Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 119/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--3.12.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 119
Ședința publică din 29 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta recurentă
Împotriva sentinței civile nr. 1185/10.09.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Casa Județeană de Pensii C-S, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei recurente și consilier juridic în reprezentarea pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se comunică întâmpinarea depusă la dosar de către pârâtă reprezentantului reclamantei recurente și nemaifiind formulate alte cereri instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului părților.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, depunând concluzii scrise.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1185/10.09.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Județeană de Pensii C-S precum și acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C-S, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Pretențiile ce formează obiectul acestui dosar izvorăsc dintr-un raport juridic de serviciu încheiat între defunctul ca angajat și pârâta Casa Județeană de Pensii C-S ca angajator, aceasta din urmă având personalitate juridică și buget propriu. În consecință, între și pârâtă au existat raporturi de muncă, tatăl reclamantei fiind numit în funcția de director executiv al Casei de Pensii, în conformitate cu art. 23 alin. 4 din nr.HG 13/2004, coroborat cu art. 62 din Legea nr. 188/1999. De asemenea, potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege și din contractul de muncă aplicabil revine angajatorului, respectiv pârâtei.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că tatăl reclamantei a avut calitatea de funcționar public în cadrul Casei Județene de pensii C-S în perioada 22.03.2004 - 09.12.2006, că potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, dispoziții aplicabile și în situația de față, conform prevederilor art. 117 din Legea nr. 188/1999, revine angajatorului, respectiv pârâtei, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege și că în acest context defunctul, având calitatea de funcționar public, trebuia să fie salarizat în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 și avea dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin. 1 lit. c și d din actul normativ citat.
Cele două suplimente au fost introduse prin Legea nr. 161/19.04.2003, publicată în MO în data de 21.04.2003, fără a se indica însă în ce cuantum vor fi acordate, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare a funcționarilor publici. De asemenea, nici unul din actele normative referitoare la modul de salarizare a funcționarilor publici nu stabilește cuantumul celor două suplimente, respectiv OUG. nr. 192/2002, OUG nr. 92/2004, OG nr. 2/2006, OG nr. 6/2007, OG nr. 9/2008. Aplicarea dispozițiilor referitoare la acordarea suplimentelor a fost suspendată pe perioada 2004-2006, mai întâi prin pct. 7 al articolului unic al Legii nr. 164/16.05.2004, apoi prin art. 44 din OUG nr. 92/2004 și prin prevederile OG nr. 2/2006.
Deși Legea nr.188/1999 prevede în mod expres că în compunerea salariului funcționarului public, pe lângă salariul de bază și sporul de vechime în muncă, intră și suplimentul postului precum și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a stabilit cuantumul sporurilor în discuție, limitându-se la precizarea că suplimentul prevăzut la litera d din art. 31 se stabilește în raport de treapta de salarizare. Așa fiind, este evident că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsată de legiuitor în seama Administrației, a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii sau a executării în concret a legii, prin urmare, este atributul exclusiv al Administrației de a executa în concret dispozițiile cuprinse în art.31 din Legea nr.188/1999, care beneficiază de o largă marjă de apreciere, singurul criteriu avut în vedere de legislator, care obligă Administrația, fiind criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
În consecință, în lipsa unui act emis sau adoptat de către Administrație, prin care să fie stabilit cuantumul celor două suplimente solicitate prin acțiune de către reclamanți, instanța nu posedă puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale deoarece s-ar substitui Administrației, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art.1 alin.4 din Constituția României.
Astfel, instanța a reținut că pârâtul nu poate fi obligat, în condițiile descrise mai sus, la plata suplimentelor salariale solicitate prin acțiune, înainte de stabilirea cuantumului acestora, motiv pentru care urmează să respingă acțiunea formulată de reclamanți.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței civile atacate și admiterea acțiunii sale.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că, deși instanța a reținut temeinicia drepturilor sale și obligația Administrației de a stabili cuantumul celor două suplimente, totuși aceasta a respins acțiunea, în condițiile în care majoritatea salariaților pârâtei au beneficiat de aceste drepturi.
Pârâta intimată a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca neîntemeiat a recursului promovat, arătând că în mod corect a reținut prima instanță că, în lipsa unui act emis de Administrație prin care să fie stabilit cuantumul drepturilor solicitate, acțiunea reclamantei nu poate fi admisă.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate cât și în conformitate cu dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Din examinarea hotărârii instanței de fond, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt precum și actele normative aplicabile speței.
Astfel, prima instanță a reținut în mod corect că defunctul, având calitatea de funcționar public, trebuia să fie salarizat în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și avea dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.1 lit. c și d din actul normativ citat. Corectă este și reținerea atributului exclusiv al Administrației de a executa în concret dispozițiile cuprinse în art.31 din Legea nr.188/1999, care beneficiază de o largă marjă de apreciere, singurul criteriu avut în vedere de legiuitor, care obligă Administrația, fiind criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
Cu toate acestea, deși instanța a reținut temeinicia drepturilor reclamantei și obligația Administrației de a stabili cuantumul celor două suplimente, totuși aceasta a respins acțiunea, din acest punct de vedere hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea greșită a legii, fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În spiritul celor reținute de prima instanță și, așa cum rezultă fără echivoc din interpretarea dispozițiilor art.31 alin 1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, trebuie observat că cele două suplimente fac parte integrantă din salariul cuvenit pentru activitatea desfășurată, norma juridică menționată folosind sintagma "salariu compus dinsuplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare." A nega dreptul la aceste suplimente ar echivala cu o atingere adusă salariului din care acestea fac parte, în condițiile în care nici un act normativ nu le-a abrogat.
În plus, în confirmarea interpretării date textului legal mai sus menționat, se situează și considerentele Deciziei nr. XIV/18.02.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, decizie care, chiar dacă se referă la un alt drept al funcționarilor public decât cel dedus judecății din prezentul dosar, se impune a fi menționată. Astfel, în considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prin urmare, având în vedere această argumentație juridică, inclusă într-o decizie pronunțată în recursul în interesul legi, precum și împrejurarea că art. 31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 nu prevede aceste drepturi în mod condiționat, Curtea apreciază că drepturile cuvenite defunctului, solicitate de către reclamantă, moștenitoare a acestuia, nu pot avea un caracter formal, fiind necesar a fi recunoscute de vreme ce au fost prevăzute de lege. Această concluzie se impune chiar și în lipsa reglementării procentului în care trebuie acordate, neindicarea de către legiuitor a acestor procente nefiind de natură a suprima dreptul legiferat.
Mai mult decât atât, ele au fost reconfirmate și prin actul normativ special care reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici, respectiv OG nr.6/2007 care, la art. 48 stipulează că dispozițiile ordonanței se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, iar la Anexa 2 lit.D prevede că personalul menționat în cadrul acestei anexe beneficiază și de sporurile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.
Rămân însă pertinente observațiile primei instanțe potrivit cărora este atributul exclusiv al Administrației de a executa în concret dispozițiile cuprinse în art.31 din Legea nr.188/1999, instanța neavând, în lipsa unui act emis sau adoptat de către autoritatea administrativă care să stabilească cuantumul celor două suplimente, puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale, deoarece s-ar substitui puterii executive, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art.1 alin.4 din Constituția României.
Rezultă din cele expuse că motivele de recurs invocate de pârâtă sunt întemeiate în parte, astfel că, în temeiul prevederilor art.312 pct.1, din Codul d e procedură civilă, instanța va admite recursul acesteia și va modifica sentința tribunalului în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantei și obligării pârâtei la plata către reclamantă a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pe perioada 22.03.2004 - 09.12.2006, actualizate cu indicele inflației la data plății efective, fără a individualiza procentul în care aceste drepturi vor fi acordate.
Totodată, Curtea va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către reclamanta recurentă împotriva sentinței civile nr. 1185/10.09.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii C-
Modifică sentința civilă recurată în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantei și obligării pârâtei la plata către reclamantă a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pe perioada 22.03.2004 - 09.12.2006, actualizate cu indicele inflației la data plății efective.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER,
-
Red./13.02.2009
Tehnodact / 2 ex./13.02.2009
Prima instanță - Tribunalul C-S
Jud.
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Maria Cornelia
