Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 114/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--17.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 114
Ședința publică din 6 februarie 2008
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 2: Patru Răzvan
JUDECĂTOR 3: Barbă Ionel
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 2519/6.XI.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu pârâții intimați Ministerul Administrației și Internelor, Centrul Medical Județean al MAI A, Ministerul Finanțelor Publice, Inspectoratul Poliției de Frontieră A și reclamantul intimat Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul - Biroul teritorial din A, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent lipsă avocat, pentru reclamantul intimat se prezintă avocat, lipsă celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru reprezentarea în cauză a reclamantului recurent și adresa A privind baza de calcul a drepturilor bănești reprezentând prima de concediu aferentă perioadei 2004-2006 și sporul de fidelitate aferent anului 2005 pentru reclamantul recurent..
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru reprezentarea în cauză a reclamantului intimat.
Se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamanților recurenți și, cerere de renunțare la judecarea recursului.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, fără cheltuieli de judecată.
Avocatul reclamantului intimat solicită admiterea recursului și a cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr. 2519/6.XI.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis acțiunea precizată formulată de reclamanții, și și a obligat pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră A la plata sumelor de 1092 lei, 1690 lei și respectiv 1913 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând prime de concediu aferente anilor 2004-2006, în valoarea cerută actualizată cu indicele de inflație până la 31.XII.2006, s-a luat act de renunțarea la judecarea cererii de intervenție față de Ministerul Economiei și Finanțelor și s-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul Ministerul Administrației și Reformei Administrative.
Instanța de fond a reținut că reclamanții au fost și/sau sunt polițiști în cadrul A sau în cadrul Centrului Medical Județean al A, au formulat acțiunea și cererea de intervenție, întrucât în perioada 2004-2006 nu li s-au acordat prime de concediu la care aveau dreptul conform art.37 (2) din nr.OG38/2003.
Potrivit acestor dispoziții, la plecarea în concediu de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Aplicarea acestor prevederi au fost suspendate în perioada 2004-2006 prin legile bugetului de stat art.9 (7) din Legea nr.507/2003, art.8 (7) din Legea nr.511/2004, art.5 (5) din Legea nr.379/2005.
Prin Legea bugetului de stat pe anul 2007 nr.486/2005 nu s-a mai prevăzut această suspendare și ca urmare conform art.62 (2) din Legea nr.24/2004 republicată, care prevede că la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră în vigoare, dispozițiile art.37 (2) din nr.OG38/2003 au reintrat în vigoare începând cu 1.01.2007.
Succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire impune deci, să se rețină că dreptul la prima de concediu de odihnă pentru polițiști a fost introdus prin art.37 (2) din nr.OG38/2003 și a produs efecte de la data 1 ianuarie 2004, iar suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însuși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anii 2004-2006.
Astfel, pentru ca un drept să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu există în perioada 2004-2006, pentru că exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat, întrucât s-ar ajunge la situația că un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamanților și a intervenienților este întemeiată, aceștia fiind îndreptățiți la plata drepturilor salariale reprezentând prima de concediu pentru perioada 2004-2006.
În dovedirea cuantumului despăgubirilor reclamanții și intervenienții au depus adresa nr.-/25.06.2007 a A( filele 113-123 dosar Tribunal A) și adresa nr.-/25.06.2007 a Centrului Medical Județean A (fila 124 dosar Tribunal A).
Pentru considerentele de fapt și de drept menționate și prevederile art.18 din Legea nr.554/2004, art.1082 Cod civil, instanța de fond a admis acțiunea reclamanților.
În cauză au declarat recurs reclamanții, și.
La termenul de judecată din 6.II.2008, recurenți și au depus un înscris prin care au declarat că renunță la judecarea cererii de recurs, astfel că instanța va lua act de aceasta conform art. 246 Cod procedură civilă.
Recurentul critică prima instanță pentru că suma acordată nu este în cuantumul real datorat.
Astfel se arată că, raportat la funcția pe care o ocupa în cadrul A și la gradele profesionale pe care le deține, sumele stabilite în favoarea sa sunt cu mult sub sumele reale la care este îndreptățit să le primească cu titlu de prime de concediu aferente anilor 2004, 2005 și 2006, cu atât mai mult cu cât aceste sume sunt sume brute actualizate cu indicele de inflație până la 31.12.2006.
De asemenea, arată că întregul calcul al sumelor de care beneficiază conform dispozițiilor art. 37 al.2 din OG nr. 38/2003 trebuie să vizeze suma netă care îi revine, întrucât plata acestei sume se face în sumă netă și nu în sumă brută, iar dacă suma stabilită prin hotărârea instanței de fond este reținută și impozitul datorat la momentul plății lor efective, suma efectivă primită va fi infimă față de cea de care trebuiau în fapt să beneficieze.
O altă critică pe care o aduce hotărârii instanței de fond este modul în care aceasta a înțeles să soluționeze cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de către pârâtul Ministerul Administrației și Reformei Administrative.
Chiar dacă reclamantul recurent a înțeles să renunțe la judecata acțiunii principale față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, cererea de chemare în garanție este admisibilă.
Conform art. 60 al.1 Cod procedură civilă, partea poate să cheme în garanție o altă, persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau despăgubire.
Doctrina precizează că "garanția poate să reiasă din lege sau din contractul încheiat între părți".
Potrivit art. 3 pct. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 208/2005, privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în realizarea funcției sale, Ministerul Economiei și Finanțelor are, în principal, următoarele atribuții (pct.2) elaborează proiectul bugetului de sta, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Atâta timp cât în fața instanței de fond, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâtul Ministerul Administrației și Reformei Administrative a susținut că sumele care sunt plătite cu titlu de salariu pot fi achitate numai în concordanță cu dispozițiile art. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, în limita creditelor bugetare aprobate, chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor a fost făcută cu scopul de a asigura o eventuală rectificare bugetară, care este sarcina exclusivă a chematului în garanție.
Mai arată că este evident că este vorba despre prezența unei obligații care reiese din lege, în speța dedusă judecății,din dispozițiile art. 3 pct. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 208/2005.
Examinând recursul, în raport de motivele expuse și cu cele din oficiu prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, se constată că este nefondat, astfel că se respinge, pentru că:
În susținerea acțiunii reclamantul, împreună cu ceilalți reclamanți din cauză, a depus adresa nr. 270.1578/25.2006 care cuprinde tabelul privitor la cuantumul drepturilor bănești cuvenite, iar la poziția 176, reclamantul figurează cu suma de 1690 lei, total drepturi bănești brute.
Prin sentință Tribunalul Arada acordat reclamantului această sumă de 1690 lei, reprezentând primele de concediu aferente anilor 2004-2006, în valoare brută actualizată cu indicele de inflație până la 31.XII. 2006.
Deci, instanța a acordat acestuia ceea ce s-a cerut prin acțiune, motiv pentru care recursul este nefondat și se respinge, neexistând nici o cauză de netemeinicie sau nelegalitate a sentinței sub acest aspect.
Este nefondată și critica legată de respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru că, în prima instanță reclamantul nu a formulat o asemenea cerere pentru a se pune problema că instanța a respins-o, situație în care nu are dreptul să critice sub acest aspect hotărârea.
Pentru aceste motive recursul se respinge ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2519/6.XI.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad.
Ia act de renunțarea reclamanților și la judecarea cererii de recurs formulată împotriva acelorași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6.II.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.//7.02.2008
Tehnored.//19.02.2008/ 2 ex
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecători:,
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica, Patru Răzvan, Barbă Ionel
