Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1156/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar - - Legea nr. 188/1999 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.1156
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Hîncu Cezar
JUDECĂTOR 2: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 3: Galan Marius
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în municipiul B, - -. nr. 37,.D,. 5, județul B, împotrivasentinței nr. 308 din 4.03.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal,intimată fiind Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de muncă B.
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic, pentru pârâta - intimată Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă B, lipsă fiind reclamantul - recurent.
Procedură de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat declară recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic, pentru pârâta - intimată, solicită respingerea recursului și menținerea deciziei recurate ca legală și temeinică.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal la data de 24.11.2008, reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B, a solicitat pentru perioada 18.11.2005 - 3.03.2008, prin hotărârea judecătorească, obligarea acesteia să îi acorde drepturile bănești reprezentând: spor de stabilitate de până la 20 %; spor de fidelitate de până la 10 %; spor de suprasolicitare neuropsihică de 5 %; spor de confidențialitate de 15 %, indemnizație de dispozitiv de 25 %, sporuri care se aplică la salariul de bază.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că drepturile pretinse sunt prevăzute prin art. 29 din Legea nr. 188/1999, art. 2 din HG nr.281/1993 și prin OG nr. 2/2006, că în mod nelegal aceste sporuri cuvenite nu au fost acordate până în prezent, ceea ce determină crearea unei situații de discriminare față de alte categorii de bugetari care beneficiază de aceste sporuri și că există practică judiciară în materie prin care altor persoane le-au fost recunoscute drepturi similare cu cele pretinse prin acțiune.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta, legal citată, a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât nu au fost alocate sume corespunzătoare pentru plata drepturilor pretinse prin acțiune, reclamanta beneficiind de toate drepturile salariale cuvenite funcționarilor publici.
Prinsentința nr. 308 din 4 martie 2009 Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Temeiul legal al sporurilor pretinse, indicate de reclamanți, este constituit de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 188/1999, care prevede că funcționarii publici beneficiază de prime și drepturi salariale în condițiile legii și că salarizarea acestora se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, dispoziții care se completează cu prevederile din HG nr. 281/1993 și OG nr. 2/2006.
În ce privește sporul de stabilitate și sporul de fidelitate, instanța a constatat contrar celor arătate prin acțiune - că acestea nu sunt prevăzute prin art. 2 din HG nr. 281/1993 și prin urmare, nu pot fi acordate de instanță.
Sporul de 5 % pretins prin cel de-al doilea capăt de cerere, a fost întemeiat pe disp. OG nr.2/2006, act normativ care nu îl menționează decât prin art. 18 - care este aplicabil doar funcționarilor publici din cadrul Oficiului pentru Forței de Muncă, care participă la selecția și recrutarea forței de muncă pentru lucru în străinătate - însă categoriile funcționari publici, cuantumul și condițiile de acordare se stabilesc, doar în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Față de sporul de confidențialitate solicitat în baza art. 2 din HG nr. 281/1993 instanța constată că nici acest spor nu este prevăzut în mod expres printre cele enumerate în acest articol de lege - motiv pentru care a apreciat că cererea reclamanților nu este întemeiată.
Față de îndemnizația de dispozitiv instanța a reținut că Ordinul nr. 496/28.07.2003 privind modificarea și completarea Ordinului Ministrului de interne nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne, a fost emis în temeiul art. 9 alin. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor.
Prin pct. 9.2 se menționează căîndemnizația de dispozitiv se acordă personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Același ordin, prin pct. 31 definește noțiunea de " personal civil" arătând că prin acesta se înțelegefuncționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor.
Prin urmare, în ce privește domeniul de aplicare a acestui ordin, instanța a constatat că: potrivit art. 4 din legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă "actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau hotărârilor de Guvern se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă"; că, în baza art. 10 și 11 din aceeași lege ordinele intră în vigoare de la data publicării în Monitorul Oficial; că titlul actului normativ cuprinde obiectul reglementării exprimat sintetic - conform art.39 alin. 1 din lege; că ordinele cu caracter normativ trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele în baza și în executarea cărora au fost emise - art. 76 din Legea nr. 24/2000.
Împotriva acestei sentințe a declara recurs reclamanta, precizând că, în mod greșit prima instanță a reținut că nu i-au fost încălcate drepturile salariale prevăzute de lege, că temeiul legal al sporurilor solicitate este constituit de disp. art.29 din Legea nr. 188/1999, care prevede că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale în condițiile legii și că salarizarea ei se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, dispoziții care se completează cu prevederile HG nr.281/1993 și OG nr2/2006.
De asemenea, precizează că, în calitatea sa de fostă salariată în cadrul AJOFM B, îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, precum și dispozițiile cu caracter specific din alte acte normativ referitoare la această categorie de salariați.
Analizând recursul prin prisma motivelor formulate, cu trimitere la prev. art. 304(9) Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat.
Acțiunea a fost corect respinsă ca nefondată.
Sporurile de fidelitate, stabilitate și confidențialitate de câte 20% nu sunt prevăzute în actele normative invocate de reclamantă, în sensul acordării lor pentru perioada solicitată prin acțiune.
De altfel, Legea 188/99 nu prevede în mod expres acordarea acestor sporuri.
Sporul de confidențialitate se acordă conform art. 18 - OG nr.2/2006, unor categorii de funcționari publici din instituțiile publice special numite, din care Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B unde reclamanta a funcționat, nu face parte, respectiv: Guvern, Administrația Prezidențială, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității,
Sporul de 5% suprasolicitare neuropsihică conform OG 2/2006 vizează funcționarii publici din cadrul Oficiului pentru Migrația Forței de Muncă care participă la selecția și recrutarea forței de muncă pentru străinătate - ori nu este cazul reclamantei.
Invocarea de către reclamantă unei sentințe civile prin care o altă instanță ar fi admis o acțiune similară, nu are relevanță deoarece practica judiciară nu este izvor de drept.
Pe de altă parte, invocarea sentinței cu motivarea că aceasta ar face dovada modului discriminatoriu de acordare drepturilor salariale pentru același tip de personal - de asemenea nu este pertinentă - instanța de judecată nu are căderea (competența)de a se pronunța cu privire la caracterul discriminatoriu al unei legi, sens în care s-a pronunțat și Curtea constituțională a României.
De urmare, sentința fiind pronunțată cu respectarea prevederilor legale în materie;
Conform art. 316, 296 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, domiciliată în municipiul B, - -. nr. 37,.D,. 5, județul B, împotrivasentinței nr. 308 din 4.03.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal,intimată fiind Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de muncă B.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex./22.06.2009
Jud. fond
Președinte:Hîncu CezarJudecători:Hîncu Cezar, Grosu Cristinel, Galan Marius
