Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1182/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1182/R/CA/2008
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Marieta Florea
JUDECĂTOR 3: Elisabeta Lazăr
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul Penitenciarul d e Maximă Siguranță din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor împotriva sentinței nr. 865/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar -.
La apelul nominal făcut în cauză se prezentă în fața instanței reprezentantul recurentului pârât, consilier juridic și intimatul reclamant G, lipsind celelalte părți.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul este motivat; este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, potrivit prevederilor art. 15 lit. a din legea 146/1997; intimatul reclamant a comunicat la dosar, prin fax, o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, în vederea angajării unui avocat.
Recurentul reclamant declară în fața instanței că avocatul pe care a dorit să-l angajeze este indisponibil pentru o perioadă mai lungă de timp, împrejurare față de care nu-și mai susține cererea de amânare formulată în scris.
Reprezentantul recurentului pârât și intimatul reclamant declară că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentului pârât solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul modificării sentinței atacate.
Arată că instanța de fond cu privire la capătul doi de cerere face doar mențiune, fără a se pronunța cu privire la dispozițiile legale în vigoare aplicabile, ca atare apreciază că sentința nu cuprinde considerentele pentru care s-a admis cel de-al doilea capăt al cererii de chemare în judecată.
Referitor la fondul efectiv al solicitării, reprezentantul recurentului pârât învederează instanței că într-adevăr reclamantul era îndreptățit să beneficieze de un ajutor în urma trecerii în rezervă, însă aceste sume se stabilesc în raport cu solda lunară netă și nu în raport cu solda brută. Precizează că solda netă este de fapt solda brută din care se scade impozitul, dar aceasta nu înseamnă că ajutorul acordat se impozitează, cum greșit a reținut instanța de fond.
În sensul celor susținute, reprezentantul recurentului pârât depune la dosar practică judiciară, solicitând instanței să dispună modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii solicitării ce formează obiectul celui de-al doilea capăt al cererii de chemare în judecată.
Fără cheltuieli de judecată.
Intimatul reclamant învederează instanței că în potrivit art. 31 al. 1 din Legea 138/1999 are dreptul să beneficieze de ajutoare, care se raportează la solda brută nu de solde compensatorii.
Solicită menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Hunedoara și în consecință a fi obligați pârâții la plata sumelor ce i se cuvin, indexate cu indicele de inflație.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 753/CA/04.05.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția comercială și contencios administrativ și fiscal în dosarul nr- - s-a admis acțiunea formulată de reclamantul G împotriva pârâților Administrația Națională a Penitenciarelor B -și Penitenciarul d e Maximă Siguranță M - și ca urmare pârâții au fost obligați să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând prima de concediu pentru anii 2004, 2005 și 2006 - raportat la perioada efectiv lucrată - actualizată cu indicele de inflație - calculat de la data nașterii acestui drept și până la data plății efective.
Prin aceeași sentință s-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
În considerentele acestei sentințe - prima instanță a reținut că reclamantul, în perioada 2004 - 2006 avut calitatea de funcționar public - fiind încadrat la Penitenciarul M - astfel că potrivit dispozițiilor art. 34 alin 2 din Legea nr. 188/1999 - beneficiază de o primă de concediu pe lângă indemnizația de concediu - drept care a fost doar suspendat temporar și nu desființat.
Cu privire la cererea de chemare în garanție - prima instanță a reținut că se impune a fi respinsă având în vedere că între Ministerul Finanțelor Publice și pârât nu există nici o obligație de garanție legală - Guvernul fiind cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea sumelor de la buget pentru ordonatorii principali de credite.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul G și pârâtul Penitenciarul M -
Prin recursul reclamantului se cere modificarea sentinței - în parte în sensul pronunțării și asupra capătului II din acțiune - respectiv restituirea sumei de 62.700.000 lei - reținută de pârâte ilegal cu titlu de impozit.
Prin recursul pârâtului - Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță M - se solicită modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii - întrucât plata primelor de concediu a fost suspendată succesiv prin legile bugetare anuale și nu s-a dispus prin altă lege încetarea suspendării într-un fel sau altul.
Prin Decizia nr.413/CA/1 10 2007 Curtea de APEL ALBA IULIAa admis ambele recursuri,a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a soluționa și capătul de cerere din acțiunea reclamantului vizând restituirea sumei de 62.700.000 lei vechi pe care reclamantul susține că i-a fost reținută de pârâte ilegal cu titlu de impozit.
La rejudecare cauza a fost înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr-,iar Tribunalul Hunedoara prin Sentința nr.865/CA/2008 a admis acțiunea reclamantului împotriva pârâților Administrația Națională a Penitenciarelor B -și Penitenciarul d e Maximă Siguranță M - și ca urmare pârâții au fost obligați să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând prima de concediu pentru anii 2004, 2005 și 2006 - raportat la perioada efectiv lucrată - actualizată cu indicele de inflație - calculat de la data nașterii acestui drept și până la data plății efective. Au fost obligați pârâții să plătească și suma de 6270 lei reținută ilegal cu titlu de impozit. Prin aceeași sentință s-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Instanța a reținut că reclamantul, în perioada 2004 - 2006 avut calitatea de funcționar public - fiind încadrat la Penitenciarul M - astfel că potrivit dispozițiilor art. 34 alin 2 din Legea nr. 188/1999 - beneficiază de o primă de concediu pe lângă indemnizația de concediu - drept care a fost doar suspendat temporar și nu desființat.
Cu privire la cererea de chemare în garanție - prima instanță a reținut că se impune a fi respinsă având în vedere că între Ministerul Finanțelor Publice și pârât nu există nici o obligație de garanție legală - Guvernul fiind cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea sumelor de la buget pentru ordonatorii principali de credite.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Penitenciarul d e Maximă Siguranță M, care a solicitat, în baza art. 299 și 302 Cod pr. civilă, modificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantului pentru restituirea sumei de 6270 lei cu titlu de impozit reținut nelegal, iar pentru acțiunea privind plata primelor de vacanță arată că reclamantului i s-au făcut plățile la data de 12 11 2007 în dosarul execuțional 244/2007.
În expunerea de motive pârâtul susține că instanța de fond nu a motivat admiterea acțiunii reclamantului pentru restituirea sumei de 6270 lei cu titlu de impozit reținut nelegal fiind incidente prevederile art.304 pct. 7.pr. civ. iar pe fond apreciază că suma acordată reclamantului potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 și 2 din Legea nr.138/1999 a fost calculată potrivit OUG136/2000, care la art.1 prevede expres că "sumele reprezentând plățile compensatorii prevăzute de art.7, 8, 11 din nr.OG7/1998,... art. 31 și 32 alin.1 din Legea nr.138/1999 se stabilesc în raport cu solda lunară netă, iar baza de calcul a soldei lunare nete o constituie solda lunară brută din ultima lună de activitate, din care se scade o sumă calculată prin aplicarea asupra acesteia a baremului lunar de impozitare, în vigoare la data stabilirii soldei lunare nete.
Intimatul reclamant nu a depus întâmpinare.
Curtea constată că prezentul recurs este fondat, instanța de fond pronunțând o hotărâre cu aplicarea greșită a legii incidente în speță, în sensul art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă în ce privește admiterea cererii de restituire a sumei de 6270 lei,instanța motivând succint că această sumă este nedatorată,fără însă a indica temeiul de drept. Urmează a se face o analiză a cadrului legislativ în vigoare la data la care reclamantului i-a fost acordat ajutorul bănesc cu ocazia trecerii in rezervă și pensionării.
În temeiul art. 31 alin. 1 din Legea 138/1999 reclamantul a beneficiat, la data trecerii în rezervă -11 09 2006, de un ajutor neimpozabil în sumă de 32955 lei reprezentând echivalentul a 15 solde nete, calculat potrivit OUG136/2000. Această ordonanță prevede că sumele reprezentând plățile compensatorii prevăzute la art. 7, 8 și 11 din OUG 7/1998, art. 6 și 7 din OUG 100/1999 precum și ajutoarele prevăzute la art. 31 și 32 alin. 1 din Legea nr. 138/1999 se stabilesc în raport cu solda lunară netă, art. 1 alin. 2 al aceleiași ordonanțe arătând baza de calcul a soldei lunare nete. OUG136/2000, emisă în scopul aplicării și executării legii a fost aprobată fără modificări prin Legea nr. 130/2001, astfel încât această ordonanță reprezintă voința legiuitorului care, modificându-și propriile acte prin altele de același nivel, a înțeles să stabilească faptul că sumele reprezentând plăți compensatorii nu se vor mai calcula conform Legii nr.138/1999 (raportat la solda lunară brută) ci potrivit OUG 136/2000 (raportat la solda lunară netă).
Avându-se în vedere cele arătate mai sus, Curtea constată că drepturile reclamantului au fost în mod corect calculate, la data acordării lor, conform dispozițiilor legale incidente în speță. Mai mult, prin OUG 136/2000 nu s-a stabilit impozitarea unor ajutoare de stat ci doar s-a stipulat că raportarea plăților compensatorii nu se va mai face la solda brută ci la solda netă. Sub acest aspect, este evident că nu putem spune că, dacă solda netă reprezintă solda brută din care se scade impozitul, acest lucru înseamnă și că ajutorul de stat a fost impozitat.
De asemenea, în ceea ce privește Hotărârea pronunțată de în cauza Stere și alții împotriva României, nu este aplicabilă în cauză, deoarece Curtea a apreciat că obiectul litigiului ținea de dreptul public, mai exact de contenciosul fiscal, care iese din sfera drepturilor și obligațiilor cu caracter civil, prin urmare această parte a cererii a fost respinsă ca incompatibilă ratione materiae cu prevederile convenției. Condamnarea Statului Român a avut loc pentru alte motive deoarece au fost încălcate principiile siguranței raporturilor juridice și preeminenței dreptului, ca urmare a admiterii unui recurs în anulare declarat de procurorul general care a dus la anularea întregii proceduri judiciare - la care nu participase - și la anularea integrală a creanțelor pe care reclamanții le aveau în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, sume pe care le-au și încasat.
Având în vedere cele arătate mai sus, în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 3 teza I Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul pârâtului Penitenciarul d e Maximă Siguranță M - D împotriva sentinței civile nr. 865/CA/20 03 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr.- și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamantului împotriva pârâților Penitenciarul d e Maximă Siguranță M - D și Administrația Națională a Penitenciarelor pentru plata sumei de 6270 lei.
Se vor menține dispozițiile sentinței referitoare la respingerea cererii de chemare în garanție.
Se va constata executată hotărârea în ce privește plata primelor de vacanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Penitenciarul d e Maximă Siguranță din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor împotriva sentinței nr. 865/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar - și în consecință:
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că respinge cererea formulată de reclamantul G împotriva pârâților recurenți pentru restituirea sumei de 6270 lei impozit nedatorat.
Menține în rest dispozițiile hotărârii atacate.
Constată executată sentința în ce privește plata primelor de concediu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. /2ex./12.11.2008
Jud. fond,
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Marieta Florea, Elisabeta Lazăr
