Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1139/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--15.05.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1139
Ședința publică din 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta recurentă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T în reprezentarea pârâtei B împotriva sentinței civile nr.543/25.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezinte pentru recurente consilier juridic, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a B, având în vedere raportul de serviciu dintre reclamantă și T și acordă cuvântul atât pe excepție, cât și în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâtelor recurente solicită respingerea excepției având în vedere dispozițiile HG nr.110/2002, iar pe fond solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificare în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.543/28.III.2009 pronunțată în dosar nr.34/- Tribunalul Arada admis în parte acțiunea reclamantul împotriva pârâtelor Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, și Autoritatea Națională a Vămilor B, a obligat pârâtele să plătească reclamantului despăgubiri reprezentând drepturi salariale neacordate, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 01.04.2004 - 25.03.2009, actualizată cu rata inflației la data plății și să înscrie în carnetul de muncă aceste sporuri și a respins acțiunea cu privire la cuantumul de 25% din salariul de bază pentru fiecare spor.
În motivare s-a reținut că reclamantul este funcționar public în cadrul Direcției Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale și au formulat prezenta acțiune întrucât începând cu 01.04.2004 până în prezent nu a beneficiat de drepturile salariale la care avea dreptul potrivit art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999.
Potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 (după republicarea legii devenind art. 31 alin. 1) "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu cuprins din: a) salariu de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. 1 lit. c și d au fost suspendate în perioada 01.01.2004-30.12.2006 în baza art. 44 din OUG nr. 92/2004 și art.48 din OG nr. 2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Prin Legea nr. 251/2006, art. 13, pentru modificare și completarea Legea nr. 188/1999, prevederile art. 29 alin. 1 lit. c și d au reintrat în vigoare începând cu data de 01.01.2007.
Succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire impune deci să se rețină că dreptul la plata sporului reprezentând, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, a fost introdus prin art. 29 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 și a produs efecte de la data de 01.01.2004 iar suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anii 2004-2007.
Este neîndoielnic că prin art. 29 din Legea 188/1999, legiuitorul a reglementat mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici compus din cele 5 componente enumerate limitativ, respectiv salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Este la fel de relevant că reclamantul are un drept subiectiv recunoscut și ocrotit de Legea nr. 188/1999.
Astfel, pentru ca un drept să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada 2004-31.12.2006, pentru că exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat, întrucât s-ar ajunge la situația că un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută să devină lipsit de orice valoare.
Ca atare, este evident și de necontestat faptul că legiuitorul, prin norma legală pe care și-a întemeiază reclamantul cererea, a recunoscut funcționarilor publici un astfel de drept salarial precum suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pornind de la izvorul însuși al dreptului invocat este incontestabil că ceea ce legea a reglementat este corect și obligatoriu a fi respectat și de către angajator, acesta având obligația legală de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege.
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și al Fundamentale, " Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamantului la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional la convenția menționată.
Ca atare, dreptul subiectiv al reclamantului fiind recunoscut de legiuitor printr-o normă legală dincolo de competența constatatoare a instanței de judecată, instanța reține că reclamantul are dreptul la aceste sporuri salariale reglementate în art. 29 din Legea 188/1999 alături de celelalte sporuri și drepturi salariale.
Cu privire la cuantumul sporurilor solicitate în procent de 25% din salariul de bază, instanța va da eficiență Deciziei nr. 820/2008 a Curții Constituționale care a statuat că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Instanța de judecată nu s-a putut pronunța cu privire la stabilirea cuantumului acestor sporuri întrucât nu are nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege și cu privire la care legea nu reglementează modalitatea de calcul cu atât mai mult cu cât salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici și nicidecum în mod arbitrar de către instanțele judecătorești.
acestor drepturi salariale impune o valorificare, o corectă și justă apreciere a nivelului salarial raportat la atribuțiile și responsabilitățile fiecărui funcționar public în parte, or,aceste aspecte exced competenței legale cu care este investită instanța de judecată.
Ca urmare instanța a apreciat că cererea reclamantului este întemeiată în parte, acesta fiind îndreptățit la plata dreptului salarial reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Având în vedere prevederile art. 93 din Legea nr. 188/1999 republicată potrivit cărora prevederile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale după caz în măsura în care nu contravin legislație specifice funcției publice și prevederile art. 161 alin. 4, art. 292 alin. 1 și art. 295 alin. 2 din Legea nr. 53/2002 Codul Muncii și art. 1082 Cod Civil, instanța va acorda reclamantului daune interese compensatorii pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a devalorizării monedei naționale în perioada scursă de la nașterea dreptului până la data plății efective.
Având în vedere că nici Legea nr. 188/1999 și nici alt act normativ nu prevede procentul în care se acordă sporul cerut de reclamant, instanța va respinge acțiunea pentru plata suplimentelor salariale cerute ca fiind în procent de 25% fiecare din salarul de bază, ca fiind lipsită de temei legal.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept menționate, instanța a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâtele să plătească despăgubiri reprezentând drepturile salariale neacordate, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 01.04.2004-25.03.2009, actualizată cu indicele de inflație până la data plății.
În temeiul Decretului nr.92/1976 vor fi obligați pârâții la înscrierea drepturilor în carnetul de muncă.
În cauză a declarat recurs pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale în reprezentarea intereselor pârâtei B, cu aplicarea art.304 pct.3 și 304 pct.9 Cod procedură civilă.
În motivare pârâtele critică prima instanță pentru că au pronunțat sentința nelegală privitor la competența materială care revine Curții de APEL TIMIȘOARA, pentru că, B este o autoritate centrală.
De asemenea se critică prima instanță pentru că nu a respins acțiunea pe excepția inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile și pe fond ca neîntemeiată întrucât în cuprinsul art.31 din Legea nr.188/1999 nu se prevede nici un procent pentru cele două sporuri, iar în ceea ce privește elementele Salariului prevăzute de art.31 alin.l litera a) si b), acestea sunt aplicabile deoarece salariile de baza ale funcționarilor publici sunt reglementate prin lege speciala, fiind prevăzute expres pentru fiecare funcție publica in parte ( in prezent acestea sunt prevăzute de Ordonanța Guvernului nr.6/2007 privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale funcționarilor publici pana la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale funcționarilor publici, precum si creșterile salariale" care se acorda funcționarilor publici in anul 2007, cu modificările si completările ulterioare), iar sporul de vechime este de asemenea expres prevăzut de lege pentru funcționarii publici, in art.ll din Ordonanța Guvernului nr.6/2007.
Interpretarea atât a dispozițiilor art.44 din nr.OUG92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, cu modificările și completările ulterioare, cât și a dispozițiilor art. 48 din nr.OG2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că nu este vorba de o suspendare a dreptului funcționarilor publici de a beneficia de suplimentul postului și de suplimentul corespunzător treptei de salarizare, ci de o suspendare a dispozițiilor legale, ceea ce înseamnă că, în această perioadă, dispozițiile legale privitoare la suplimentele mai sus menționate nu se aplica.
Examinând recursul pârâtei în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se va admite împotriva sentinței civile nr.543/25.III.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad, se modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea precizată formulată de reclamantul împotriva pârâtei pe excepția calității procesuale pasive, și se respinge în rest acțiunea, menținându-se în rest dispozițiile sentinței, pentru că:
Potrivit probelor dosarului reclamantul este funcționar public, desfășurându-și activitatea în cadrul pârâtei Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T așa cum rezultă și din înscrierile din cartea sa de muncă, depusă în copie în primă instanță.
Deci, refuzul vătămător în acordarea drepturilor salariale din litigiu provine de la o autoritatea publică de nivel județean și nu de la pârâta B care este forul tutelar al Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
Cum în contencios administrativ calitatea procesuală pasivă aparține autorității administrative care emite un act vătămător sau care refuză recunoașterea unui drept pe seama reclamantului, indiferent de calitatea de persoană juridică de drept civil a autorității respective, Curtea constată că pârâta B nu are calitate procesuală pasivă în litigiu pentru că nu este în raporturi de muncă cu reclamantul, deci nu-i acordă direct drepturile salariale în calitate de angajator, aceasta calitatea aparținând pârâtei Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
Așa fiind recursul se va admite așa cum s-a menționat modificându-se sentința cu privire la pârâta B, cu aplicarea art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În rest criticile din recurs sunt nefondate, pentru că, bine a soluționat acțiunea în primă instanță Tribunalul Timiș, conform art.2 pct.1 lit.d Cod procedură civilă, față de calitatea de pârât a Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, iar procedura prealabilă nu este condiție de admisibilitate a acțiunii, conform Legii nr.554/2004 în ipoteza refuzului autorității publice.
Sunt nefondate și criticile legate de inexistența drepturilor din litigiu pentru că suspendarea acestora prin diverse acte normative nu a dus la înlăturarea, ci doar la amânarea posibilității de exercitare a lor în perioada când suspendarea a încetat, iar lipsa cuantificării drepturilor nu împiedică constatarea existenței acestora și acordarea lor, cum s-a realizat prin sentință, aspecte sub care recursul se respinge ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T împuternicită să reprezinte interesele pârâtei împotriva sentinței civile nr.543/25.III.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea precizată formulată de reclamantul împotriva pârâtei pe excepția calității procesuale pasive.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.-23.10.2009
Tehored.-29.10.2009
Primă instanță. Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Adina Pokker
