Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1195/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1195/CA/2009
Ședința publică de la 28 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta Organizația sindicală " " împotriva sentinței nr. 372/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Completul de judecată a fost legal constituit, în conformitate cu prevederile art.98 (6) din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și planificării de permanență, prin includerea judecătorului de serviciu din planificarea de permanență, în persoana domnului judecător - - -.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță dl., cu procură pentru recurenta reclamantă, lipsind intimații pârâți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentei reclamantă depune la dosar, cu titlu de practică judiciară, două hotărâri judecătorești - sentința civilă nr. 151 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- și sentința civilă nr. 677/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- și învederează instanței că părțile nu au beneficiat de sporul de dispozitiv solicitat, întrucât Acordul colectiv de muncă a fost semnat doar anul trecut.
Reprezentantul recurentei reclamantă declară că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei reclamantă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Învederează faptul că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății; precizează faptul că reclamanta nu a solicitat instanței de fond să se substituie ordonatorului de credite și să acorde ea însăși sporul de dispozitiv, ci a solicitat obligarea angajatorului să respecte acordul colectiv de muncă.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr- reclamanții, T, Bulgaria, I, prin reprezentant Organizația Sindicală " " au solicitat în contradictoriu cu pârâții Primarul orașului și Consiliul Local al orașului, ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtului de ordin 1. să includă în bugetul local sumele necesare plății indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, precum și obligarea la plata acestora, începând cu data de 17.04.2008; obligarea pârâtului Primarul orașului să aprobe sumele solicitate.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că la data de 17.04.2008, prin dispoziția Primarului nr. 1224/2008 s-a aprobat și s-a semnat acordul colectiv de muncă între Primărie, în calitate de angajator și funcționarii publici din cadrul acesteia, reprezentați de președintele sindicatului.
Se mai arată că prin Ordinul nr.496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor pentru modificarea și completarea Ordinului nr.275/2002 al Ministrului de Interne, precum și prin dispozițiile art. 4 alin. 2 din OUG nr. 192/2002 și art. 11 lit. b din acordul colectiv de muncă înregistrat la Primăria sub nr. 2726/17.04.2008, indemnizația de dispozitiv prevăzută de art.13 din Legea nr.138/1999 și acordată inițial personalului militar și civil din cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
În drept acțiunea a fost motivată pe dispozițiile art.109 din Legea nr. 188/1999, art. 4 alin. 2 din OUG nr. 192/2002 și art. 28 din Legea nr. 54/2003.
Prin sentința nr. 372/CAF/08.04.2009 Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ a respins acțiunea reclamanților reținând că dispozițiile art.9.2. din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003 se aplică personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice centrale de stat, respectiv în instituțiile publice care au subordonare față de Ministerul Administrației și Internelor, cât și funcționarilor publici din administrația publică locală dar numai condiționat de acordul ordonatorului de credite, ori în speță instanța nu se poate substitui acestuia.
Împotriva hotărârii a declarat recurs Organizația Sindicală " ", solicitând a se dispune modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și precizată la termenul din 18.03.2009.
În motivarea recursului reclamantul a invocat în drept prevederile art.304 pct.7, 8 și 9 și 3041Cod procedură civilă, susținând că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia, a încălcat prevederile art. 129 al. 6 Cod procedură civilă, extinzând cadrul procesual și cu privire la chestiuni care nu au făcut obiectul cererii.
Se mai susține că instanța de fond a analizat superficial probele administrate în cauză, ajungând astfel la o concluzie eronată.
De asemenea se susține că instanța de fond a restrâns în mod greșit domeniul de aplicare a Legii nr.138/1999 și a Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003, ignorându-se dispozițiile art.31.1 din acest ordin potrivit căruia "prin personal civil, în sensul ordinului se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor", iar "personalul civil din cadrul beneficiază de drepturile stabilite de lege, cu excepția celor din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prev. de art.13 din Legea nr.138/1999, care este doar indemnizația de dispozitiv.
Din moment ce textul legal nu face nici o distincție între personalul ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale și cel din domeniul administrației publice centrale, este evident că acest drept poate fi acordat ambelor categorii.
Recurenta susține că instanța a făcut și o greșită aplicare a legii încălcându-se principiul egalității între cetățeni și al nondiscriminării, cât timp alți funcționari publici din instituții ale administrației publice locale beneficiază de această indemnizație.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit. a din Legea nr.146/1997.
Pârâtul intimat Primarul orașului, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului reclamantei, apreciind că instanța a făcut o corectă aplicare a legii, arătând totodată că funcționarii publici nu pot beneficia de sporul de dispozitiv din mai multe motive: lipsa de fonduri la bugetul instituției, din lipsa prevederii în lege a acestor drepturi pentru această categorie de funcționari publici,care nu se confundă cu polițiștii detașați în cadrul instituției pârâte, aceștia fiind funcționari publici cu statut special, beneficiind pe durata detașării de toate drepturile acordate prin lege polițiștilor.
Examinând recursul reclamanților, în raport cu motivele invocate, actele dosarului și prevederile Legii nr.138/1999, instanța constată că este nefondat, urmând să fie respins pentru considerentele ce se vor arăta:
Dreptul la indemnizația de dispozitiv solicitat de reclamanți este reglementat prin art.13 din Legea nr.138/1999. Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Primăriei Orașului.
Potrivit art. 1 din OG 84/2001 actualizată "Serviciile publice comunitare de evidenta a persoanelor, denumite in continuare servicii publice comunitare, se organizează la nivelul consiliilor locale ale comunelor, orașelor si municipiilor, precum si la nivelul consiliilor județene, respectiv al municipiului B,iar conform art.6 alin2". Se înființează, în subordinea consiliilor județene, servicii publice comunitare județene de evidență a persoanelor, denumite în continuare servicii publice comunitare județene, prin reorganizarea serviciilor de stare civilă din aparatul propriu al consiliilor județene, precum și a birourilor județene de evidență a populației din cadrul serviciilor județene de evidenta informatizată a persoanei.ca instituții publice de interes județean, respectiv municipal, cu personalitate juridică."
Structura organizatorică, statul de funcții, numărul de personal și regulamentul de organizare și funcționare ale serviciilor publice comunitare locale, județene, respectiv al municipiului B, se stabilesc prin hotărâre a consiliilor locale, județene,iar conform art. 20 "Finanțarea cheltuielilor curente si de capital ale serviciilor publice comunitare de evidenta a persoanelor, care funcționează ca instituții publice cu personalitate juridică, se asigură din venituri proprii și subvenții de la bugetele locale."
În ce privește structura personalului, articolul 24^1 din ordonanță a prevăzut că "personalul serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor este format din polițiști și personal contractual, detașați de la Ministerul Administrației și Internelor pe o perioada de 6 ani, cu posibilitatea de prelungire a perioadei detașării, cu acordul acestora, precum și din funcționari publici și personal contractual".Totodată s-a prevăzut că persoanele detașate își păstrează drepturile avute în Directia Generală de Evidența Informatizată a Persoanei urmând ca drepturile specifice personalului contractual din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranța națională de care acesta beneficia să se acorde de Ministerul Administrației și Internelor de la capitolul 55.01 Ordine publică și siguranța națională" ordonanța reglementând aceasta în urmatorii termeni: " Personalul contractual incadrat la serviciile publice comunitare de evidenta a persoanelor, provenit din structurile teritoriale de evidenta informatizată a persoanei din cadrul Direcției generale de evidență informatizată a persoanei, se preia de Ministerul Administrației și Internelor și cu aceeași dată se detașează, în condițiile legii, la serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor, păstrându-și toate drepturile anterior alocate de la bugetul de stat în temeiul art. 25^1 alin. (2)".
Din cele de mai sus se desprinde concluzia că reclamanții sunt funcționari publici al administrației publice locale și nu provin din personalul contractual și polițiști detașați de la MIRA, iar Legea nr.138/1999 care reglementează sporul de dispozitiv nu este aplicabilă funcționarilor publici din administrația publică locală.
Legea în articolul 1, reglementează domeniul său de aplicare, stipulând "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din, și Ministerul Justiției, iar la art.47 se arată "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege, la art. 49 se specifică în mod clar că personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.47, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate."
Coroborând aceste prevederi se constată că de indemnizația de dispozitiv pot beneficia doar funcționarii publici prevăzuți în anexa 6 legii, care sunt definiți ca personal civil din cadrul instituțiilor expres prevăzute la art.1, 47 și 49, fără a exista vreo modificare a acestor prevederi pe perioada în litigiu.
Ordinele MAI nr.275/2002 și nr.496/2003 cuprind norme de aplicare a legii, având o forță juridică inferioară acesteia, astfel că pot explicita prevederile legii doar în sensul legii, fără însă a adăuga la lege.
Din acest motiv, norma dată prin Ordinul nr.496/2003 cu privire la art.47 din lege "Prin personal civil în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor și referirea la dreptul prevăzut de art.13 ce se cuvine și "personalului civil din administrația publică" trebuie interpretate raportat la prevederile legii, la sfera de aplicare a acesteia.
Sintagma "personalul civil din administrația publică" trebuie interpretată ca fiind administrația publică centrală a Ministerului Administrației și Internelor.
În ce privește motivul invocat privind încălcarea principiului non discriminării consacrat în legislația internă,CEDO, Directiva /EC/78 se constată că argumentele invocate nu sunt fondate,deoarece pentru a se constata existența unei discriminări care să încalce prevederile legale invocate precum și Protocolul nr. 14 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului trebuie să se constate o diferențiere de tratament în situații identice și comparabile. Ori, în cauză nu se poate constata existența unei similitudini între situația funcționarilor publici ai administrației publice locale și cei care desfășoară activități în aceeași instituție ca polițiști și personal contractual detașat de la MIRA deoarece salarizarea acestora și statutul lor sunt reglementate prin norme legale diferite. Ori conform Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Concluzionând, se apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție legală, nefiind incident motivul de recurs invocat de reclamanți potrivit art.304 pct.9 și 304/1 pr. civ. astfel că recursul va fi respins ca nefondat potrivit art.312 al.1 Cod pr.civilă.
Intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Organizația sindicală împotriva sentinței nr. 372/CAF/2009 pronunțată de
( continuare decizia nr. 1195/CA/2009 pronunțată în dosar nr- ).
Tribunalul Alba în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. /5 ex./14.12.2009
Jud. fond
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Marius Ionel Ionescu, Carmen
