Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1174/2008. Curtea de Apel Tg Mures

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

Decizie nr. 1174/

Ședința publică din 19 2008

Completul compus din:

- Președinte

- - Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de SINDICATUL ""T-, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 349/29.06.2007 pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.

În lipsa părților.

dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în Încheierea ședinței publice din 09 2008, care face parte integrantă din prezenta, pronunțarea fiind amânată pentru data de 12 2008, apoi la 19 2008.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr. 349/29 iunie 2007, pronunțată în dos. nr- a Tribunalul Mureș - Secția civilă, a dispus respingerea excepțiilor invocate de pârâți și a dispus respingerea acțiunii reclamantului Sindicatul "" Târgu M în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul cu Regim . Târgu M, Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de M privind restituirea cotelor de 20, 40 și 50% din impozitul pe venit.

A respins cererea de chemare în garanție formulată de față de Ministerul Finanțelor și Ministerul Justiției.

Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 23.02.2007, se arată în considerentele hotărârii atacate, reclamantul a formulat acțiune introductivă de instanță prin care a solicitat instanței, în numele membrilor de sindicat arătați în acțiune, obligarea pârâților la restituirea cotelor de 30, 40 și 50% din impozitul pe venit reținut în mod nelegal pe 3 ani, actualizarea acestora, precum și cheltuieli de judecată, motivând că acest drept li se cuvine în raport cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 80/1995 în calitatea lor de ofițeri, subofițeri și funcționari publici cu statut special, decorați cu "Ordinul Meritul Militar", semnul onorific "În serviciul armatei" și cel "În serviciul poliției".

Pârâții, se arată în continuare în hotărârea atacată, au formulat întâmpinări prin care au invocat mai multe excepții de procedură, cum ar fi necompetența materială a Tribunalului Mureș, în sensul în care este competentă instanța de contencios fiscal, excepția prematurității și a lipsei calității procesuale pasive a Penitenciarului Tg. M și a De asemenea, se mai arată că a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor și a Ministerului Justiției.

În ce privește necompetența materială, prima instanță reține că în fapt cauza a fost transpusă de la completul specializat în litigii de muncă la completul specializat în litigii de contencios fiscal. De asemenea, a respins excepțiile privind lipsa calității procesual pasive, având în vedere sistemul din care fac parte membrii de sindicat, iar în ce privește Ministerul Finanțelor ținând cont de calitatea de beneficiar al impozitului reținut.

Pe fondul cauzei, instanța de fond reține că reclamanta pentru membrii de sindicat nu a făcut nicio dovadă a acordării pentru vreunul dintre aceștia a semnelor onorifice invocate.

Totodată, se reține că acțiunea nu are niciun temei legal, întrucât art. 10 fost abrogat de nr.OG 73/1999, iar ulterior această ordonanță a fost abrogată prin art. 85 din OG7/2001, astfel că nu se poate susține că ar fi fost reactivate dispozițiile art. 10 din Legea nr. 80/1995, doar în situația în care această ordonanță ar fi fost respinsă de Parlament s-ar fi pus problema reactivării acestui text de lege.

Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs Sindicatul "" Tg. M solicitând ca, prin admiterea recursului, instanța să admită acțiunea introductivă de instanță, astfel cum a fost formulată. Prin motivele de recurs se susține că potrivit art. 12 din Legea 574/2004 și art. 12 din Legea 573/2004 funcționari publici cu statut special din penitenciar, printre care și membrii de sindicat - recurent în prezenta cauză -, cu grade profesionale echivalente gradelor militare și care au fost decorați prin decorațiile militare beneficiază de prevederile Legii 80/1995 privind statutul cadrelor militare și în conformitate cu art. 11 alin. 4 pct. 1, poziția a 6-a din Legea 29/2000 privind sistemul național de decorații al României. În mod greșit, apreciază recurentul, instanța de fond a considerat că prin OG73/1999 au fost abrogate prin dispoziții scutirile sau reducerile de impozit pe venit întrucât printre dispozițiile abrogate de acest act normativ nu se regăsesc și dispozițiile art. 10 din Legea 80/1995, iar, în al doilea rând, OG73/1999 a fost respinsă prin Legea 206/2002 astfel că, în conformitate cu art. 62 alin. 3 din Legea 24/2000, dispozițiile art. 10 din Legea 85/1995 au rămas în vigoare. În ce privește lipsa aparentă de probațiune, recurentul precizează că evidența brevetelor membrilor de sindicat sunt gestionate de intimatul Penitenciarul Tg. M care, de altfel, în opinia recurentei, prin întâmpinarea precizată în fața instanței de fond recunoaște că unii membri de sindicat sunt beneficiari ai unor astfel de decorații și, nu în ultimul rând, prin adresa nr. I - 2 9263/15.03.2007 a comunicat instanței membrii de sindicat decorați cu ordinele "Meritul Militar, "Semnul onorifi", cu numărul de decret pentru fiecare dintre aceștia.

A depus, recurentul, la dosar și o copie a unei hotărâri judecătorești în primă instanță ( 5 - 7).

La dosar a depus întâmpinare intimatul Administrația Națională a Penitenciarelor ( 9 - 11) solicitând respingerea cererii de recurs și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe. În principal se susține că abrogarea dispozițiilor art. 10 din Legea 80/1995 prin OG73/1999 nu mai poate duce la aplicarea acestor dispoziții din Legea 80/1995, chiar dacă ulterior, prin Legea 206/2002 a fost respinsă OG73/1999. Doar în măsura în care ar fi adoptat un nou act normativ, cu conținutul prevăzut de art. 10 din Legea 80/1995, s-ar pune problema acordării beneficiilor acestui text de lege. În același sens, precizează intimatul, s-a pronunțat prin recursul în interesul legii și Înalta Curte de Casație și Justiție conform deciziei nr. LV/04.06.2007 în sensul în care a fost admis recursul în interesul legii și prin care se precizează că art. 10 din Legea 80/1995 a fost abrogat cu caracter definitiv prin OG73/1999.

De asemenea, a depus întâmpinare și intimatul Penitenciarul Tg. - Acesta a invocat aceleași excepții ca cele invocate pe fondul cauzei, respectiv excepția prematurității acțiunii în sensul în care nu s-a formulat plângere prealabilă în cauză, precum și lipsa calității procesual pasive pe motiv că potrivit art. 17 din OG92/2003 rep. prin este reprezentantul statului în litigiile fiscale așa cum este și cel de față. Pe fondul cauzei acest intimat, practic, formulează aceleași argumente ca și intimatul

Intimații au depus la dosar decizia LV/04.06.2007, publicată în Monitorul oficial al României nr. 138/22.02.2008 ( 23 - 25).

Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, a argumentelor invocate de intimați, cât și în virtutea rolului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:

Ca și prim aspect pe care instanța este datoare să-l discute în recurs, sunt excepțiile procedurale invocate și în fața instanței de fond de intimatul Penitenciarul Tg. - M, și anume a prematurității acțiunii, precum și a pretinsei lipsei calității procesual pasive a pârâtului intimat.

Cu privire la pretinsa excepția a prematurității, instanța de recurs reține că art. 109 din Legea nr. 188/1999, text introdus prin Legea nr. 251/2006, prevede că "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competenta instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenta altor instanțe."Fiind o normă de procedură ea se aplică de la data intrării în vigoare a legii, chiar dacă are în vedere raporturi juridice substanțiale născute anterior Legii nr. 251/2006.

Așadar, din textul mai sus arătat rezultă că orice litigiu ce are ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, în cazul de față funcționari publici cu statut special - lucrători în Penitenciarul Tg. - M, cade în competența de soluționare a instanței de contencios administrativ, ceea ce este și cazul litigiului de față, întrucât dreptul prevăzut la art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 (în redactarea actului de la data formulării acțiunii) intră în definiția largă dată raportului de serviciu de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 ("Prezenta lege reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre functionarii publici și stat sau administrația publica locală, prin autoritățile administrative autonome ori prin autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, denumite în continuare raporturi de serviciu.").

Fără îndoială, din acest punct de vedere, dreptul salarial solicitat de reclamant este un raport juridic dintre funcționar public, pe de-o parte, și stat, administrația publică locală, autoritate administrativă autonomă, autorități sau instituții publice ale administrației publice centrale și locale, pe de altă parte.

În al doilea rând, în măsura în care instanța competentă este cea de contencios administrativ, evident că instanța, sesizată cu un astfel de litigiu, este datoare să verifice dacă sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de actul normativ cadru în materia contenciosului administrativ, respectiv Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În acest sens, instanța este obligată să verifice dacă acțiunea a fost introdusă în termenele legale prevăzute de art. 11 din Legea nr. 554/2004, ceea ce înseamnă că trebuie să verifice dacă reclamantul a formulat plângere prealabilă, dacă există un refuz de soluționare de către pârâți a cererii reclamantului adresată acestora, ori cererea acestuia adresată acelorași pârâți nu a fost soluționată în termenul legal.

Mai mult, soluțiile pe care instanța le va da, potrivit art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, sunt expres prevăzute, adică de a anula în tot sau în parte un act administrativ (ceea ce nu e cazul de față), ori de a obliga autoritatea publică de a emite un act administrativ (ceea ce ar fi cazul de față, însă nu s-a solicitat acest lucru, ci doar obligarea la plata unor sume de bani datorate cu titlu de drepturi salariale).

Doar în cazul în care instanța ar da una din soluțiile de la aliniatul 1 al art. 18, legiuitorul prevede, la art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, că instanța va putea hotărî și asupra despăgubirilor materiale și morale (reclamantul a solicitat, în fapt, despăgubiri materiale cauzate prin neplata drepturilor salariale).

Astfel, pe fondul cauzei, instanța constată că reclamanții intimați ar fi trebuit să urmeze procedura grațioasă, așa cum este ea prevăzută de Legea nr. 554/2004 și la care face trimitere art. 109 din Legea nr. 188/1999.

Curtea de APEL TÂRGU MUREȘa hotărât, însă, în cazuri similare, privind litigii ale funcționarilor publici (în acest sens sunt deciziile nr. 982/R/11.10.2007, nr. 996/R/16.10.2007, nr. 1056/R/25.10.2007, nr. 1057/R/25.10.2007 și nr. 1073/R/30.10.2007, toate ale Curții de Apel Tg.-M), în sensul recunoașterii drepturilor bănești în raport cu care au fost formulate acțiunile introductive de instanță, prin respingerea recursurilor formulate în cauză. În aceste cauze instanța de recurs nu a considerat necesar a invoca neparcurgerea procedurii administrative prealabile, potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004.

În cauza de față, instanța de recurs constată că membrii de sindicat ai recurentului se află într-o situație similară cu funcționarii publici care și-au câștigat drepturile bănești prin deciziile mai sus-amintite.

Din această perspectivă, deși consideră că în raport cu dispozițiile art. 91 din Legea nr. 188/1999 ce face trimitere la Legea nr. 554/2004, în întregul ei și nu selectiv, ar fi trebuit parcursă procedura administrativă, instanța de recurs ținând cont că în situații similare (relevate în deciziile mai sus-amintite) funcționarii publici nu au fost obligați să parcurgă procedura administrativă prealabilă, constată că sunt aplicabile dispozițiile art. 1 paragraf 1 din Protocolul 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Acest text al convenției prevede că"Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, nașteresau oricare altă situație.(subl. )"

Fără îndoială că este vorba, în cazul de față, de"orice altă situație"dacă s-ar impune membrilor de sindicat ai recurentului să urmeze procedura prealabilă administrativă, în sensul că ar fi într-o situație discriminatorie în raport cu ceilalți funcționari publici cărora, în situații similare, nu li s-a impus o obligație suplimentară, cea de a urma procedura prealabilă administrativă.

În al doilea rând, s-ar aduce atingere și dreptului consacrat de art. 6 paragraf 1 din Convenție, ce prevede dreptul la un proces echitabil, în sensul că dacă s-ar constata prematuritatea acțiunii introductive de instanță prin neparcurgerea procedurii prealabile ar fi blocat accesul membrilor de sindicat de a avea acces la justiție, aceasta, desigur, din perspectiva principiului non-discriminării prevăzut de art. 1 paragraf 1 din Protocolul 12 al Convenției.

Așadar, instanța nu consideră necesar a se pronunța asupra excepției prematurității, considerând corectă soluția instanței de fond, și pentru argumentele prezentate mai sus.

În ce privește excepția procedurală a lipsei calității procesuale pasive, instanța de recurs, de asemenea, constată că este corectă soluția de respingere dată de prima instanță. În acest sens, reține ca inconsistent și, deci, inaplicabil în cauza de față invocat de intimat, și anume că ar fi aplicabile dispozițiile art. 17 din OG92/2003 rep. prin este reprezentantul statului în litigiile fiscale așa cum este și cel de față.

Or, art. 1 din Codul fiscal (OUG 92/2003 republicată) prevede care este sfera acestui act normativ, și anume drepturi și obligații din raporturi juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal. În cazul de față litigiul nu poartă asupra unor datorii ale membrilor de sindicat către bugetul de stat, ci, dimpotrivă, el poartă asupra unor sume de bani ce li s-ar datora în aplicarea unor acte normative. Cu alte cuvinte, nu este vorba de un litigiu fiscal, după cum greșit pretinde intimatul, ci de un litigiu declanșat de recurent pentru recuperarea unor sume de bani pe care pretinde că intimații le datorează membrilor de sindicat. Faptul că aceste sume de bani au la bază o greșită impozitare sau neacordarea unor reduceri la impozitele pe venit, nu are de-a face cu vreo datorie pe care membrii de sindicat să o aibă față de vreunul din bugetele de stat, ci ei pretind tocmai aceste sume de la stat.

Ca atare, și cu privire la această excepție procedurală, instanța consideră că nu este necesar să se pronunțe, fiind corectă soluția de respingere dată de prima instanță.

În ce privește excepția de fond invocată de ambii intimați, cu privire la dezlegarea de drept dată de Decizia LV/04.06.2007, publicată în Monitorul oficial al României nr. 138/22.02.2008 ( 23 - 25), instanța constată că această decizie a Înaltei Curți nu poate fi aplicată în cauza de față, din mai multe perspective.

Înainte de a discuta însă de această excepție, care evident că antamează fondul cauzei (în sensul în care dacă ar fi admisă, privind pretinsa dezlegare de drept dată cauzei, ar face inutilă cercetarea devolutivă a fondului cauzei), este necesar de a face referire la actele normative, precum și la decizia LV/04.06.2007 dată în interesul legii și pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, acte ce au fost invocate de părți și în raport cu care urmează ca instanța de recurs să se pronunțe pe fond:

- prin art. 10 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare s-au prevăzut anumite beneficii pentru cadrele militare în activitate decorate cu ordinul "Meritul Militar" clasele a III-a, a II-a și I în sensul în care aceste cadre beneficiau de o reducere a impozitului pe venit cu 30%, 40% și, respectiv, 50%;

- prin art. 86, liniuța a noua, al Ordonanței de Guvern nr. 73/1999 privind impozitul pe venit a fost abrogat integral art. 10 din Legea 80/1995;

- prin Ordonanța de Guvern nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, art. 85 liniuța 1, fost abrogată Ordonanța de Guvern nr. 73/1999in integrum(, ceea ce înseamnă că a fost abrogată și dispoziția de abrogare a art. 10 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare;

- Legea nr. 293/2004 privind statutul funcționarilor publici din Administrație Națională a Penitenciarelor la art. 42 alin. 3 prevede textual că"Funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, decorați cu Ordinul Meritul Militar sau cu Semnul Onorific În serviciul Patriei își păstrează toate drepturile conferite de aceste ordine, dobândite anterior.De precizat că această lege, fiind vorba de reglementarea statutului unor funcționari publici, a fost adoptată în regim de lege organică;

- prin art. 12 din Legea nr. 573/2004 privind Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru ofițeri și funcționari publici cu statut speciale, cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, se recunoaște textual că "Ofițerii și functionarii publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, decorati cu Ordinul Meritul Militar, instituit în anul 1954, cu Semnul onorific În Serviciul Armatei și cu Semnul onorific În Serviciul Patriei, beneficiază de prevederile <LLNK 11995 80 10 201 0 17>Legii nr. 80/1995privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, în conformitate cu prevederile <LLNK 12000 29 10 202 11 54>art. 11 alin. (4) pct. IX poz. 6 din Legea nr. 29/2000."Această lege a fost adoptată în regimul actelor normative legislative ordinare;

- Art. 12 din Legea nr. 574/2004 privind Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru maiștri militari, subofițeri și pentru subofițeri și pentru funcționari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de maiștri militari și subofițeri, act normativ adoptat în regim de lege ordinară, prevede textul că " militari, subofițerii și funcționarii publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de maiștri militari și subofiteri, decorati cu Ordinul Meritul Militar, instituit în anul 1954, cu Semnul onorific În Serviciul Armatei și cu Semnul onorific În Serviciul Patriei, beneficiază de prevederile <LLNK 11995 80 10 201 0 17>Legii nr. 80/1995privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, în conformitate cu <LLNK 12000 29 10 201 0 17>Legea nr. 29/2000.";

- prin decizia nr. LV/04.06.2007 dată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul oficial al României nr. 138/22.02.2008, a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție stabilind că art. 10 din Legea 80/1995 a fost abrogat, cu caracter definitiv, prin Ordonanța Guvernului nr. 73/1999.

Din succesiunea acestor texte legale, se observă, în primul rând că prin legile din anul 2004 (nr. 293, 573 și 574), ca norme de trimitere, se fac referire la drepturile prevăzute de Legea 85/1995. Or, aceste drepturi sunt conținute în art. 10 și art. 11 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 (în forma inițială a acesteia), cu precizarea că art. 11 alin. 3 se referă la sporurile ce se adaugă la pensie.

Este adevărat că prin decizia nr. LV/04.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul oficial al României nr. 138/22.02.2008, se stabilește că art. 10 din Legea nr. 80/1995 a fost abrogat definitiv prin OG73/1999 privind impozitul pe venit.

Dar tot atât de adevărat este faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a analizat, așa cum rezultă evident din considerentele deciziei LV/04.06.2007, textele legilor 293 (art. 42 alin. 3), 573 (art. 12) și 574/2004 (art. 12), ci doar faptul că acest text al art. 10 din Legea 80/1995 a fost abrogat.

Or, prin trimiterea la drepturile prevăzute de Legea nr. 80/1995, făcută de cele trei legi adoptate în 2004, dintre care una este adoptată în regim de lege organică, este evident că intenția legiuitorului a fost în sensul de a da eficiență celor două texte din Legea nr. 80/1995 ce prevăd drepturi pentru funcționarii publici cu statut special decorați prin ordinele militare mai sus-arătate. Așadar, voința legiuitorului a fost în sensul de a activare a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 80/1995, în ce privește reducerile impozitului pe venit, tocmai pentru cele trei legi din 2004 au prevăzut în mod expres ultraactivarea textului art. 10. De altfel, în literatura juridică de specialitate se arată că atunci când legea nouă prevede în mod expres ultraactivitatea legii vechi, atunci aceasta din urmă se aplică, chiar dacă anterior a fost abrogată (conform celor stabilite de decizia LV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Așadar, concluzia logică este că în cazul de față, în raport cu argumentele de mai sus, Decizia LV/04.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu se aplică în cazul de față, odată pentru că voința legiuitorului exprimată prin cele trei legi din anul 2004 (293, 573 și 574) a fost ultraactivat textul art. 10 din Legea nr. 80/1995 și, în al doilea rând, tocmai pentru că însăși decizia LV/04.06.2007 nu analizează abrogarea textului art. 10 din Legea 80/1995 din perspectiva art. 42 alin.3 din Legea 293/2004, art. 12 din Legea 573/2004 și art. 12 din Legea nr. 574/2004.

Pe cale de consecință, pe de-o parte instanța nu va reține ca fiind pertinent și fondat argumentul invocat de cei doi intimați în legătură cu incidența Deciziei nr. LV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, pe de altă parte, pentru aceleași argumente de mai sus, în sensul în care textul art. 10 din Legea nr. 80/1995 este în vigoare, instanța constată că acțiunea introductivă formulată de reclamantul recurent este fondată.

Însă, conform actelor depuse la dosar, prin completarea la motivele de recurs ( 37 - 48 dosar recurs), și ținând cont de rolul devolutiv al prezentei căi de atac extraordinare, instanța de recurs constată că acțiunea introductivă este întemeiată în parte, în sensul în care doar parte din membri de sindicat reprezentați de recurentă au primit astfel de decorații militare.

Astfel, aceștia sunt, după cum urmează:

-, pe perioada 01 2005-23 februarie 207;

-, pe perioada 01 2005-23 februarie 2007;

-, pe perioada 23 februarie 2004-23 februarie 2007;

- -, pe perioada 23 februarie 2004-23 februarie 2007;

-, pe perioada 01 2005-23 februarie 2007;

- G, pe perioada 01 2005-23 februarie 2007;

- Naste, pe perioada 01 2005-23 februarie 2007;

-, pe perioada 01 2005-23 februarie 2007;

-, pe perioada 23 februarie -23 februarie 2007.

Ca atare, instanța va obliga pârâtele în solidar, ca urmare a admiterii recursului reclamantului, modificarea în parte a hotărârii atacate și va admite în parte acțiunea reclamantului pentru membri de sindicat și perioadele pentru fiecare în parte precizate mai sus, la restituirea cotelor de 30 %, 40 % și 50 % din impozitul pe venit, potrivit situației membrilor de sindicat ce au primit, în funcție de decorația acordată și de perioada serviciului efectuat în cadrul structurilor de apărare și ordine publică (anexă la prezenta hotărâre - filele 23 și 24 din dosarul nr- al Tribunalului Mureș ).

Dispune actualizarea sumelor astfel stabilite pentru fiecare membru de sindicat arătat anterior pentru perioada determinată cu indicele de inflație la data plății efective.

În ce privește pe ceilalți membri de sindicat, respectiv, C, G, și, instanța constată că recurentul reclamant nu a făcut dovada că aceștia au primit vreo decorație prevăzută de Legea 573/2004 și Legea 574/2004, astfel că va dispune respingerea privind pe acești membri de sindicat a acțiunii introductive.

Va menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Admite recursul reclamantului Sindicatul "" Târgu - M, cu sediul în municipiul Târgu - M,-, județul M, formulat împotriva sentinței civile nr. 349/29 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, și în consecință:

Modifică în parte hotărârea atacată și, în rejudecare, admite în parte acțiunea reclamantului Sindicatului "" Tg.-M, în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul cu Regim . Târgu M, cu sediul în Târgu - M,-, județul M, Administrația Națională a Penitenciarelor cu sediul în B,-, sector 2, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5 și, ca atare:

- obligă pârâtele în solidar la restituirea cotelor de 30 %, 40 % și 50 % din impozitul pe venit pe perioada 23 februarie 2004 - 23 februarie 2007, pentru următorii membrii de sindicat, potrivit situației membrilor de sindicat ce au primit, în funcție de decorația acordată și de perioada serviciului efectuat în cadrul structurilor de apărare și ordine publică (anexă la prezenta hotărâre - filele 23 și 24 din dosarul nr- al Tribunalului Mureș:

-, pe perioada 01 2005-23 februarie 207;

-, pe perioada 01 2005-23 februarie 2007;

-, pe perioada 23 februarie 2004-23 februarie 2007;

- -, pe perioada 23 februarie 2004-23 februarie 2007;

-, pe perioada 01 2005-23 februarie 2007;

- G, pe perioada 01 2005-23 februarie 2007;

- Naste, pe perioada 01 2005-23 februarie 2007;

-, pe perioada 01 2005-23 februarie 2007;

-, pe perioada 23 februarie -23 februarie 2007.

Dispune actualizarea sumelor astfel stabilite pentru fiecare membru de sindicat arătat anterior pentru perioada determinată cu indicele de inflație la data plății efective.

Respinge acțiunea reclamantului Sindicatul "" Târgu M pentru membrii de sindicat, C, G, și.

Menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată.

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 19 2008.

PREȘEDINTE: Nemenționat

Judecător,

Grefier,

Red.

Tehnored.

2 exp./06.03.2009

Jud.fond.

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

din

DECIZIA Nr. 1174/

Ședința publică din 19 2008

Completul compus din:

- Președinte

- - Judecător

- Judecător

Grefier -

Pentru considerentele de fapt și de drept ce vor rezulta din cuprinsul deciziei

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Modifică în parte hotărârea atacată și, în rejudecare, admite în parte acțiunea reclamantului Sindicatului "" Tg.-M, în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul cu Regim . Tg.-M cu sediul în Târgu -,-, județul M,Administrația Națională a Penitenciarelor cu sediul în B,-, sector 2, Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5 și, ca atare:

- obligă pârâtele în solidar la restituirea cotelor de 30 %, 40 % și 50 % din impozitul pe venit pe perioada 23 februarie 2004-23 februarie 2007, pentru următorii membrii de sindicat, potrivit situației membrilor de sindicat ce au primit, în funcție de decorația acordată și de perioada serviciului efectuat în cadrul structurilor de apărare și ordine publică (anexă la prezenta hotărâre - filele 23 și 24 din dosarul nr- al Tribunalului Mureș:

-, pe perioada 01 2005-23 februarie 207;

-, pe perioada 01 2005-23 februarie 2007;

-, pe perioada 23 februarie 2004-23 februarie 2007;

- -, pe perioada 23 februarie 2004-23 februarie 2007;

-, pe perioada 01 2005-23 februarie 2007;

- G, pe perioada 01 2005-23 februarie 2007;

- Naste, pe perioada 01 2005-23 februarie 2007;

-, pe perioada 01 2005-23 februarie 2007;

-, pe perioada 23 februarie -23 februarie 2007.

Dispune actualizarea sumelor astfel stabilite pentru fiecare membru de sindicat arătat anterior pentru perioada determinată cu indicele de inflație la data plății efective.

Respinge acțiunea reclamantului Sindicatul ""Tg.-M pentru membrii de sindicat, C, G, și.

Menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată.

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 19 2008.

PREȘEDINTE/ss/semnătura indescifrabil

JUDECĂTOR/ss/semnătura indescifrabil

GREFIER

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1174/2008. Curtea de Apel Tg Mures

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1174/2008. Curtea de Apel Tg Mures