Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1144/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--10.07.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1144
Ședința publică din 5 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Rodica Olaru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta recurentă împotriva sentinței civile nr.130/04.06.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice A și intimatul garant, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâta intimată DGFP A consilier juridic, pentru intimatul garant se prezintă avocat, lipsă recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cererii de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul intimatei, consilier juridic solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
Avocata intimatului, av. solicită respingerea recursului pentru motivele din întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice și pentru a fi obligați să-i plătească suma de 31.000 lei reprezentând drepturi bănești, stimulente individuale pentru perioada martie - aprilie, septembrie - noiembrie 2007 și salariul pentru munca prestată cu titlul de ore suplimentare aferent lunii martie 2007, drepturi pe care pârâții refuză să i le plătească.
În motivarea cererii a arătat că începând cu luna martie a anului 2007 deși a desfășurat activitate normală îndeplinind funcția de șef administrație în cadrul Administrației Finanțelor Publice mun. A, reprezentantul legal al instituției publice a refuzat să-i acorde venitul asimilat drepturilor de natură salarială respectiv, stimulentul care se acordă tuturor funcționarilor publici lunar.
A învedereat că pe toată perioada anului 2007, întreaga structură de personal aflată în subordinea sa, a beneficiat de aceste drepturi salariale, că nu a avut nici o abatere disciplinară și consideră că era în drept să primească aceste stimulente care însă nu i-au fost acordate abuziv de către pârâtul .
Prin întâmpinare, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.130/4 iunie 2008, Tribunalul Arad a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta împotriva pârâților Direcția Generală a Finanțelor Publice și domiciliat, pentru acordare drepturi bănești - stimulente individuale și salariu pentru muncă prestată cu titlul de ore suplimentare, reținând că reclamanta îndeplinește funcția de șef administrație la Administrația Finanțelor Publice municipiului A, și în perioada lunilor martie - aprilie, septembrie - noiembrie 2007, nu a beneficiat de stimulentele acordate funcționarilor publici din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice iar pentru luna martie 2007 nu a beneficiat de timp liber corespunzător sau de plata orelor suplimentare efectuate.
Prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr.212 /2004 modificat prin Ordinul nr. 42/2007, s-a aprobat metodologia de constituire și utilizare a fondului pentru acordarea de stimulente reglementat prin nr.OG 92/2003, metodologie care prevede posibilitatea acordării de stimulente ținând seama de contribuția efectivă în activitatea de identificare debitorilor, de urmărire și încasare prin executare silită a debitelor restante și de atragere de venituri la buget, competența profesională dovedită și disponibilitatea la sarcini în îndeplinirea atribuțiilor specifice tuturor activităților ce revin Ministerului Finanțelor Publice și unităților sale subordonate, contribuția la buna organizare și funcționare a activităților proprii, responsabilitățile pe care le implică luarea deciziilor de soluționare a contestațiilor și alte criterii prevăzute de art.5 din metodologie.
Așa cum rezultă din situațiile privind acordarea stimulentelor către reclamantă ( filele 156-163), necontestate de către aceasta, în cursul anului 2007 beneficiat de acordarea stimulentelor în perioada cât a avut prezență întreaga lună la serviciu și nu i s-au acordat stimulente pentru lunile în care nu a fost prezentă în toate zilele lucrătoare.
De altfel, acordarea stimulentelor nu reprezintă un drept subiectiv ci o simplă vocație astfel că, pentru admisibilitatea acțiunii nu este suficientă existența unui interes legitim ci trebuie dovedit faptul încălcării unui drept subiectiv ce aparține reclamantei, situație care nu se regăsește în speța de față.
Potrivit art. 13 alin.2 din nr.OG 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2007, munca peste durata normală a timpului de lucru, poate fi prestată și sporurile prevăzute la alin.1 se pot plăti numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă sau aprobată după caz, de superiorul ierarhic, fără a depăși 360 ore anual. Această reglementare a fost prevăzută identic și prin art.26 din Legea nr. 388/2007.
Așa cum rezultă din situațiile depuse de reclamantă la filele 26 -39 dosar, orele suplimentare pretins efectuate de către aceasta, nu au fost dispuse și aprobate de șeful ierarhic superior. De altfel, reclamanta în calitate de șef administrație personal de conducere beneficiază de indemnizație de conducere și nu are o perioadă de activitate limitativ determinată la 8 ore pe zi sau 40 ore de săptămână conform art. 109 Codul muncii.
Ca urmare, este neîntemeiată cererea reclamantei pentru acordarea salariului aferent muncii prestate cu titlul de ore suplimentare pentru lua martie 2007.
Față de aceste considerente, instanța în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, a respins acțiunea reclamantei pentru acordarea stimulentelor și a drepturilor salariale pentru munca prestată cu titlul de ore suplimentare, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat recurs, solicitând în casarea sentinței civile ca nelegală și trimiterea spre rejudecare, iar în subsidiar admiterea recursului în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, reclamanta critică prima instanță pentru nelegalitatea hotărârii atacate, aceasta fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art.304 ind.1 pct.7,8, 9 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, adică, se dispune respingerea acțiunii fără să se motiveze concret, în fapt ori în drept, decizia luată. Faptul că reclamanta nu a avut prezență în toate zilele de luni pentru care nu i s-au acordat stimulente, nu reprezintă motiv de respingere/refuz a acordării acestor stimulente, aceasta putând duce, eventual la reducerea lor, proporțional cu zilele lucrate.
De asemenea, instanța nu a motivat în niciun fel "Notele de ședință depuse de pârâtă".
Incidența pct.9 din art.304 ind.1 Cod procedură civilă rezultă din faptul că dispozițiile Ordinului 212/2004 prevăd faptul că"fondul de stimulente se poate constitui", și în aceste condiții odată constituit, la repartizarea nominală a acestui fond, trebuie, pe lângă criteriile de atribuire prevăzute, să se respecte și principiul echității și a profesionalismului, care, din probatoriul administrat consideră că nu a fost respectat.
Interpretarea instanței este eronată și în sensul în care consideră că "acordarea stimulentelor ca și drept aferent salariatului"- nu reprezintă un drept subiectiv.
În critica acestei interpretări, reclamanta arată că instanța transformă regula în excepție și invers. Astfel, acordarea stimulentelor ca și drept aferent salariului constituie "regula" care se aplică față de toți salariații DGFP A, iar neacordarea lor este "excepția" care trebuie să fie strictă interpretare și temeinic justificată.
De asemenea, susține că aceste refuz de acordare a stimulentelor este o măsură discriminatorie, cu atât mai mult cu cât, nu există nicio constatare cu privire la o eventuală încălcare a unor atribuții de serviciu ori dispoziții legale de către reclamantă.
Față de reținerea instanței privitoare la inexistența unui drept subiectiv, ci doar a unui interes vocațional, arată că nu poate fi primită această concluzie.
După cum a statuat și CEDO în practica sa constantă, discriminarea față de o persoană nu există doar atunci când se încalcă o dispoziție legală care ocrotește un drept subiect sau interes legitim al unei persoane, ci mai cu seamă, în situațiile în care o persoană este îngrădită sau limitată în exercitarea unui drept comparativ cu celelalte persoane (entități) aflate în situați similare.
Referirile făcute la actul de control al Camerei de Conturi A nu au legătură cu obiectul cauzei.
Acel act de control a fost încheiat în luna mai 2007, iar aceasta din luna aprilie 2007 nu a mai beneficiat de stimulente.
Mai mult, dacă stimulentele nu i-ar fi fost acordate pentru aceste motive, consideră că se află în fața unei încălcări flagrante, atât a dispozițiilor Legii nr.188/1999, cât și a principiului fundamental și constituțional al prezumției de nevinovăție.
Referitor la motivele reținute de către instanță privitoare la respingerea cererii de acordare a salariului aferent muncii prestate cu titlu de ore suplimentare, arată că, în mod nelegal instanța a apreciat că, în condițiile în care "orele suplimentare pretins efectuate nu au fost dispuse și aprobate de șeful ierarhic superior" și că "în calitate de șef administrația beneficiază de indemnizație de conducere", nu se poate retribui munca efectuată cu titlu de ore suplimentare.
Indemnizația de conducere are un alt caracter decât cel indicat de instanță, și anume de suma de bani plătită pentru complexitatea unei activități care necesită o coordonare atentă,în plus față de munca de execuție și care este aferentă unui post de conducere, nu unor ore prestate peste programul normal de muncă, fiind distinct reglementată de dispozițiile art.6 alin.4 din Ordonanța nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale ale funcționarilor publici, față de orele suplimentare.
Este adevărat că aceste ore suplimentare pot fi compensate cu timp liber, dar și acest drept i-a fost refuzat, în acest sens depune în probatoriu adresele nr.14229/12.04.2007 și nr.32844/18.10.2007.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Reclamant - doamna, având calitatea de funcționar public, respectiv de șef administrație la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A - a solicitat prin prezenta acțiune obligarea Direcției Generale a Finanțelor Publice A la acordarea drepturilor constând în stimulente individuale pentru munca prestată în perioada martie-noiembrie 2007 și salariu aferent muncii prestate cu titlul de ore suplimentare în luna martie 2008.
sa și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 281 și 282 din Codul Muncii.
Cu privire la acordarea stimulentelor, Curtea constată că, potrivit art. 227 alin. (4) Cod de Procedură Fiscală, "Ministerul Economiei și Finanțelor și unitățile administrativ-teritoriale constituie lunar fonduri pentru acordarea de stimulente personalului din aparatul propriu al Ministerului Economiei și Finanțelor și al Agenției Naționale de Administrare Fiscală și din unitățile subordonate, respectiv compartimentelor de specialitate cu atribuții în administrarea creanțelor fiscale locale, după caz, prin reținerea unei cote de 15% din:
a) sumele reprezentând valoarea creanțelor fiscale stinse prin executare silită, potrivit prevederilor prezentului cod;
b) sumele încasate în cadrul procedurii insolvenței;
c) sumele reprezentând impozite, taxe și contribuții stabilite suplimentar ca urmare a inspecției fiscale, stinse prin încasare sau compensare".
În privința sistemului de acordare a acestor stimulente, art. 227 alin. 7 Cod de Procedură Fiscală dispune că "sistemul de acordare a stimulentelor pentru personalul din aparatul propriu al Ministerului Economiei și Finanțelor și al Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și din unitățile subordonate va fi stabilit similar sistemului de salarizare pentru personalul bugetar și va fi aprobat prin ordin al ministrului economiei și finanțelor. Până la data aprobării ordinului, reglementările privind distribuirea fondului de stimulente rămân aplicabile".
De asemenea, conform art. 20 alin. 1 din Ordonanța de Guvern nr. 6/2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, " autoritățile și instituțiile publice care au dreptul de a constitui un fond de stimulare potrivit legii pot acorda stimulente funcționarilor publici, în limitele prevăzute de dispozițiile legale în vigoare. Modul de constituire din fiecare sursă și condițiile de utilizare a fondului de stimulare se stabilesc cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative, prin hotărâre a Guvernului".
Din aceste dispoziții legale rezultă că autoritățile și instituțiile publice nu sunt obligate la plata unor astfel de stimulente către funcționarii publici, având numai posibilitatea de a acorda astfel de stimulente din fondul constituit în acest sens.
Această concluzie rezultă din formularea conform căreia autoritățile și instituțiile publice "pot acorda stimulente funcționarilor publici", formulare permisivă, care lasă acestor autorități publice dreptul de a aprecia în sensul acordării sau neacordării acestor stimulente.
Din cele expuse mai sus rezultă că doamna, în calitate de funcționar public, nu are un drept la acordarea acestor stimulente, ci numai vocația de a i se acorda astfel de stimulente, vocație ce depinde de manifestarea de voință a instituției publice în cadrul căreia își desfășoară activitatea, astfel cum este exprimată de organele sale reprezentative.
În consecință, Curtea apreciază că dispozițiile legale în vigoare nu creează un drept al reclamantei la acordarea stimulentelor și, prin urmare, nu dă naștere nici unei obligații a instituției publice de a plăti astfel de stimulente.
De aceea, Curtea consideră că acțiunea reclamantei este nefondată sub acest aspect.
În privința salariului aferent muncii prestate cu titlul de ore suplimentare în luna martie 2008, Curtea reține că potrivit art. 13 alin. 1 din Ordonanța de Guvern nr. 6/2007, stabilește că "pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru de funcționarii publici numiți în funcții publice de execuție, de conducere sau din categoria înalților funcționari publici au dreptul la recuperare sau la plata unui spor din salariul de bază, după cum urmează:
a) 75% din salariul de bază pentru primele două ore de depășire a duratei normale a zilei de lucru;
b) 100% din salariul de bază pentru orele următoare. Cu spor de 100% se plătesc și orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează."
În privința condițiilor de acordare a acestui drept, art. 13 alin. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 6/2007 prevede că "munca peste durata normală a timpului de lucru poate fi prestată și sporurile prevăzute la alin. (1) se pot plăti numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă sau aprobată, după caz, de superiorul ierarhic, fără a se depăși 360 de ore anual".
Așadar, art. 13 alin. 2 din actul normativ citat impune - pentru acordarea sporului pentru ore suplimentare - ca efectuarea orelor suplimentare să fi fost dispusă sau aprobată, după caz, de superiorul ierarhic.
Or, în speță, doamna nu a făcut dovada că efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă sau aprobată de superiorul ierarhic, astfel încât și această cerere apare ca nefondată, nefiind îndeplinite cerințele legale pentru acordarea acestui drept salarial către reclamantă.
În consecință, Curtea constată legalitatea și temeinicia soluției de respingere a acțiunii reclamantei.
De asemenea, ca o consecință a respingerii legale a acțiunii principale, se impunea și respingerea cererii de chemare în garanție formulată de reclamantă, cerere care era condiționată de admiterea cererii principale.
Reținând că soluția Tribunalului Arad este temeinică și legală, Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantei împotriva sentinței civile nr. 130/4.06.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.
Acordarea cheltuielilor de judecată:
Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora "partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată", ținând seama că s-a constatat caracterul nefondat al recursului, Curtea va obliga recurenta la plata sumei de 2500 lei către chematul în garanție, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
Totodată, Curtea va respinge ca inadmisibilă cererea chematului în garanție, de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată la instanța de fond, în condițiile în care chematul în garanție nu a formulat recurs împotriva hotărârii instanței de fond prin care s-a omis acordarea acestor cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul reclamantei împotriva sentinței civile nr. 130/4.06.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-. Obligă recurenta la plata sumei de 2500 lei către chematul în garanție, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Respinge cererea chematului în garanție, de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată la instanța de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
red. - 9.12.2008
tehnored. - 9.12.2008; 2 ex.
prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Ionel Barbă, Rodica Olaru
