Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1191/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Funcționari publici -
Legea nr. 188/1999 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1191
Ședința publică din 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Morariu Adriana
Grefier - -
Pe rolul instanței se află soluționarea recursului declarat de pârâtul MUNICIPIUL D - prin primar - D,-, județul B,împotriva sentinței nr. 409 din 25.03.2009 a Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fisca- dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, domiciliat în municipiul D,-,. 7,. B,.4,. 56, județul
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că intimatul a depus întâmpinare.
Instanța constatând recursul în stare de judecată, având în vedere dispozițiile art. 150 Cod pr. civilă, a trecut la soluționarea acestuia.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Secției Comerciale și Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului Botoșani la data de 03.12.2008reclamantula solicitat în contradictoriu cupârâtul MUNICIPIUL D - prin primarși obligarea acesteia la plata sumelor de bani reprezentând sporul privind suplimentul postului în procent de 25% din salarul tarifar de încadrare și sporul privind suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% din salarul tarifar de încadrare, începând cu data de 19.09.2005 - 31.12.2008, precum și diferența la primele de concediu care decurge prin acordarea acestor drepturi, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că aceste sporuri sunt prevăzute de art. 29 din Legea nr. 188/1999, modificată, că prin OG92/2004 sporurile au fost suspendate pentru perioada 2004-2006, însă nu au fost abrogate, trebuind a fi acordate după încetarea perioadei de suspendare.
A mai arătat reclamantul că anterior introducerii acțiunii a solicitat pârâtei, prin procedură prealabilă, acordarea acestor drepturi, însă solicitarea ei a fost refuzată.
În drept a invocat Constituția României, Legea nr. 53/2004, Legea nr. 188/1999 și Legea nr. 554/2004.
În susținerea acțiunii reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta legal citată a depus întâmpinare la dosar prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului D, motivând că unitatea administrativ teritorială nu are calitate de angajator pentru funcționarii publici, iar pe fond solicită admiterea în parte a acțiunii în sensul admiterii celor 2 categorii de suplimente, însă într-un cuantum ce urmează a fi stabilit de primarul municipiului de comun acord cu reprezentanții reclamanților. De asemenea a solicitat respingerea capătului de cerere referitor la actualizarea sumelor cu rata inflației la data plății deoarece nu primarul ca ordonator principal de credite are vreo culpă cu privire la suspendarea sau nereglementarea acestor drepturi.
Prinsentința nr. 409 din 25 martie 2009, Tribunalul Botoșani - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului D; a admis în parte acțiunea reclamantului, în sensul că a obligat pârâtul să-i acorde suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, sporuri aferente perioadei efectiv lucrate, începând cu data de 19.09.2005 - 31.12.2008, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului D - prin primar invocată de pârâtă tribunalul o respinge pentru următoarele considerente: potrivit art. 20 și 21 coroborat cu art. 62 și 77 din Legea 215/2001 republicată - legea administrației publice locale, municipiile sunt unități administrativ teritoriale, persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, fiind reprezentate de primar, situație în care Municipiul D, prin primar are calitate procesuală în prezenta cauză fiind totodată și ordonator principal de credite.
Totodată a reținut că temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acțiune îl constituie dispozițiile art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată, care-în forma actuală- prevede că salariul funcționarului public este compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Ori, această componență a salariului a fost introdusă prin art. 13 din Titlul III - Reglementări privind funcția publică și funcționarii publici - din Legea nr. 161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 188/1999 și care, prin art. 25 din aceeași lege, a prevăzutdata aplicării acestui text de lege, respectiv data de 1.01.2004.
Prin urmare, instanța a considerat că sporurile sunt întemeiate începând cu data prevăzută expres prin art. 25 din Legea nr. 161/2003 - respectiv, 1.01.2004 - și până la data pronunțării hotărârii, întrucât legiuitorul le-a prevăzut expres în lege, din acel moment, nefiind lăsate la aprecierea ordonatorilor de credite și trebuind a fi aplicate direct în baza legii.
În ce privește efectul suspendării sporurilor respective prin nr.OG 92/2004 și nr.OG 2/2006, pentru perioada 2004-2006, instanța constată că acestea nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform dispozițiilor art. 64 aliniat 2 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.
Față de lipsa prevederii acestor sporuri prin nr.OG 6/2007 privind salarizarea funcționarului public pentru anul 2007, instanța constată că dispozițiile unei ordonanțe nu pot înlătura o prevedere a legii în vigoare, întrucât abrogarea trebuie realizată doar în condițiile prevăzute de art. 62 din Legea nr. 24/2000 - respectiv, printr-un act normativ de același nivel sau superior.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Municipiul D - prin prima, criticând sentința ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului său, pârâtul Municipiul D-prin primar arată că neonorarea drepturilor solicitate de reclamant nu este culpa sa, cu atât mai mult cu cât a respectat actele normative privind salarizarea funcționarilor publici, respectiv OUG nr. 92/2004 și OUG nr. 2/2006, având totodată obligația de a respecta Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare. Ori, în bugetele aprobate acestei instituții, în perioada 2004-2005 și în continuare nu au fost prevăzute credite bugetare cu această destinație.
Mai susține recurentul că în mod greșit instanța de fond l-a obligat la acordarea drepturilor salariale solicitate de reclamant, motivat de faptul că unitatea administrativ teritorială nu are calitate de angajator pentru funcționarii publici.
Mai mult, gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de ordonatorul principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii, iar funcționarii publici au un statut legal și nu contractual, drepturile salariale ale acestora realizându-se în conformitate cu dispozițiile legii privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare.
În consecință, susține recurentul, sporurile cuvenite funcționarilor publici nu pot fi decât cele prevăzute în sistemul de salarizare aprobat prin lege, specific acestei categorii profesionale, care însă nu cuprinde acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare și nici cuantumul unor asemenea suplimente, apreciind că instanța nu poate să dispună acordarea acestor suplimente atâta timp cât cuantificarea acestora nu a fost reglementată prin lege.
Recursul care, în drept, se încadrează conform art. 304 pct. 3, 9 Cod procedură civilă este întemeiat în sensul că, eronat, prima instanță a obligat recurentul și la plata diferențelor salariale ale primelor de concediu ce decurg din acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Potrivit art. 35 din Legea nr. 188/1999 prima de concediu care se acordă funcționarilor publici este egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, iar salariul de bază nu include sporurile, conform art. 31 din același act normativ, astfel că, suma plătită cu titlu de primă de concediu nu este influențată de acordarea sporurilor ce fac obiectul acțiunii de față.
Pentru aceste considerente, recursul va fi admis conform art. 312 Cod procedură civilă.
Instanța constată că celelalte motive din recurs sunt nefondate.
Pe fondul cauzei, instanța reține că potrivit art. 31 al. 1 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamantei la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâtul corect a fost obligat la plata sumelor solicitate prin cerere.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din nr.OUG 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.
sumelor în buget nu eop roblemă de acordare și existență a dreptului, ci doar de executare.
Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și niciCurteanu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat depârâtul MUNICIPIUL D - prin primar- D,-, județul B,împotriva sentinței nr. 409 din 25.03.2009 a Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fisca- dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, domiciliat în municipiul D,-,. 7,. B,.4,. 56, județul B, și în consecință:
Modifică în parte sentința tribunalului, în sensul că înlătură obligația pârâtului de a achita reclamantului primele de concediu ce decurg din sporul de treaptă pentru perioada 19.09.2005 - 31.12.2008.
Menține celelalte prevederi ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 11 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
2 ex./22.06.2009
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Nechifor Veta, Morariu Adriana
