Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1157/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar - - Legea nr. 188/1999 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.1157
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Hîncu Cezar
JUDECĂTOR 2: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 3: Galan Marius
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, G, -, -, -, -, împotrivasentinței 241 din 18.02.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal,intimată fiind Direcția de Muncă și Socială.
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic, pentru intimata Direcția de Muncă și Socială B, lipsă fiind reclamanții - recurenți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei prin care s-a învederat că la dosar a fost depusă o cerere de amânare a cauzei, din partea recurenților, pentru a-și angaja avocat.
Consilier juridic, pentru intimată, lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de amânare depusă.
Instanța, constatând că cererea de amânare este formulată doar de unul dintre recurenți, nu este justificată în cauză, motiv pentru care o respinge și constând că nu mai sunt alte cereri de formulat, declară recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic, pentru intimată, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică, cu motivele din întâmpinarea depusă la dosar precum și conform motivelor depuse în scris la acest termen.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal la data de 25.11.2008, reclamanții, G, -, -, -, -, în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Socială B, au solicitat ca prin hotărârea judecătorească să fie obligată pârâta la plata drepturilor bănești, reprezentând:spor de stabilitate de până la 20 %; spor de fidelitate de până la 10 %,conform art. 29 din Legea nr. 188/1999 și art. 2 din HG nr.281/1993;spor de suprasolicitare neuropsihică de 5 %, prev. de OG nr.2/2006;spor de confidențialitate de 15 %prev. de art. 2 din HG nr.281/1993, sporuri aplicate la salariul de bază, începând cu data de 3.11.2005 și până la data încetării raporturilor de serviciu, precum și obligarea pârâtei la emiterea actelor administrative în vederea stabilirii acestor drepturi pentru fiecare dintre reclamanți.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că drepturile pretinse sunt prevăzute prin art. 29 din Legea nr. 188/1999 și art. 2 din HG nr.281/1993, prev. de OG nr.2/2006, prev. de art. 2 din HG nr.281/1993, că în mod nelegal aceste sporuri nu le-au fost acordate până în prezent, ceea ce determină crearea unei situații de discriminare față de alte categorii de bugetari care beneficiază de aceste sporuri și că există practică judiciară în materie prin care altor persoane le-au fost recunoscute drepturi similare cu cele pretinse prin prezenta acțiune.
În susținerea acțiunii, reclamanții au depus înscrisuri.
Pârâta, legal citată, a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată întrucât nu au fost alocate sume corespunzătoare pentru plata drepturilor pretinse prin acțiune, reclamanții beneficiind de toate drepturile salariale cuvenite funcționarilor publici.
Prinsentința nr. 241 din 18 februarie 2009 Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscala respins ca nefondată acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâta.
Pentru hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Temeiul legal al sporurilor pretinse, indicate de reclamanți, este constituit de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 188/1999, care prevede că funcționarii publici beneficiază de prime și drepturi salariale în condițiile legii și că salarizarea acestora se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, dispoziții care se completează cu prevederile din HG nr. 281/1993 și OG nr. 2/2006.
În ce privește sporul de stabilitate și sporul de fidelitate, instanța a constatat contrar celor arătate prin acțiune - că acestea nu sunt prevăzute prin art. 2 din HG nr. 281/1993 și prin urmare, nu pot fi acordate de instanță.
Sporul de 5 % pretins prin cel de-al doilea capăt de cerere, a fost întemeiat pe disp. OG nr.2/2006, act normativ care nu îl menționează decât prin art. 18 - care este aplicabil doar funcționarilor publici din cadrul Oficiului pentru Forței de Muncă, care participă la selecția și recrutarea forței de muncă pentru lucru în străinătate - însă categoriile funcționari publici, cuantumul și condițiile de acordare se stabilesc, doar în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Față de sporul de confidențialitate solicitat în baza art. 2 din HG nr. 281/1993 instanța constată că nici acest spor nu este prevăzut în mod expres printre cele enumerate în acest articol de lege - motiv pentru care a apreciat că cererea reclamanților nu este întemeiată.
Împotriva aceste sentințe au declarat recurs reclamanții care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului aceștia au arătat că acordarea sporurilor de stabilitate, fidelitate pentru anii 2005 - 2007 se fundamentează pe disp. art. 31 alin. 2 art.3 lit.f din Legea nr.188/1999, republicată, pe dispozițiile art. 2 din HG nr.281/1993. Potrivit art. 31 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 republicată: "Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Drepturile și obligațiile care alcătuiesc conținutul funcției publice sunt prestabilite, neputând fi create, modificate sau suprimate de către alte subiecte de drept, chiar superioare ierarhic, dacă legea nu le-a conferit o astfel de prerogativă.
Neacordarea drepturilor solicitate a determinat crearea unei situații de discriminare raportat la celelalte categorii de bugetari în sensul dat prin prevederile OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, constituind o încălcare a principiului obiectivității, legalității și imparțialității consacrat prin prevederile Legii nr. 188/1999, republicată.
Pentru acordarea sporului de confidențialitate au arătat că, potrivit art. 15 din OG nr.2/2006 "Sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15 % din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiile subordonate ministerului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ".
De asemenea, conform art. 26 Codul Muncii:"1) Prin clauza de confidențialitate părțile convin ca, pe toată durata contractului individual de muncă și după încetarea acestuia, că nu transmită date sau informații de care au luat cunoștință în timpul executării contractului, în condițiile stabilite în regulamentele interne, în contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă.
2) Nerespectarea acestei cauze de către oricare dintre părți atrage obligarea celui în culpă la plata de daune - interese".
Analizând recursul prin prisma motivelor formulate, cu trimitere la prev. art. 304(9) Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat.
Acțiunea a fost corect respinsă ca nefondată.
Sporurile de fidelitate, stabilitate și confidențialitate de câte 20% nu sunt prevăzute în actele normative invocate de reclamanți, în sensul acordării lor pentru perioada solicitată prin acțiune.
De altfel, Legea 188/99 nu prevede în mod expres acordarea acestor sporuri.
Sporul de confidențialitate se acordă conform art. 18 - OG nr.2/2006, unor categorii de funcționari publici din instituțiile publice special numite, din care Direcția de Muncă și Socială, unde reclamanții funcționează, nu face parte, respectiv: Guvern, Administrația Prezidențială, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității,
Sporul de 5% suprasolicitare neuropsihică conform OG 2/2006 vizează funcționarii publici din cadrul Oficiului pentru Migrația Forței de Muncă care participă la selecția și recrutarea forței de muncă pentru străinătate - ori nu este cazul reclamanților.
Invocarea de către reclamanți unei sentințe civile prin care o altă instanță ar fi admis o acțiune similară, nu are relevanță deoarece practica judiciară nu este izvor de drept.
Pe de altă parte, invocarea sentinței cu motivarea că aceasta ar face dovada modului discriminatoriu de acordare drepturilor salariale pentru același tip de personal - de asemenea nu este pertinentă - instanța de judecată nu are căderea (competența) de a se pronunța cu privire la caracterul discriminatoriu al unei legi, sens în care s-a pronunțat și Curtea constituțională a României.
De urmare, sentința fiind pronunțată cu respectarea prevederilor legale în materie;
Conform art. 316, 296 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, G, -, -, -, -, împotrivasentinței 241 din 18.02.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal,intimată fiind Direcția de Muncă și Socială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex./18.06.2009
Jud. fond
Președinte:Hîncu CezarJudecători:Hîncu Cezar, Grosu Cristinel, Galan Marius
