Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 115/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.115/CA/2008-
Ședința publică din 20 martie 2008
PREȘEDINTE: Blaga Gabriela JUDECĂTOR 2: Rițiu Roxana
- - - JUDECĂTOR 3: Boța Marilena
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ declarat de pârâtulMINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE,cu sediul în B, sector 1, - -, nr.1/A în contradictoriu cu intimatul reclamant,din O,-, jud.B, intimata pârâtă INSTITUȚIA PREFECTULUI - JUDEȚUL B, cu sediul în O, - -, nr.5, jud.B și cu intimatul chemat în garanțieMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B,cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței nr.441/CA din 30 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxelor de timbru, că recurentul pârât a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza prevederilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, precum și faptul că, cauza se află la primul termen de judecată în recurs, după care:
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.441/CA din 30 octombrie 2007, Tribunalul Bihora admis acțiunea intentată de reclamantul - din O- împotriva pârâților Instituția Prefectului Județul B din O- și Ministerul Internelor și Reformei Administrative din B-/A - sectorul l și în consecință:
A obligat pe pârâți să plătească reclamantului primele de concediu egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu pentru anii 2004, 2005 și 2006 și să actualizeze sumele nete cuvenite reclamantului cu rata inflației până la data efectuării plății.
A respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor din B- - sectorul 5.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a avut calitate de funcționar public în cadrul Instituției Prefectului - Județul B în perioada anilor 2004, 2005 și 2006.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, instanța a constatat că excepția este nefondată.
Deși reclamantul este în raport de serviciu cu Instituția Prefectului județului B - instituție publică cu personalitate juridică, pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative are calitate procesuală pasivă în cauză întrucât, ca ordonator principal de credite, are obligația de a întreprinde măsurile ce se impun, în condițiile legii, pentru cuprinderea în bugetul propriu și al instituției din subordine a fondurilor necesare plății drepturilor salariale.
Nu are calitate procesuală pasivă Ministerul Economiei și Finanțelor întrucât nu este titularul obligației de plată a drepturilor bănești cuvenite funcționarului încadrat ai altei instituții publice, iar în conformitate cu dispozițiile Legii 500/2002 și ale OG22/2002, fondurile bănești pentru reclamantul încadrat al Instituției prefectului se prevăd în buget de Ministerul Internelor și Reformei Administrative - în calitate de ordonator principal de credite și de Instituția Prefectului județului B - în calitate de ordonator secundar.
Examinând fondul cauzei, instanța a reținut că, prin art.33, al.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici (devenit art.34, al.2 din Legea nr.188/1999 republicată) s-a prevăzut:
"Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Această prevedere legală a fost suspendată, succesiv în perioada anilor 2001-2006, prin art.3, al.1 din OUG33/2001și apoi, cu câte un an prin legile bugetului de stat pe anii 2002-2006.
Suspendarea dreptului la prima de concediu nu a mai fost dispusă prin legile bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2007.
Suspendarea succesivă a dreptului la prima de concediu nu înseamnă însă că, dreptul ar fi fost anulat câtă vreme dispozițiile art.34, al.2 din Legea nr.188/1999 nu au fost abrogate.
Dreptul la prima de concediu nu a fost înlăturat prin nici o altă dispoziție legală în această perioadă.
Conform prevederilor art.64, al.2 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, la expirarea duratei de suspendare a actului normativ, dispozițiile afectate de suspendare reintră de drept în vigoare.
În consecință, instanța a reținut că măsura suspendării în perioada anilor 2001-2006 nu a avut ca efect decât amânarea punerii în aplicare a dispozițiilor legale, deoarece suspendarea nu este echivalentă cu abrogarea pe termen limitat a legii, cu lipsa temporară a dreptului însuși.
Odată cu expirarea duratei de suspendare a aplicării prevederilor legale, obligația corelativă dreptului la prima de concediu a devenit executorie.
Pentru considerentele arătate, instanța a apreciat că reclamantul este îndreptățit să obțină realizarea dreptului la primele de concediu prevăzute de lege pentru anii 2004, 2005 și 2006.
În consecință, în temeiul art.34,al.2 și art. 91/1 din Legea nr.188/1999, a admis acțiunea, iar pârâții Instituția Prefectului - județul B și Ministerul Internelor și Reformei Administrative au fost obligați să plătească reclamantului primele de concediu pentru perioada anilor 2004,2005 și 2006.
Pentru repararea integrală a prejudiciului suferit din neacordarea dreptului salarial prevăzut de lege, s-a admis și capătul de cerere privind actualizarea sumelor cu rata inflației, începând din momentul încetării suspendării dreptului - 01.01.2007 și până la data efectuării plății.
S-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen, scutit de taxă de timbru Ministerul Internelor și Reformei Administrative, solicitând instanței admiterea acestuia și modificarea în totalitate a sentinței în sensul respingerii acțiunii, iar în cazul în care instanța apreciază că sentința este temeinică și legală sub aspectul admiterii acțiunii, solicită admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că prima instanță în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, întrucât reclamantul este numit și eliberat din funcție printr-un act administrativ emis de prefect și nu de către ea, așa încât aceasta din urmă nu poate dispune cu privire la plata unor drepturi salariale pentru angajații unei alte instituții cu personalitate juridică.
De asemenea, recurenta a mai menționat că prevederile art.6 alin.1 din Legea nr.340/2004 nu justifică o eventuală calitate procesuală pasivă a instituției, în cauza dedusă judecății.
Referindu-se la fondul cauzei, recurenta a precizat că suspendarea succesivă a prevederilor art.34 alin.2 din Legea nr.188/199 prin legile bugetare pe anii 2004, 2005, 2006 s-a făcut conform art.64 din Legea nr.24/2000, precum și că datorită acestor suspendări, potrivit art.14 și 21 alin.1 din Legea nr.500/2002, în bugetele aprobate Ministerului Internelor și Reformei Administrative pentru anii amintiți nu au fost aprobate sume pentru plata primelor de concediu.
În același context, recurenta a subliniat că restrângerea temporară a dreptului de a beneficia de plata primelor de concediu era necesară și proporțională în raport cu prevederile art.53 alin.2 din Constituția României, că dispozițiile art.34 alin.2 din legea nr.188/1999 fiind suspendate, este evident că acestea nu pot produce efecte juridice în intervalul 1.01.2004 - 31.12.2006 și că deși prin decizia nr.38/25.01.2005 a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003 și art.8 alin.7 din Legea nr.511/2004, instanța de fond a constatat practic neconstituționalitatea legilor bugetare care au suspendat aplicarea dispozițiilor art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999.
În privința cererii de chemare în garanție, recurenta a învederat instanței că aceasta a fost greșit respinsă ținând cont de prevederile art.1 și 2 din nr.OG22/2002.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Intimatul deși legal citat nu s-a prezentat la dezbaterea cauzei și nu a formulat întâmpinare.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform art.304/1 Cod procedură civilă, instanța a reținut următoarele:
Chiar dacă prevederile art.34 alin.2 din legea nr.188/1999 au fost suspendate succesiv pe perioada 2004 - 2006, această măsură nu poate avea ca efect anularea dreptului la primă de concediu, câtă vreme așa cum corect a afirmat și prima instanță acestea nu au fost abrogate sau înlăturate.
Pe de altă parte, potrivit art.64 alin.2 din Legea nr.24/2000, la expirarea duratei de suspendare a actului normativ, dispozițiile afectate de suspendare, reintră de drept în vigoare.
În acest context, pe bună dreptate tribunalul a reținut că reclamantul este îndreptățit să obțină realizarea dreptului la primă de concediu, prevăzut de lege pentru anii 2004, 2005, 2006.
Nu în ultimul rând, faptul că a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003 și art.8 alin.7 din Legea nr.511/2004, iar instanța de fond a admis acțiunea reclamantului, nu poate echivala cu constatarea neconstituționalității legilor bugetare care au suspendat aplicarea dispozițiilor art.34 din Legea nr.188/1999, cum afirmă recurenta.
Suspendarea plății primelor de concediu a fost justificată de lipsa resurselor financiare și s-a realizat în deplină concordanță cu art.64 din Legea nr.24/2000, însă ulterior încetării efectelor normelor de suspendare ele se impuneau a fi acordate, cum de altfel a și procedat tribunalul și aceasta cu atât mai mult cu cât drepturile amintite nu au fost înlăturate sau abrogate.
În privința cererii de chemare în garanție, aceasta pe bună dreptate a fost respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Pentru a avea calitate de pârât este necesară existența unei identități între pârât și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, or acesta nu poate fi Ministerul Finanțelor Publice (art.1 din nr.OG22/2002 și art.6 din Legea nr.340/2004).
De asemenea, just prima instanță a respins și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, în condițiile în care art.6 alin.1 din Legea nr.340/2004 prevede că activitatea instituții prefectului este finanțată de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Cum observațiile recurentei s-au dovedit a fi nefondate, recursul formulat de pârâta Ministerul Internelor și Reformei Administrative va fi respins conform art.312 Cod procedură civilă.
Instanța va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, împotriva sentinței nr.441 din 30 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 20 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- în concept - 31.03.2008
- jud. fond. - - Gh.
- dact. - 2 ex.
- 01.04.2008
Președinte:Blaga GabrielaJudecători:Blaga Gabriela, Rițiu Roxana, Boța Marilena
