Obligația de a face. Decizia 1181/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1181/R/CA/2008
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Marieta Florea
JUDECĂTOR 3: Elisabeta Lazăr
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și de contencios administrativ în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță mandatara recurentului pârât, avocat și mandatara intimatei reclamantă, avocat, lipsind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: mandatara recurentului pârât depune la dosar împuternicirea avocațială și originalul chitanței de plată a taxei judiciare de timbru, în cuantum de 4 lei - chitanța seria - nr. -.
Mandatara intimatei reclamantă reiterează excepția nemotivării în drept a recursului declarat de pârâtul. Arată că deși recursul a fost redactat prin mandatar - avocat, acesta nu este întemeiat în drept, iar dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea acestora într-unul din motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Precizează că recursul nu este motivat în drept, iar în fapt au fost invocate motive vizând netemeinicia pe fond, fără a se face referire la conținutul deciziei atacate, ceea ce echivalează cu nemotivarea recursului declarat, iar această conduită procesuală apreciază că trebuie sancționată cu nulitatea recursului.
Mandatara recurentului pârât solicită respingerea excepției invocate, arată că recursul a fost motivat în drept, fiind invocate prevederile art. 299 și urm. Cod procedură civilă, iar hotărârea atacată fiind susceptibilă de a fi atacată doar cu recurs apreciază că acesta nu este ținut sau limitat de motivele prevăzute în art. 304 Cod procedură civilă.
Mandatarele prezente ale părților declară că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Mandatara recurentului pârât solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Învederează instanței că expertiza tehnică întocmită în cauză este lacunară, schițele folosite foarte vechi și nu corespund una cu alta, expertul concluzionând că " nu se poate stabili cu exactitate aliniamentul gardului de-a lungul timpului". Mai arată că în conformitate cu prevederile art. 1169 cod civil cel care introduce o acțiune în fața instanței este ținut să o dovedească, or, apreciază cererea reclamantei ca fiind nedovedită. Mai mult decât atât, apreciază că trebuia măsurată toată localitatea.
Fără cheltuieli de judecată.
Mandatara intimatei reclamantă solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței depusă la dosar.
Învederează instanței că motivele invocate de mandatara recurentului sunt netemeinice, instanța de fond a avut un rol activ, a permis părților să-și formuleze toate apărările, iar expertiza tehnică întocmită reprezintă o probă științifică, ce nu a fost contestată, fapt din care rezultă că părțile au fost de acord cu varianta aleasă de expert. În caz contrar acestea aveau posibilitatea de a solicita citarea expertului în instanță pentru a da lămuriri, aveau posibilitatea de a solicita efectuarea unui supliment de expertiză sau a unei contraexpertize de către trei experți.
Mai mult decât atât concluziile reținute de expert au fost coroborate cu cele două verificări și măsurători la fața locului și cu adresele trimise reclamantei din care rezultă că recurentul a ocupat terenul.
Este adevărat, precizează mandatara intimatei reclamantă că Legea nr. 7/1996 nu garantează suprafața de, însă aceasta nu înseamnă că dă dreptul ocupării domeniului public.
Referitor la susținerea recurentului conform căreia intimata reclamantă nu ar avea interes în promovarea acțiunii, mandatara acesteia arată că este neîntemeiată, dat fiind faptul că reclamanta este proprietară tabulară a imobilului situat administrativ la nr. 215, iar în prezent accesul la imobil îi este îngrădit.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ, precizată și completată ulterior, înregistrată la Tribunalul Sibiu, sub dosar nr- reclamanta în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al comunei prin Primarul comunei, Primarul comunei și a solicitat instanței, inițial, ca prin sentința pe care o va pronunța să dispună:
- obligarea pârâtului Consiliul Local al comunei prin Primarul comunei, la înfăptuirea dispozițiilor necesare pentru "reîntregirea proprietății publice - drum secundar din nr.215"
- obligarea Primarului comunei la executarea lucrărilor necesare
- cu plata cheltuielilor de judecată.
Prin precizarea de la fila 47 solicitat obligarea pârâților Consiliul Local al comunei prin Primarul comunei și Primarul comunei, sub sancțiunea aplicării unei amenzi pentru fiecare zi de întârziere, la desființarea construcțiilor speciale, împrejmuire, edificate ilegal de pârâtul pe proprietatea publică.
Prin precizarea de la fila 81 din dosar, reclamanta a solicitat ca în contradictoriu cu Consiliul Local:
- să oblige acest pârât să constate că edificarea gardului de către pârâtul este contravenție
- să adopte o hotărâre prin care să hotărască desființarea pe cale administrativă a construcțiilor ilegal edificate
- să oblige Consiliul local la demolarea construcțiilor.
La fila 91 din dosar reclamanta își reformulează acțiunea având obiect identic cu cel al acțiunii principale, dar arată că se judecă în contradictoriu cu Consiliul Local al comunei prin Primarul comunei și Primarul comunei.
În urma rolului activ exercitat de instanță, în virtutea dispozițiilor art. 129 și 130 din Codul d e procedură civilă, în vederea stabilirii cadrului procesual atât cu privire la obiect cât și cu privire la părțile cu care înțelege să se judece în contradictoriu reclamanta, prin avocatul din oficiu numit în cauză, face o nouă precizare a acțiunii la fila 96 din dosar în care arată că înțelege să se judece în contradictoriu cu cei trei pârâți: Consiliul Local al comunei prin Primarul comunei, Primarul comunei și solicitând instanței să dispună:
- anularea hotărârii Consiliului Local nr. 21/2006;
- obligarea Consiliului Local să adopte o hotărâre prin care să ia măsuri împotriva lui, prin care să dispună desființarea pe cale administrativă a construcțiilor executate pe domeniul public în temeiul art. 33 din Legea nr. 50/1991.
În motivarea în fapt a acestei precizări de acțiune reclamanta a arătat că prin modul de poziționare a proprietăților vecinilor săi și accesul către propria proprietate îi este blocat ca urmare a îngustării drumului. A arătat că în hotărârea Consiliului Local pe care o atacă prin prezenta acțiune nu s-a luat nicio măsură privind demolarea gardului.
Tribunalul Sibiu - Secția Comercială de Contencios Administrativ prin sentința civilă nr. 438/CA/14 Iunie 2008 admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată ulterior de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al comunei prin primarul comunei, primarul comunei și și în consecință:
A anulat în parte hotărârea nr. 21/26 iunie 2006 în ceea ce privește dispozițiile luate cu privire la suprafața din domeniul public ocupată de pârâtul.
Consiliul local al comunei prin Primarul comunei a fost obligat să adopte o hotărâre prin care să se ia măsuri împotriva pârâtului, prin care să se dispună pe cale administrativă a construcțiilor executate pe domeniul public, respectiv mutarea gardului pe aliniamentul 4 - 5a - 7, conform schiței din anexa 3 figura 2 raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert topo, raport ce face parte integrantă din hotărâre.
S-au respins celelalte capete de cerere.
Au fost obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1300 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta este proprietara tabulară a imobilului situat administrativ în comuna, nr. 215.
Pârâtul este și el proprietar al imobilului situată administrativ pe aceeași adresă la nr. 222.
Întrucât reclamanta a sesizat pârâții ca urmare a imposibilității sale de a ajunge la propriul imobil deoarece drumul de acces este îngustat, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 21 din 26.06.2006 s-a hotărât ca în termen de 10 zile de la adoptarea prezentei hotărâri, numitul, proprietar al imobilului situat la nr. 213, să își demoleze gardul improvizat ce îngrădește suprafața de 56 mp ocupată abuziv din domeniul public. De asemenea, pentru imobilul construit în urmă cu 20 de ani, pe o suprafață de 96 mp din domeniul public, se va întocmi și documentație de intrare în legalitate.
Ca atare, s-a reținut că pentru vecinul au fost luate măsurile necesare în vederea retragerii acestuia de pe domeniul public, terenul urmând a fi redat cu titlu de drum de acces, însă în ceea ce-l privește pe pârâtul, deși s-a constatat că construcția acestuia este poziționată pe drumul public, fără a avea autorizație de construire, urmează a se face și documentație de intrare în legalitate, dar nu au fost dispuse măsuri cu privire la retragerea gardului acestui pârât.
Expertiza efectuată în cauză a demonstrat faptul că gardul edificat de pârâtul cu mulți ani în urmă se află pe domeniul public, îngreunând accesul reclamantei către propriul imobil.
Tribunalul a dispus mutarea gardului pe aliniamentul 4 - 5a - 7, conform schiței din anexa 3 figura 2 a raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert topo, raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Față de această stare de fapt, Tribunalul a constatat că reclamanta a făcut dovada vătămării într-un drept al său, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă, raportat la art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, a fost respinsă excepția lipsei vătămării, ce a fost unită cu fondul.
În ceea ce privește celelalte excepții invocate de părți, s-a reținut că acestea au fost soluționate de instanță în ședința publică din 14.03.2007 (fila 128 dosar fond).
În ceea ce privește fondului cauzei, Tribunalul a admis în parte acțiunea formulată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său de către o autoritate publică printr-un act administrativ, poate să se adreseze instanței de contencios administrativ în vederea anulării acestuia.
În speță, reclamanta a făcut dovada vătămării sale prin hotărârea Consiliului Local nr. 21/2006 prin aceea că, deși s-a dispus demolarea gardului pentru, nu au fost însă luate măsuri pentru.
Pentru aceste motive, a fost anulată în parte Hotărârea nr. 21/2006 în ceea ce privește dispozițiile luate cu privire la suprafața din domeniul public ocupată de pârâtul, sens în care a fost obligat pârâtul Consiliul Local al Comunei prin Primarul Comunei să adopte o hotărâre prin care să se ia măsuri împotriva pârâtului, prin care să dispună desființarea pe cale administrativă a construcțiilor executate pe domeniul public, respectiv mutarea gardului pe aliniamentul 4 - 5a - 7, conform schiței din anexa 3 figura 2 a raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert topo, raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Așa cum s-a precizat anterior, Tribunalul a reținut spre judecare precizarea de acțiune formulată la fila 96 din dosar fond, care se încadrează în tiparul acțiunilor în contencios administrativ, fiind respinse toate celelalte pretenții ale reclamantei care exced competenței de soluționare a prezentei instanțe.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, prin care a solicitat modificarea în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă.
În expunerea motivelor de recurs pârâtul arată că hotărârea atacată s-a pronunțat doar pe baza valorii probante a expertizei topografice efectuată în cauză, deși a făcut obiecțiuni la aceasta, astfel că cererea reclamantei nu este dovedită.
Mai arată că reclamanta nu justifică un interes legitim în promovarea acțiunii.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Recursul a fost legal timbrat cu suma de 4 lei timbru fiscal și 0,15 lei timbru judiciar.
Reclamanta, prin întâmpinarea depusă a invocat excepția nulității recursului ca nefiind motivat în drept, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Analizând excepția invocată de reclamanta, potrivit art. 137 Cod procedură civilă, prin care se invocă nulitatea recursului ca nefiind motivat în drept se constată că este nefondată. Din lecturarea cererii de recurs se constată că acesta a fost motivat în drept în baza art. 299 și următorul Cod procedură civilă, iar în cuprinsul acestuia s-au invocat și alte texte de lege. Or, apreciindu-se ca fiind motivat s-a trecut la soluționarea acestuia.
Chiar și în situația în care președintele instanței, primind o cerere de recurs în temeiul art. 303 pct.(5) va putea să o înapoieze părții prezente, dacă nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, pentru a fi refăcută, prelungind termenul de recurs cu 5 zile, în contextul prevederilor art. 21 din Constituția României privind accesul liber la justiție.
De altfel, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 176/24.03.2005, a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3021alin.(1) lit. a Cod procedură civilă.
Verificând actele și lucrările dosarului, sub aspectul criticilor formulate pe fondul cauzei, Curtea de Apel constată că recursul pârâtului este nefondat pentru considerentele ce se vor expune:
Hotărârea atacată este temeinică și legală, pronunțându-se pe baza unor probe pertinente ( cercetarea la fața locului a unor membri ai primăriei și OCPI Sibiu, expertiza topografică efectuată în cauză de ing. ) dovedesc împrejurarea că pârâtul a îngrădit în mod abuziv o parte din stradă, domeniul public și ca urmare stânjenește buna funcționare a străzii pe care circulă reclamanta, prin îngustarea acesteia.
În acest sens, măsura luată de instanța de fond privind obligarea Consiliului Local al comunei de a adopta o hotărâre împotriva pârâtului de a desființa construcțiile de pe domeniul public și mutarea gardului pe aliniamentul stabilit în expertiză prin punctele 4-5a-7 sunt măsuri de intrare în legalitate și exploatare normală a străzii din litigiu.
Obiecțiunile formulate de pârâtul în mod corect au fost respinse prin încheierea din 2 iulie 2008, ca nefiind pertinente soluționării cauzei și înlăturarea abuzului făcut de pârât.
În ce privește interesul reclamantei pentru a promova acțiunea, excepția a fost soluționată legal de instanța de fond prin încheierea din 28.03.2007.
Concluzionând starea de fapt și de drept reținută mai sus, recursul pârâtului, în baza art.312 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă recurentul va fi obligat să plătească reclamantei intimate suma de 3000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat, justificat cu chitanța depusă la dosar - fila 15.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și de contencios administrativ în dosar nr-.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 3000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. / 2 ex./17.01.2009
Jud. fond
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Marieta Florea, Elisabeta Lazăr
