Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1161/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1161
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Hîncu Cezar
JUDECĂTOR 2: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 3: Galan Marius
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâtele Comuna - prin primar și Primăria comunei - prin primar, cu sediul în comuna, județul S, împotrivasentinței nr. 76 din 22 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, intimați fiind, G,.
La apelul nominal s-au prezentat consilier juridic, pentru pârâta - recurentă și avocat, pentru reclamanții - intimați.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, avocat, pentru reclamanții - intimați, depune la dosar întâmpinare, una fiind înmânată și reprezentantei pârâtei - recurente.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat declară recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic, pentru recurentă, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii reclamanților. În motivare arată că datorită crizei financiare, în bugetul recurentei nu sunt alocați bani pentru plata acestora sporuri, cu greu reușind să achite doar salariile. De asemenea procentul pe care reclamanții l-au solicitat nu este unul stabilit prin lege pentru funcționarii publici.
Avocat, pentru intimați, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică. În motivare arată că intimații sunt funcționari publici în cadrul Primăriei comunei și în această calitate beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege, determinarea acestora făcându-se în baza unor acte normative iar realizarea lor putând fi obținută prin intermediul instanțelor de judecată conform disp. art. 31 Legea nr. 188/1999. În mod corect instanța de fond a reținut vă normele juridice în vigoare sunt imperative, aceste dispoziții fiind întărite de art. 53 din Constituția României. . acestor drepturi nu poate fi restrânsă și nu pot fi suspendare sau abrogate.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr-, reclamanții, G, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Comuna - prin primar și Primăria comunei - prin primar, obligarea acestora la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, drepturi prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c, d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată începând cu luna decembrie 2005 și până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute la art. 31 alin 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată care prevedere că "Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Au mai arătat reclamanții faptul că până la republicarea din anul 2007 a Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare erau prevăzute la art. 29 alin. 1 lit. c, d din lege.
Referitor la solicitarea de acordare a acestor drepturi retroactiv, au solicitat să se constate că potrivit art. 29 alin. 1 devenit art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, republicată, reclamanții au dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru perioada 1.01.2004 până la data de 1.01.2007. Această prevedere a fost suspendată până la data de 31 decembrie 2006, prin art. 44 din OUG nr. 92/2004 și art. 48 din OG nr. 2/2006.
Reclamanții au solicitat a se constata că norma legală de suspendare contravine prevederilor art. 41 și art. 53 din Constituția României și ca fiind lipsită de efecte suspendarea nelegală și neconstituțională a acordării suplimentului postului de 25 % și suplimentul corespunzător treptei de salarizare de 25 % din salariul de bază pe anii 2005 - 2007 și pe cale de consecință să se dispună obligarea pârâților la plata drepturilor bănești.
În drept și-au întemeiat cererea pe disp. art. 31 alin. 1 lit. c, și art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, art. 38 și 39 din Legea nr. 53/2003 și au depus la dosar acte în dovedirea cererii.
Pârâții, legal citați, nu s-au prezentat în instanță, dar au formulat în temeiul art. 118 Cod procedură civilă, întâmpinare, prin care au arătat că lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei.
Prin sentința nr. 76 din 22 ianuarie 2009, Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamanților G și.
A admis, în parte acțiunea reclamanților, și a obligat pârâtele să acorde, în funcție de data angajării, suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază datorat pentru perioada 16.12.2005 - 22.01.2009, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Potrivii art. 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului, respectiv pârâtei.
În acest context reclamanții, având calitatea de funcționari publici în cadrul Primăriei comunei, salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999, au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin. 1 lit. c, d din actul normativ.
Reclamanții nu au primit până în prezent, de la apariția actului normativ sporurile respective și acest drept tinde să fie lipsit de conținut, iar pentru această îngrădire pârâtele nu are justificare printr-o cauză de utilitate publică.
Mai mult, este de principiul că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor și a Libertăților Fundamentale "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt un drept de creanță și, prin urmare, este un bun în sensul art. 1 din protocolul adițional 1 la Convenție.
Cu privire la cererea formulată de reclamanții G și, instanța a respins-o motivat de faptul că aceștia nu sunt funcționari publici, ci îndeplinesc funcții de autoritate publică conform dispozițiilor Legii nr. 251/2001 fiind îndreptățite la o indemnizație lunară, ca unică formă de renumerare a activității corespunzătoare funcției de primar și respectiv viceprimar.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele, în motivare arătând că textele de lege pe care reclamanții își întemeiază prezenții, respectiv art. 31 alin. 1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată sunt incidente în cauză, însă aceste sporuri nu au putut fi acordate atât din motivul mobilității legislative privind aceste pretenții bănești, cât și din motivul lipsei fondurilor necesare în bugetul local.
Fondurile alocate în bugetul local pentru plata drepturilor salariale sunt insuficiente pentru a acoperi plata drepturilor salariale câștigate de către reclamanți.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, curtea constată neîntemeiat recursul.
Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Așa cum de altfel pârâta recurentă admite, reclamanții nu au primit aceste sporuri salariale.
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Drepturile reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt drepturi de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâta, în condițiile art. 1082 cod civil, corect a fost obligată la plata sumelor solicitate prin acțiunea inițială, începând cu data de 01.01.2005.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
sumelor în buget nu eop roblemă de acordare și existență a dreptului, ci doar de executare.
Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și nici Curtea nu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge ca nefondat recursul.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtele Comuna - prin primar și Primăria comunei - prin primar, cu sediul în comuna, județul S, împotrivasentinței nr. 76 din 22 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, intimați fiind, G,.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex./16.06.2009
Jud. fond
Președinte:Hîncu CezarJudecători:Hîncu Cezar, Grosu Cristinel, Galan Marius
