată prin PRIMAR

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

,

Grefier,

Red./9.12.2008

GM/2 ex.

Președinte:Corina Georgeta Nuță
Judecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1139/2008. Curtea de Apel Pitesti