Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1154/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1154
Ședința publică de la 27 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.184 din 13 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul reclamant și intimații pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat în termen legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art.302 CPC și că este scutit de taxa de timbru.
S-a referit că intimații pârâți nu au depus întâmpinare și că se solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.242 pct.2 CPC, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, instanța a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea introdusă la instanța de contencios administrativ la data de 10.01.2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean de Poliție G, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați în solidar la plata primelor de concediu egale cu salariul de bază din luna precedentă efectuării concediului de odihnă, pe perioada anilor 2004-2006, actualizate cu inflația la data plății efective.
În fapt a arătat că este salariat la.
Conform art.37 al.2 din OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor " la plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu ".
De acest drept reclamantul nu a beneficiat niciodată deoarece a fost suspendat chiar de la început prin legile bugetare anuale.
Că suspendarea dreptului nu echivalează cu anularea lui, deoarece drepturile persoanelor încadrate în muncă, nu pot face obiectul vreunei tranzacții sau îngrădiri, ele sunt apărate de lege împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor lipsite de obiectivism, a abuzurilor ori arbitrariului.
Cu alte cuvinte un drept câștigat nu mai poate fi pierdut, ci eventual doar amânat la plată.
Considerând că măsura suspendării care anulează acordarea unei componente esențiale a dreptului câștigat, aduce atingere însăși existenței dreptului, ceea ce conduce la încălcarea flagrantă a dispozițiilor art.53 din Legea fundamentală și a drepturilor și libertăților apărate de CEDO, art.1 din Protocolul 1 al CEDO, reclamantul a arătat că în acest sens și alte instanțe au interpretat suspendarea OG 38/2003 și au acordat drepturile cuvenite solicitanților.
S- depus de către reclamant în susținerea acțiunii copie de pe sentința nr. 315 din 6.06.2006 a Tribunalului Mehedinți
Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 184/13.02.2008 a respins acțiunea reclamantului împotriva pârâților MIRA și IPJ
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamantul este funcționar public cu statut special, denumit polițist, aflat sub incidența legii Nr.360/2002 privind statutul polițistului.
Dreptul la prima de concediu prev. de art.37 (2) din OG 38/2003 a fost suspendat succesiv prin acte normative temporare până la 31 dec.2003, 31 dec.2004 și 31 dec.2006 prin legile bugetare anuale.
Prin OUG 146 din 19.12.2007 fost reglementat dreptul unor categorii de salariați din sectorul bugetar de a li se acorda o primă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, vizându-se Legea nr. 188/1999 și art. 37 al.2 din OG 38/2003.
În art. 2 s-a prevăzut că personalului din sectorul bugetar căruia până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență nu s-au acordat primele de concediu de odihnă pentru 2001 -. 2006, urmează să primească aceste drepturi în 2008 eșalonat, în trei tranșe.
Față de momentul promovării acțiunii 19.01.2008, s-a constatat că acțiunea a rămas fără obiect, plata drepturilor restante fiind reglementată prin OUG 146/2007 ce urmează fi respectată de ordonatorul de credite, primele de concediu urmând a fi actualizate cu indicele de inflație conform art. 5 al. 1 din ordonanță.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului reclamantul a susținut că sentința este netemeinică și nelegală conform art. 304 pct. 9 și 3041cod pr. civilă, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Reclamantul a susținut că în mod greșit i-a fost respinsă acțiunea reținând caracterul retroactiv al OG nr. 146/2007, prin care s-a stabilit că personalul bugetar din categoria recurentului reclamant vor primi drepturi salariale de genul celor solicitate în acțiune, în anul 2008 în mod eșalonat.
A considerat că nu poate fi privat de aceste sume solicitate pentru care a prestat activitate corespunzătoare și este îndreptățit a le obține imediat.
Recursul este întemeiat.
Prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat plata primelor de concediu pe anii 2004, 2005 și 2006 motivând acordarea acestora pe calitatea sa de funcționar public cu statut special de polițist.
În conformitate cu art.37 alin.2 din OG 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aceștia beneficiază de primă de concediu de odihnă.
Din cuprinsul art.60 al Ordonanței, rezultă că aceasta a intrat în vigoare începând cu 1 ianuarie 2004.
Ca urmare, de la această dată, polițiștii trebuie să beneficieze de primă de concediu de odihnă.
Însă, prin legile bugetare anuale s-a suspendat succesiv acordarea acestor drepturi.
Astfel, în art.5 alin.5 din Legea 379/2005 se prevede că prima de concediu de odihnă se suspendă până la 31 decembrie 2006.
Din expunerea de mai sus rezultă că dreptul la primă de concediu de odihnă este prevăzut de lege și că prin lege specială a fost suspendat temporar, respectiv până la finele anului 2006.
La data pronunțării soluției de către Tribunalului Gorj, Legea 379/2005 nu mai era în vigoare și în plus chiar din cuprinsul ei rezultă că efectul suspensiv era limitat în timp.
Legea bugetară a suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanță și nu a abrogat aceste drepturi, nu le-a desființat.
Dreptul polițistului de a i se plăti prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.
Dreptul la primă de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
În speță prin lege dreptul la primă de concediu de odihnă, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art.41 din Constituția României, a fost suspendat, și nu înlăturat.
Pentru ca dreptul la prima de concediu de odihnă să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata primei concediului de odihnă.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
OG 38/2003 a produs efecte de la data publicării în Monitorul Oficial, efecte care se produc pe toată perioada cât este în vigoare.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
Această explicație se întemeiază și pe interpretarea semantică și gramaticală a textului.
De altfel, art.64 din Legea 24/2000 privind tehnica legislativă, suspendarea are durată determinată, iar la expirarea duratei de suspendare dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Numai această interpretare este de natură a asigura principiul constituțional al supremației legii și acela al caracterului excepțional al limitării unor drepturi.
Art.37 alin.2 din OG 38/2003, care a instituit acest drept de natură salarială, nu conține nici un fel de condiționare a acordării primelor de concediu de odihnă de existența fondurilor respective.
În situația în care Curtea ar însuși acest punct de vedere ar însemna ca judecătorul să adauge condiții noi, să se substituie legiuitorului.
In consecință, având în vedere prevederile art. 304, 3041și 312 cod procedură civilă, se va admite recursul, se va modifica sentința în sensul că se va admite acțiunea și vor vi obligați pârâții la plata primei de concediu aferentă anilor 2004 - 2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.184 din 13 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea reclamantului și obligă pârâții la plata primei de concediu pentru anii 2004, 2005 și 2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. T
Ex.2//04.06.2008
Jud. fond M
D
04 Iunie 2008
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Teodora Bănescu, Doina Ungureanu
