Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1172/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1172/R-CONT
Ședința publică din 13 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrînu
- - - JUDECĂTOR 3: Dumitru
- - JUDECĂTOR 4: Magdalena
- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ, cu sediul în Pitești, str.-, nr.38, județul A, împotriva sentinței nr. 68/CA din 2 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta, cu domiciliul ales la Direcția de Muncă și Protecție Socială
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea față de actele și lucrările de la dosar constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 01.10.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială A, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea actului emis sub nr.4324/29.09.2008, prin care i s-a refuzat acordarea drepturilor de natură salarială, reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, obligarea pârâtei la plata acestor suplimente în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 22.08.2005, sume ce se vor reactualiza cu indicele de inflație la data plății efective, precum și obligarea pârâtei să respecte în continuare prevederile art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999-
În motivarea acțiunii, a arătat că este funcționar public și se află în raporturi de serviciu cu pârâta, calitate în care beneficiază de cele două suplimente prevăzute la art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999-
A mai arătat că, drepturile ce fac obiectul prezentei acțiuni, au fost suspendate, până la data de 31.12.2006, însă norma legală de suspendare, respectiv art.44 din OUG nr.92/2004 contravine prevederilor art.53 din Constituția României, în sensul că exercițiul drepturilor poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, situație ce nu se regăsește în cauză.
De asemenea, a mai precizat că, măsura restrângerii dreptului constând în salariul pentru munca prestată, trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și să fie aplicată în mod nediscriminatoriu, fără a aduce atingere existenței dreptului respectiv.
A mai invocat, în susținerea acțiunii sale, art.38 din Legea nr.53/2000 - Codul muncii - care prevede imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute de lege, limitarea acestor drepturi fiind lovită de nulitate.
Tribunalul Argeș - prin sentința civilă nr.68/CA/02.02.2009 - a admis în parte acțiunea reclamantei, obligând-o pe pârâtă să plătească acesteia, în funcție de data angajării, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare în procent de câte 25% din salariul de bază, pe perioada 22.08.2005 - 02.02.2009, data pronunțării hotărârii, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că, reclamanta, în calitate de funcționar public în cadrul pârâtei, beneficiază de sporurile salariale prevăzute de dispozițiile legale susmenționate, respectiv de suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, sporuri care nu au fost achitate de pârâtă, începând cu data de 01.01.2004.
S-a mai reținut că, suspendarea drepturilor privind sporurile solicitate este nelegală, întrucât încalcă prevederile art.38 din Codul muncii, precum și ale art.53 alin.1 și 2 din Constituția României, împrejurare în raport de care s-a apreciat că suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însuși înlăturarea lui, atâta timp cât prin nicio dispoziție legală nu s-a prevăzut încetarea existenței dreptului.
A mai reținut, instanța de fond, că potrivit dispozițiilor constituționale susmenționate, exercițiul unor drepturi poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale, ordinii, a sănătății și a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, pentru desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică, însă, în speță nu se regăsește nici unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de textul constituțional.
În motivarea soluției pronunțate, instanța de fond a mai invocat dispozițiile art.31 alin.2 din Legea nr. 188/1999, apreciind că dispozițiile legale succesive privind suspendarea vin în contradicție cu textele constituționale amintite, întrucât reprezintă o restrângere a unui drept recunoscut de lege, în sensul imposibilității exercitării acestuia.
De asemenea, conform art.31 din Legea nr. 188/1999 - privind statutul funcționarilor publici, aceștia beneficiază pentru activitatea desfășurată de un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, dar că prin art 13 din Lg.nr 161/2003, art.31 mai sus menționat, a fost modificat, în sensul acordării sporurilor începând cu data de 01.01.2004.
Prin intervenția Legii nr.417/2006, instanța a apreciat că, în prezent, suspendarea nu mai subzistă și, ca atare, dreptul reclamantei a devenit actual, justificând solicitarea adresată.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal, de către pârâtă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, cu motivarea că, în mod greșit, instanța de fond a obligat-o la plata drepturilor solicitate de reclamantă, atâta vreme cât cele două suplimente au fost suspendate prin OUG nr.2/2004 și nr.2/2006 și câtă vreme în actul normativ invocat în susținerea acțiunii nu este indicat nici un mod de calcul, împrejurare în raport de care acestea să poată fi prevăzute în bugetul anual.
Examinând recursul, prin prisma criticilor aduse, pe temeiul invocat, dar și sub toate aspectele, conform art.3041Cod pr.civilă, se reține că acesta este fondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Astfel, referitor la prima critică, se constată că, pentru dezlegarea pricinii cu care judecătorul fondului a fost învestit, acesta trebuia să stabilească dacă, dreptul reclamantei de a primi echivalentul celor două sporuri ( în prezent prevăzute de art.31 lit.c) și d) din Legea nr.188/1999-R), a căror plată este sau a fost suspendată până la 31 decembrie 2006, este determinat sau determinabil, prin dispozițiile legale aplicabile acestor categorii de funcționari publici.
Potrivit prevederilor legale invocate în susținerea acțiunii, de principiu, salariul funcționarilor publici este compus și din suplimentul postului și din suplimentul treptei de salarizare, însă, în nici o prevedere nu este stabilit cuantumul acestor drepturi și nici reglementată modalitatea de determinare.
Într-o atare situație, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani, fără o bază de calcul, iar pe de altă parte, o cuantificare în raport de diverse criterii, ce ar nesocoti Decizia Curții Constituționale nr.820/2008, potrivit cu care "instanțele judecătorești nu au competență să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Așadar, instanța de judecată nu are competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, drept care, în prezent, nu este pasibil de exercitare efectivă, ceea ce justifică și cea de-a doua critică din prezenta cale de atac.
Dreptul la cele două suplimente nu poate fi apreciat ca un "bun" în sensul art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, nici în sens strict, nici în sens larg, întrucât în absența prevederilor legale de stabilire a cuantumului suplimentelor sau a criteriilor de cuantificare a acestora "bunul" nu este definit și deci nu poate naște legitimă de a-l obține.
În concluzie, chiar dacă sub aspect formal dreptul reclamanților are un suport legal, el nu are însă un conținut determinat sau determinabil, fie prin legea însăși, fie prin acte normative de aplicare a acestora, iar instanța de judecată nu poate face o asemenea cuantificare decât depășindu-și limitele constituționale și încălcându-le astfel pe cele ale puterii legislative sau executive pentru că într-un proiect de salarizare al funcționarilor publici se face o astfel de determinare, întrucât atâta vreme cât proiectul nu a devenit lege și nu are valoarea unui act normativ ce emană de la puterea legislativă, el nu poate fi aplicat de către instanță, împrejurare în raport de care nici susținerea referitoare la perimarea acordării acestor drepturi nu este justificată.
Pentru toate aceste considerente, se apreciază că recursul este fondat și în baza art.312 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, urmează să fie admis și să se modifice în tot sentința, în sensul că pe fond se va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ, cu sediul în Pitești, str.-, nr.38, județul A, împotriva sentinței nr. 68/CA din 2 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta, cu domiciliul ales la Direcția de Muncă și Protecție Socială
Modifică în tot sentința de mai sus, în sensul că respinge cererea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
-
Red.IB/18.11.2009
EM/6 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Dumitru, Magdalena
