Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1169/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 1169
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 2: Loredana Albescu
JUDECĂTOR 3: Claudia Popescu
GREFIER - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de recurenții-pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, în calitate de reprezentant al MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 700/18.12.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților, dosarul fiind lăsat la a doua strigare când a răspuns consilier juridic pentru recurenții-pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU, cu delegație la dosarul de fond, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Consilier juridic pentru recurenții-pârâți depune adresa nr.9/29.10.2009 a Conform înscrisului depus solicită admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond și respingerea în totalitate a pretențiilor intimaților. Precizează că prin legea de salarizare nu sunt stabilite drepturile solicitate de intimați.
În ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, solicită să se aibă în vedere motivele de recurs.
S-au declarat dezbaterile închise cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursurilor de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 700/18 decembrie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dosarul nr- s-a admis acțiunea în parte formulată de reclamanții și împotriva pârâților Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU, Parchetul de pe Lângă Curtea de Apel Bacău, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Pe B și în consecință: au fost obligate pârâtele să plătească reclamantelor suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salarul de bază începând cu data de 28.01.2008, respectiv 01.09.2005 până la data pronunțării hotărârii 11.12.2008, sume actualizate cu inicele de inflație la data plății efective.
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantelor indemnizația de dispozitiv în procent de 25 % din salariul de bază și consemnarea în carnetele de muncă.
S-a respins primul capăt de cerere ca nefundat, privind plata acestor drepturi începând cu data pronunțării hotărârii și în continuare și s-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Pe
Au fost respins și excepțiile invocate de pârâte.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamantele au calitatea de funcționari publici,aflându-se în raporturi de autoritate cu Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU și nu au beneficiat de drepturile prevăzute de art. 31 alin.1 lit. c și d din Legea nr.188/1999.
Cele două drepturi salariale,respectiv suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare au fost alocate funcționarilor publici prin art.29 din Legea nr.188/1999, care după modificare și renumerotare a devenit art. 31.
Prin G nr.92/2004 acordarea acestor drepturi a fost suspendată până la data de 31.12.2006 prin art.44 al acestui act normativ.
Având în vedere că G nr.92/2004 nu anulează dreptul, ci doar suspendă obligația de executare a autorității publice, tribunalul constată că, încetând suspendarea, reclamanții redobândesc dreptul de a fi executată obligația legală, redevenind creditori în sensul Protocolului adițional nr.1 la Convenția pentru Apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
În ceea ce privește cererea reclamanților prin care solicită acordarea sporului de dispozitiv instanța de fond reține următoarele:
Potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999 "Cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariați civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Ordinul nr. 496/2003 prevede la pct. 9.2 că " indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice" iar prin art. 31.1 din Ordin care modifică art. 47 din Legea nr. 138/1999 se lămurește noțiunea de personal civil în sensul că prin acest personal se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din acest minister, care beneficiază de drepturile stabilite de prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar.
În speță, pârâtul este autoritate publică locală în înțelesul Legii nr. 215/2001, modificată și completată, astfel că art. 47 din Legea nr. 138/1999, modificat prin Ordinul nr. 496/2003 este aplicabil în cauză, legiuitorul nefăcând distincție între categoriile de personal ce funcționează în cadrul administrației publice.
Pe de altă parte, instanța de fond reține prevederile constituționale, care în Capitolul V impun premisa unui regim unitar de reglementare, iar prin Legea nr. 137/2000 se previn și se sancționează toate formele de discriminare, astfel că,prin Ordinul nr.496/28.07.2003, s-a urmărit că în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv să fie cuprins și personalul civil care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, pentru a se asigura egalitate de tratament salarial tuturor angajaților din cadrul aceleași autorități, astfel că este indubitabil faptul că pct. 9.2 din Ordinul nr. 496/2003 stabilește că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
De asemeni, art. 29 alin.2 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, nu exclude posibilitatea ca funcționarii publici să beneficieze și de alte drepturi sau sporuri salariale, în condițiile legii.
Pentru aceste considerente, acțiunea reclamantelor a fost admisă în parte conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții - MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și justiție, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU și Direcția Generală a Finanțelor Pe B, în calitate de reprezentant al Ministerului Economiei și Finanțelor.
1. Ministerul Economiei și Finanțelor ( prin B) a susținut că soluția instanței de fond este nelegală, întrucât ministerul nu avea calitatea procesuală pasivă în cauză, neavând nici un raport juridic cu reclamantele și nici o obligație față de acestea.
2.Recurenții - pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU au criticat sentința, cu privire la următoarele aspecte:
- în mod greșit s-au reținut în cauză dispozițiile OUG 137/2000, având în vedere dispozițiile deciziei 821/03 iulie 2008 Curții Constituționale, decizie care era obligatorie pentru instanță;
- în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei procedurii prealabile, având în vedere că dispozițiile Legii 188/1999 fac trimitere la Legea 554/2004;
- capătul de cerere privind acordarea indemnizației de dispozitiv de 25 % din salariul de bază se impunea a fi respins ca inadmisibil, iar în subsidiar ca nefundat,având în vedere că această indemnizație nu este aplicabilă funcționarilor publici, nefiind prevăzută de actele normative ce reglementau salarizarea acestora;
- sentința este rezultatul unei greșite administrări și aprecieri a probelor, fiind dată cu încălcarea legii și cuprinde motive contradictorii;
- instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege, în sensul că a acordat suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, în cuantum de 25 % fiecare, deși cele două suplimente sunt incluse în prezent în salariul de bază, potrivit art. 5 din OUG 192/2002 (preluate și în actele ulterioare ce reglementează salarizarea funcționarilor publici).
3. Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa solicitat, în raport de prevederile art. 312 Cod procedură civilă, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. (9) Cod procedură civilă, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondate, pentru următoarele considerente:
- Suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare nu sunt cuantificate în lege, iar instanța, în lipsa acestei cuantificări, nu putea să admită acțiunea;
- Indemnizația de dispozitiv a fost acordată nelegal, având în vedere că dispozițiile ce reglementează această indemnizație (Legea 138/1999 și Ordinul 496/2003 al ) nu sunt aplicabile intimatelor - reclamante.
- În mod greșit s-au respins excepțiile privind prematuritatea acțiunii și netimbrarea.
1. În ce privește recursul declarat de Ministerul Finanțelor Pe (prin Direcția Generală a Finanțelor Pe B), curtea constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin sentința recurată acțiunea reclamantelor a fost admisă în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justițieși cu Ministerul Finanțelor Pe.
Față de obiectul litigiului (drepturi bănești solicitate de funcționarii publici), instanța de fond era obligată să verifice cadrul procesual stabilit de reclamante prin acțiune.
Sub acest aspect, curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, în domeniul finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Pe coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Art. 20 al aceluiași act normativ precizează că, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii, conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, conducătorii altor autorități publice și conducătorii instituțiilor publice autonome.
Potrivit acestor prevederi, ordonatorii principali de credite au obligația ca până
la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli și estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoțite de documentații și fundamentări detaliate.
Având în vedere faptul că în speță raportul de serviciu a fost încheiat între reclamante, pe de o parte și instituția în care își desfășoară activitatea, pe de altă parte, se impunea ca instanța de fond să pună în discuția părților și să constate întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Pe.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 312 al. 1 raportat la art. 304 pct. (9) Cod procedură civilă, curtea va admite recursul Ministerului Finanțelor Pe și va modifica sentința recurată, în sensul căva respinge acțiunea față de acest, pentru lipsa calității procesuale pasive.
2. În ce privește recursurile declarate de ceilalți trei pârâți, având în vedere că mare parte din criticile formulate coincid, în sensul că vizează soluționarea greșită a excepțiilor invocate și a fondului (recurenții susținând că se impunea respingerea acțiunii), acestea vor fi examinate împreună, curtea constatând următoarele:
Atât excepția de netimbrare a acțiunii, cât și excepția de inadmisibilitate, pentru lipsa procedurii prealabile, au fost respinse în mod corect de instanța de fond.
Astfel, față de obiectul cererii deduse judecății, cererea era scutită de plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 15 lit. (a) din legea 146/1997, întrucât drepturile solicitate își aveau izvorul în raportul de muncă.
Procedura prealabilă nu era obligatorie în speță, întrucât art. 109 din Legea 188/1999 prevede doarcompetența instanței de contencios administrativîn cauzele având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, fără a face trimitere expresă la Legea 554/2004.
Această trimitere se regăsește doar laart. 106 din Legea 188/1999, care prevede procedura de urmat în cazul în care se contestă încetarea raportului de serviciu (situație în care devin incidente condițiile și termenele prevăzute de Legea 554/2004).
Pe fondul cauzei, în ce privește cererile admise de instanța de fond, privind suplimentul postului, suplimentul treptei de salarizare și indemnizația de dispozitiv, criticile recurenților sunt întemeiate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Reclamantele, în calitatea lor de funcționari publici în cadrul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU, au solicitat în prezenta cauză obligarea instituției pârâte la plata suplimentului postului, în procent de 25 % din salariul de bază și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25 % din salariul de bază, începând cu data pronunțării hotărârii și pe viitor.
Cererea reclamantelor se întemeiază pe dispozițiilor art. 31 al. (1) lit. (c) și (4) din Legea 188/1000 privind statutul funcționarilor publici.
Potrivit acestui text de lege, "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
salariul de bază;
sporul pentru vechimea în muncă;
suplimentul postului;
suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
În perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005.
În aplicarea dispozițiilor actualului art. 31 (fost art. 29 în numerotarea anterioară republicării din anul 2007), a elaborat un proiect de act normativ prin salarizarea funcționarilor publici, proiect care stabilea mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici. Acest proiect de act normativ nu a fost promovat până în prezent, situație în care, curtea reține că nu există o bază legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea celor două suplimente solicitate.
de a cuantifica cele două suplimente revine exclusiv legiuitorului, prin
promovarea unui act normativ dat în aplicarea dispozițiilor art. 31 lit. (c) și (d) din Legea
188/1000, sau executivului.
de către instanțe a drepturilor solicitate de către reclamanți reprezintă o nesocotire a dispozițiilor Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008 (publicată în Monitorul Oficial nr. 537/16 iulie 2008), care reține că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Ori, în cazul suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizarenu există nici o dispoziție legală care să permită instanțelor să stabilească un cuantum al acestor sporuri,în condițiile în care instanțele nu au competența de a stabili ele însele acest cuantum, conform deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008.
Ca urmare, se impunea respingerea acestui capăt de cerere ca nefondat.
Un argument în plus în sprijinul acestei soluții este faptul că, sesizată cu un recurs în interesul legii în această problemă, ÎNALTA CURTE de Casație și justiție a stabilit, prin decizia 20 din 21 septembrie 2009 (încă nepublicată), că în lipsa unei cuantificări legale, nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare:
În ce privește indemnizația de dispozitiv, soluția primei instanțe este, de asemenea, rezultatul unei greșite interpretări a legii.
Astfel indemnizația de dispozitiv este una dintre componentele soldei lunare reglementată de art. 3 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. Potrivit textului, cadrele militare în activitate și militarii angajați pe bază de contract au dreptul la o soldă lunară, compusă din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații și indemnizația de dispozitiv. Totodată, această indemnizație este prevăzută și de art. 13 din aceeași lege; potrivit acestui articol, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de oindemnizație de dispozitiv lunară de 25%din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 (Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției) beneficiază, potrivit art. 47 din Legea nr. 138/1999, de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute de Legea nr. 138/1999.
În executarea și pentru aplicarea (între altele) a prevederilor acestei legi, ministrul de interne a emis Ordinul nr. 275/2002. Astfel, prin art. 1 al ordinului au fost aprobate Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, norme prevăzute în anexa nr. 1, conform art. 64 din Legea nr. 138/1999; potrivit art. 64 ministerele și instituțiile prevăzute la art. 1 - respectiv, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției -, în aplicarea legii, emit norme metodologice în termen de 30 de zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial al României.
În ceea ce privește aplicarea art. 13 din Legea nr. 138/1999 normele prevăd, la pct. 9.1, că de indemnizația de dispozitiv beneficiază și studenții care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV la Academia de Poliție, " sau alte instituții militare de învățământ superior.
Ordinul nr. 275/2002 a fost modificat și completat prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 496/2003. În ceea ce privește art. 13 din Legea nr. 138/1999, în norme a fost introdus, după pct. 9.1, pct. 9.2 potrivit căruia indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Pct. 31.1 din norme - dat în aplicarea art. 47 din Legea nr. 138/1999 - definește personalul civil, în sensul prevederilor ordinului, ca fiindfuncționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor(alin. 1); la alin. 2 se prevede că personalul civil din acest din urmă minister beneficiază de drepturile stabilite de Legea nr. 138/1999, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege, precum și de celelalte drepturi prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar.
Dacă s-ar avea în vedere doar prevederile normelor metodologice date în aplicarea art. 13 din Legea nr. 138/1999 ar rezulta că normele adaugă la dispozițiile legii, în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă - pe lângă categoriile prevăzute de lege: cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili - și altor două categorii: studenții care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV la Academia de Poliție, " sau alte instituții militare de învățământ superior, respectiv personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. O astfel de concluzie nu ar putea fi reținută întrucât nu pot căpăta eficiență juridică prevederi ale unor norme date în aplicarea unei legi, care adaugă prevederilor legii. Pe de altă parte, autoritatea emitentă nu putea edicta norme care să privească personalul altor autorități întrucât s-ar fi încălcat dispozițiile art. 4 alin. 3, art. 75 și art. 76 din Legea nr. 24/2000; potrivit acestor texte actele normative date în executarea legilor se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă (art. 4 alin. 3), iar ordinele cu caracter normativ ale conducătorilor ministerelor se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului (art. 75), fiind necesar a se limita strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora (art. 76).
Însă, dispozițiile din normele metodologice date în aplicarea art. 13, astfel cum a fost modificate prin Ordinul nr. 496/2003, trebuie interpretate ținându-se seama de definiția conținută de pct. 31.1. alin. 1, personalul civil la care se referă normele fiind doar funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. O asemenea definiție poate fi folosită doar în interpretarea Legii nr. 138/1999 și a normelor sale de aplicare, neputând fi extinsă la alte categorii de personal civil, indiferent că este vorba de funcționari publici ori de personal contractual. Atunci când cel care edictează o normă juridică recurge la definirea unor termeni o face pentru a le conferi un înțeles diferit de cel comun și, prin urmare, definițiile nu pot fi extinse de la actul normativ care le conține la altul, în afara cazului în care legea permite acest lucru. Ori, Legea nr. 138/1999, prin art. 64, nu conține o astfel de îngăduire. În context trebuie reținută sfera persoanelor care intră în categoria personalului civil prevăzută de art. 47 din Legea nr. 138/1999.
Așadar, rezultă cu claritate că indemnizația de dispozitiv se acordă doar cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract și salariaților civili din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 din Legea nr. 138/1999 (Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției), pct. 31.1. din normele modificate prin Ordinul nr. 496/2003 referind-se expres la personalul civil din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Eliminarea deosebirilor existente cu privire la salarizarea personalului din serviciile administrației publice locale nu poate fi atinsă pe cale judiciară, căci judecătorului nu îi este permis să extindă, peste ceea ce legea îi îngăduie, dispoziții dintr-o lege specială aplicabile anumitor subiecte de drept, considerându-le aplicabile și altor subiecte de drept care se consideră discriminate. O asemenea conduită a judecătorului ar fi contrară principiului constituțional al separației puterilor în stat (art. 1) și dispozițiilor art. 61 din Constituție potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare.
Pe lângă aspectele sus-menționate, curtea mai reține că nici Ordinul 496/2003, nici cel anterior - nr. 275/2002 nu au fost publicate în Monitorul Oficial, astfel că nu au putere de lege (ce le este conferită numai ca urmare a publicării).
În conformitate cu art. 10 din Legea 24/2000 - privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative - actele normative, inclusiv ordinele și instrucțiunile emise de organele administrației publice centrale se publică în Monitorul Oficial al României, partea
Față de cele ce preced, curtea de apel constată că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale sus analizate; de aceea, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, hotărârea va fi modificată, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile contencios administrativ declarate de recurenții-pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, sector 5,-, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU cu sediul în mun.B,-, jud.B și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE în calitate de reprezentant alMINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, stgr. nr.17, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 700/18.12.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU,-, jud.B, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU,-, jud.B și intimat-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂUcu sediul în mun. B,-, jud.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Respinge acțiunea față de pârâtul Ministerul Finanțelor Pe pentru lipsa calității procesuale pasive. Respinge ca nefondată acțiunea formulată în contradictoriu cu ceilalți pârâți.
Menține dispozițiile sentinței privind soluționarea excepțiilor, a cererii de chemare în garanție și a primului capăt de cerere.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.11.2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red.
red. St.
tehnored. 10 ex.
15 dec. 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Loredana Albescu, Claudia Popescu
