Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1153/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1153
Ședința publică de la 27 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DGFP G și IPJ G împotriva sentinței nr.327 din 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DGFP G, IPJ G, intimații pârâți MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - B, IGPR B și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile au fost declarate în termen legal, că s-au depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art.302 CPC și că sunt scutite de taxa de timbru.
S-a referit că intimatul reclamant nu a depus întâmpinare și că se solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.242 pct.2 CPC, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, instanța a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.327 din 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr- s- admis acțiunea formulată de reclamantul - în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor Ministerul Finanțelor Publice B, Inspectoratul General al Poliției Române B și Inspectoratul Jud. de Poliție
Au fost obligat pe pârâții la plata sumelor reprezentând contravaloarea primelor de concediu pentru anii 2004, 2005 și 2006, cuvenite reclamantului, sumele urmând a fi actualizate în raport de indicele de inflație, la data plații efective a acestora.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul este salariatul G cu statutul special de polițist și că, potrivit dispozițiilor art. 28 lit. e din legea 360/2002 privind statutul polițistului, acesta are dreptul la concediul de odihnă plătit, concediu fără plată și învoiri plătite.
Dreptul la prima de concediu prev. de art.37 (2) din OG 38/2003 a fost suspendat succesiv prin acte normative temporare până la 31 dec.2006 prin legile bugetare anuale.
Rezultă astfel, că dreptul la prima de concediu de odihnă este prevăzut de lege și că prin legi speciale acest drept a fost suspendat temporar.
La data promovării cererii legile bugetare enunțate nu mai erau în vigoare, iar din conținutul lor rezultă că efectul suspensiv era limitat în timp.
Raportat la această împrejurare se apreciază că pentru drepturile reprezentând prima de vacanță pentru anul 2001 intervenit prescripția dreptului material la acțiune prev. de art. 7 și 8 din Decretul 157/1958.
Împrejurarea că prin acte normative succesive a fost suspendată acordarea acestor prime, nu poate conduce la concluzia că a fost întrerupt cursul prescripției, câtă vreme pe de o parte, efectul suspensiv era limitat în timp, iar pe de altă parte cazurile de suspendare a cursului prescripției sunt limitativ prevăzute de art. 13 din Decretul 157/1958, în cauză nefăcându-se dovada că au intervenit acte de întrerupere a prescripției.
Pe fondul cauzei se constată că dreptul funcționarului public de a i se plăti prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.
Dreptul la prima de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
În speță, prin lege, dreptul la primă de concediu de odihnă, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art.41 din Constituția României, a fost suspendat, și nu înlăturat.
Ca urmare, pentru ca dreptul la prima de concediu de odihnă să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata primei de concediu de odihnă.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
Drepturile prevăzute în art.34 alin.2 din Legea 188/1999 R se cuvin reclamantului, întrucât legea produce efecte de la data publicării în Monitorul Oficial și până la ieșirea ei din vigoare, printr-un act normativ cu putere identică.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
Această explicație se întemeiază și pe interpretarea semantică și gramaticală a textului.
De altfel, potrivit art.64 din Legea 24/2000 privind tehnica legislativă suspendarea are durată determinată, iar la expirarea duratei de suspendare dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Numai o astfel de interpretare este de natură a asigura principiul constituțional al supremației legii și acela al caracterului excepțional al limitării unor drepturi.
În consecință, în raport de considerentele expuse mai sus, cererea reclamantului urmează a fi admisă în parte și a fi obligați pârâții la plata drepturilor salariale reprezentând prima de concediu de odihnă pentru perioada 2004-2006, actualizată în raport de rata inflației la data plății efective.
Dreptul de a cere prima de concediu se naște ținând cont de suspendările prevăzute în legile bugetare anuale, după fiecare dată de 31 dec. adică la 1 ianuarie a anului următor în care s-a efectuat concediul de odihnă.
Obligația de plată a drepturilor salariale ce rezultă din prezenta sentință, urmează a fi executată de către angajator care are obligația potrivit Ordonanței de Guvern să execute toate drepturile ce rezultă din hotărârile judecătorești definitive și irevocabile, cu precădere, iar fundamentarea bugetului general consolidat se face de jos în sus, baza pornind de la proiectele de bugete întocmite de ordonatorii secundari și terțiari care își fundamentează necesarul de credite bugetare având în vedere și aceste hotărâri judecătorești și le înaintează ordonatorului principal de credite, care la rândul său este obligat să țină seama de aceste hotărâri judecătorești ce au prioritate la executare.
O eventuală nealocare a resurselor de finanțare a plății drepturilor stabilite prin lege, chiar de către stat, prin legea bugetului anual ar constitui neîndeplinirea de către acesta a unor obligații legale.
Ori, așa cum s-a pronunțat recent Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cazul îndeplinirii unei obligații legale, " statul nu face uz de puterea sa discreționară și poate fi comparat în această privință cu un angajator privat, parte într-un contract de muncă guvernat de dreptul privat "
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DGFP G și IPJ G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul IPJ G s-a susținut că a fost încadrat la IPJ G la data de 1 decembrie 2005 și este lipsită de fundament obligarea IPJ G la plata primelor CO anterioare acestei perioade iar prima instanță a acordat mai mult decât s- cerut, reclamantul solicitând acordarea primei CO pe perioada 2005-2006.
Recursul este nefondat.
Raportul de serviciu al polițistului este un ansamblu de drepturi și obligații ale acestuia și ale instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Indemnizația de concediu de odihnă face parte din categoria drepturilor salariale ale polițistului, înscriindu-se în prevederile art.37 din OG 38/2003.
Fiind una dintre componentele drepturilor salariale, indemnizația de concediu de odihnă se circumscrie sferei raportului de serviciu ale polițistului.
Prin legea specială nu este prevăzută o normă de competență materială derogatorie de la dreptul comun, care în acest caz îl constituie dispozițiile Legii 188/1999, așa încât în speță competența de soluționare a cauzei aparține instanței de contencios administrativ.
Motivele de recurs privind neluarea în considerare dispozițiilor în conformitate cu care aplicarea prevederilor referitoare la acordarea primelor de concediu a fost suspendată și greșita invocare art. 41 din Constituția României, nu pot fi reținute.
În conformitate cu art.37 alin.2 din OG 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aceștia beneficiază de primă de concediu de odihnă.
Din cuprinsul art.60 al Ordonanței, rezultă că aceasta a intrat în vigoare începând cu 1 ianuarie 2004.
Ca urmare, de la această dată, polițiștii trebuie să beneficieze de primă de concediu de odihnă.
Însă, prin legile bugetare anuale s-a suspendat succesiv acordarea acestor drepturi.
Astfel, în Legea 507/2003 se prevedea în art.9 alin.7 că prima de concediu de odihnă se suspendă până la 31 decembrie 2004.
Apoi, prin art.8 alin.7 din Legea 511/2004 s-a suspendat acordarea primei de concediu de odihnă până la 31 decembrie 2005și prin art 5 din legea 379/2005,până la 31 decembrie 2006.
Din expunerea de mai sus rezultă că dreptul la primă de concediu de odihnă este prevăzut de lege și că prin legi speciale a fost suspendat temporar, respectiv până la finele anilor 2004 și 2005.
La data pronunțării soluției de către Tribunalului Gorj, Legile 507/2003 și 511/2004 nu mai erau în vigoare și în plus chiar din cuprinsul lor rezultă că efectul suspensiv era limitat în timp.
Legile bugetare au suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanță și nu au abrogat aceste drepturi, nu le-au desființat.
Dreptul polițistului de a i se plăti prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.
Dreptul la primă de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
În speță prin lege dreptul la primă de concediu de odihnă, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art.41 din Constituția României, a fost suspendat, și nu înlăturat.
Pentru ca dreptul la prima de concediu de odihnă să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata primei concediului de odihnă.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
OG 38/2003 a produs efecte de la data publicării în Monitorul Oficial, efecte care se produs pe toată perioada cât este în vigoare.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
Această explicație se întemeiază și pe interpretarea semantică și gramaticală a textului.
De altfel, art.64 din Legea 24/2000 privind tehnica legislativă, suspendarea are durată determinată, iar la expirarea duratei de suspendare dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Numai această interpretare este de natură a asigura principiul constituțional al supremației legii și acela al caracterului excepțional al limitării unor drepturi.
Nici motivul privind lipsa fondurilor bugetare aprobate prin Legea bugetului de stat pe anul 2006, nu poate fi reținut.
Art.37 alin.2 din OG 38/2003, care a instituit acest drept de natură salarială, nu conține nici un fel de condiționare a acordării primelor de concediu de odihnă de existența fondurilor respective.
În situația în care Curtea ar însuși acest punct de vedere ar însemna ca judecătorul să adauge condiții noi, să se substituie legiuitorului.
În recursul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DGFP s-a susținut că acesta nu are calitate procesuală în cauză în calitate de pârât, întrucât potrivit art. 3 alin.1 1pct. 2 din HG nr. 208/2005, MFP elaborează proiectul bugetului de stat, iar potrivit art. 6 urmărește execuția operativă a bugetului general consolidat, stabilește măsurile necesare pentru încasarea veniturilor și limitarea cheltuielilor în vederea încadrării în deficitul bugetar, dar nu are competența de modifica bugetul de stat aprobat printr-o lege specială în speță Legea nr. 379/2005. Că nu este instituția angajatoare a reclamanților și nici nu are atribuții în calcularea salariilor polițiștilor.
Mai arată că cererea este inadmisibilă, întrucât acest minister are un buget propriu aprobat prin legea bugetară anuală, dar nu poate să vireze sumele din bugetul său propriu, având în vedere principiul specializării bugetare.
Recursul este întemeiat.
In conformitate cu prevederile legale, fiecare minister are alocat un buget propriu.
Din prevederile art. 53 din legea nr. 90/2001, privind organizarea și funcționarea Guvernului și ministerelor, rezultă că ministerul este cel care fundamentează și elaborează propuneri pentru bugetul anual al fiecărui minister. Ministrul de resort are și calitate de ordonator principal de credite.
Bugetul se alocă, prin lege, fiecărui minister, miniștrii fiind cei care execută bugetul.
Astfel, se constată că MFP nu are competențe privind fundamentarea și elaborarea propunerilor de buget ale celorlalte ministere și nici atribuții privind execuția acestor bugete.
In consecință, cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, persoana obligată neavând prerogative legale în fundamentarea și execuția bugetară a celorlalte ministere.
Având în vedere prevederile art. 304, 3041și 312 cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat de IPJ G și se va admite recursul declarat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DGFP G, se va modifica sentința, în sensul că se va respinge acțiunea față de MFP.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta IPJ G împotriva sentinței nr.327 din 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-.
Admite recursul declarat de chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DGFP G împotriva aceleiași sentințe.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea față de MFP.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Mai 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. 2 ex.jud.GC
Tehnored. 04 Iunie 2008
Jud.fond.AA
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Teodora Bănescu, Doina Ungureanu
