Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1190/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1190
Ședința publică de la 28 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu Judecător
- - - - Judecător
- - - - Președinte Secție
Grefier: -
XXXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Internelor și Reformei Administrative, împotriva sentinței nr. 125 din data de 11 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenta pârâtă Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Internelor și Reformei Administrative, intimații pârâți Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Instituția Prefectului G, Ministerul Finanțelor Publice și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă potrivit art. 302 Cod procedură civilă și a fost scutit de plata taxei de timbru.
S-a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări:
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea introdusă la instanța de contencios administrativ la data de 17.08.2007 recl. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală de Pașapoarte B și Instituția Prefectului G, pentru ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligați în solidar pârâții la plata primelor de concediu egale cu salariul de bază din luna precedentă efectuării concediului de odihnă, pe perioada anului 2004 (Direcția Generală de Pașapoarte B) și anilor 2005 și 2006 ( Instituția Prefectului G), actualizate cu inflația la data plății efective.
Conform art.37 al.2 din OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor " la plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu ".
De acest drept reclamantul nu a beneficiat niciodată deoarece a fost suspendat chiar de la început prin legile bugetare anuale.
Că suspendarea dreptului nu echivalează cu anularea lui, deoarece drepturile persoanelor încadrate în muncă, nu pot face obiectul vreunei tranzacții sau îngrădiri, ele sunt apărate de lege împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor lipsite de obiectivism, a abuzurilor ori arbitrariului.
Cu alte cuvinte un drept câștigat nu mai poate fi pierdut, ci eventual doar amânat la plată.
Considerând că măsura suspendării care anulează acordarea unei componente esențiale a dreptului câștigat, aduce atingere însăși existenței dreptului, ceea ce conduce la încălcarea flagrantă a dispozițiilor art.53 din Legea fundamentală și a drepturilor și libertăților apărate de CEDO, art.1 din Protocolul 1 al CEDO, reclamantul a arătat că în acest sens și alte instanțe au interpretat suspendarea OG 38/2003 și au acordat drepturile cuvenite solicitanților.
A depus la dosarul cauzei adeverința privind îndeplinirea funcției de agent de poliție.
Intimata MIRA formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii deoarece a fost suspendat dreptul privind indemnizația pentru concediu de odihnă pentru anii 2004, 2005 și 2006 prin legile bugetului de stat și a chemat în garanție MFP B în situația în care va fi admisă acțiunea reclamantului.
La dosarul cauzei pârâta Direcția Generală de Pașapoarte a formulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive întrucât reclamantul nu a desfășurat activitate în cadrul instituției și a solicitat admiterea acestei excepții, scoaterea ei din cauză, iar în subsidiar, respingerea acțiunii formulată de reclamant împotriva Direcției Generale de Pașapoarte.
Prin sentința nr. 125 din data de 11 februarie 2008, Tribunalul Gorjs -a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta Instituția Prefectului G la plata către reclamant a sumelor bănești reprezentând prima de concediu de odihnă pe anii 2005 - 2006, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A respins cererea de chemare în garanție a formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și a obligat pârâții MIRA și Direcția Generală de Pașapoarte la plata către reclamant a sumelor bănești reprezentând prime de concediu pe anul 2004.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul are dreptul să primească prima de concediu începând cu anul 2004.
Reclamantul este funcționar public cu statut special, denumit polițist, aflat sub incidența legii Nr. 360/2002 privind statutul polițistului.
Dreptul la prima de concediu prev. de art.37 (2) din OG 38/2003 a fost suspendat succesiv prin acte normative temporare până la 31 dec.2003, 31 dec.2004 și 31 dec.2006 prin legile bugetare anuale.
Dreptul de a cere prima de concediu se naște ținând cont de suspendările prevăzute în legile bugetare anuale, după fiecare dată de 31 dec. adică la 1 ianuarie a anului următor în care s-a efectuat concediul de odihnă.
Ca urmare dreptul subzistă iar după încetarea suspendării devine actual partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din conținutul art. 53 din Constituția României care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție numai prin lege, dreptul la prima de concediu de odihnă care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială reglementat de art. 41 din Constituția României a fost suspendat și nu înlăturat.
Pentru ca dreptul la prima de concediu să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata primei concediului de odihnă.
Obligativitatea plății după încetarea suspendării rezultă și din principiul general constituțional prev. în art. 1 alin.5 din Constituție care dispune că în România, respectarea Constituției a supremației legii și a legilor este obligatorie.
OG 38/2003 produce efecte de la data publicării în pe perioada cât este în vigoare.
Suspendarea a produs efecte temporare, deci temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
De altfel, art. 64 din legea 24/2000 privind tehnica legislativă prevede că suspendarea are durată determinată iar la expirarea duratei de suspendare, dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
În acest fel se asigură principiul supremației legii și principiul constituțional, excepțional al limitării unor drepturi.
Plata primei de concediu nu este condiționată de existența fondurilor alocate în buget pentru că s-ar ajunge la o limitare a unui drept cu caracter civil care aparține unei activități profesionale ceea ce ar contravine legislației naționale și interpretării art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Reclamantul e îndreptățit să ceară drepturile bănești, reprezentând primă de concediu pe ultimii 3 ani, conform Decretului 167/1958.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală de Pașapoarte din cadril Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
În motivele de recurs s-a arătat că în anul 2004, reclamantul nu a fost angajat al instituției pârâte, ci în cadrul IPJ G așa încât nu are obligația de a achita prima de concediu pentru perioada respectivă.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că în perioada 2004-2006 prin legile bugetare anuale a fost suspendată acordarea primei de concediu de odihnă așa încât nu se datorează plata acesteia.
Examinând probatoriul administrat la instanța de fond prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată că recursul este fondat.
Din adeverința nr. -/27.08.2007, aflată la fila 10 dosarului de fond se reține că în perioada 01 ianuarie 2004 - 01 ianuarie 2005, reclamantul a fost încadrat ca ofițer de poliție la serviciul de evidență informatizată a persoanei din cadrul IPJ
În această situație întrucât între reclamant și pârâta Direcția Generală de Pașapoarte nu există raport de funcție, urmează a se admite recursul, a se modifica sentința în sensul că se va înlătura obligarea recurentei Direcția Generală de Pașapoarte la plata sumelor reprezentând primă de concediu pe anul 2004, obligație care va subzista în sarcina MIRA.
Pe fondul litigiului criticile aduse sunt neîntemeiate, instanța de fond reținând corect că după încetarea suspendării acordării dreptului acesta devine actual și ca urmare exigibil.
Față de motivele invocate în baza art. 312 c se va admite recursul, se va modifica sentința în sensul că se va înlătura obligarea recurentei la plata sumelor bănești reprezentând prima de concediu de odihnă pentru anul 2004. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DE
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală de Pașapoarte, împotriva sentinței nr. 125 din data de 11 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul că înlătură obligarea recurentei la plata sumelor bănești reprezentând prima de concediu de odihnă pentru anul 2004.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2008.
PREȘEDINTE: Sanda Lungu - - | JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță - - | JUDECĂTOR 3: Elena Canțăr - - |
Grefier, |
Red. EC
Tehn. MI 2 ex/05.06.2008
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Magdalena Fănuță, Elena Canțăr
