Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1197/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 18.07.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1197
Ședința publică din data de 27 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr.197/17.II.2009 pronunțată în dosar nr- a Tribunalului Timiș în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea pârâtului intimat Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse la dosar prin serviciul de registratură al instanței întâmpinări din partea pârâților intimați.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtului intimat Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, pentru motivele arătate în întâmpinare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 197/PI/CA/17.02.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul a respins ca nefondată acțiunea reclamanților, și, împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T, având ca obiect cererea de obligare a pârâților la plata primelor de concediu egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, ce li se cuvin pentru anii 2001, 2002, și 2003, sume actualizate cu rata inflației până la data efectuării plății.
În motivare s-a reținut că potrivit art. 1 din Legea 360/2002, polițistul este funcționar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă și exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege, ca instituție specializată a statului.
Potrivit art. 78 al. 1 din aceiași lege, dispozițiile Legii 360/2002 se completează cu prevederile Legii 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, și ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcționarului public, în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului.
Așadar, dreptul la primă de concediu (drept care pentru funcționarii publici este prevăzut de art. 35 al. 2 din Legea 188/1999) există pentru polițiști numai în măsura în care salarizarea acestora (prima de concediu ține în mod evident de domeniul salarizării) nu este reglementată de o legislație specifică. Altfel spus, teza finală a art. 78 al. 1 din Legea 360/2002 este o aplicație particulară a principiului că legea specială derogă de la cea generală (specialia generalibus derogant).
Tribunalul, la fel ca și pârâții, a observat că pentru perioada în discuție (2001-2003) salarizarea polițiștilor a fost reglementată de dispozițiile Legii 138/1999 iar această lege nu prevede prima de concediu solicitată de reclamanți.
Așa fiind, acțiunea reclamanților a fost considerată ca fiind lipsită de temei legal și, pe cale de consecință a fost respinsă.
În cauză au declarat recurs reclamanții, și solicitând modificarea sentinței și admiterea acțiunii.
În motivare recurenții susțin că sentința este nelegală pentru că, prima instanță s-a rezumat a motiva hotărârea dată doar pe prevederile Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului care a intrat în vigoare la data de 24.08.2002.
Chiar și după intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002 polițiștii au fost salarizați potrivit Legii nr. 138/1999, însă interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 16 alin. 1, art. 36 din Legea nr. 26/1994 și art. 1 alin. 1 din Legea nr. 360/2002 conduc la concluzia că reclamanții aveau în perioada analizată statutul de funcționari publici, fiindu-le aplicabile prevederile Legii nr. 188/1999. În aceeași ordine de idei, statutul polițistului adoptat prin Legea nr. 360/2002, reproduce la art. 2 alin. 1 dispoziția prevăzută la art. 16 alin. 1 din Legea nr. 26/1994, în sensul că polițistul este investit cu exercițiul autorității publice, ceea ce impune concluzia că și înainte de intrarea în vigoare a statutului menționat, reclamanții aveau calitatea de funcționari publici.
S-a mai precizat că însăși Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secții Unite, în soluționarea recursului în interesul legii declarat într-o cauză similară, a dispus:" pentru ca un drept prevăzut, să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum just, ceea ce ar constitui o îngrădire legitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada- pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Astfel s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și practic,să devină lipsit de orice valoare".
Reclamanții și-au întemeiat acțiunea atât pe prevederile actelor normative în vigoare în perioada de referință, cât și pe practica instanțelor de judecată, în sensul că, mai multe instanțe din țară, cât și Curtea de Apel Timișoara judecând cauze similare, au dispus admiterea acțiunilor obligând pârâții la plata primelor de concediu, ceea ce ne i-a determinat să aibă o speranță legitimă de a obține recunoașterea creanțelor acestora.
Instanța Europeană a statuat că divergențele de jurisprudență existente la nivelul instanțelor naționale sunt contrare principiului siguranței raporturilor civile, care reprezintă unul din elementele fundamentale ale statului de drept.
O a stabilit că soluțiile total diferite pronunțate de aceeași instanță asupra aceleiași chestiuni de drept, încalcă art. 6 di Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În susținerea afirmațiilor de mai sus, reclamanții au invocat următoarele hotărâri: Decizia civilă nr. 92/22.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Decizia Civilă dată în dosarul nr- de Curtea de Apel Alba Iulia, Decizia Civilă nr. 605/22.05.2008 dată de Curtea de Apel Timișoara, Decizia Civilă dată în dosar nr- de Curtea de Apel Alba Iulia.
Examinând recursul pârâtei în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, se respinge ca nefondat cu aplicarea art. 312 Cod procedură civilă pentru că:
Problema care se pune în litigiu este legată de împrejurarea dacă pe perioada anilor 2001-2003, reclamanții, ca funcționari publici în poliție, au avut dreptul la primă de concediu.
În rezolvarea acestei chestiuni, instanța observă că prin Decizia nr. XII din 5 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 733 din 30 octombrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra unor dispoziții legale referitoare la dreptul la prima de concediu pentru polițiști, stabilind, în dispozitiv, că "în aplicarea dispozițiilor art. 37 alin. (2) teza I din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare, - prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu, se cuvine pentru perioada anilor 2004 - 2006, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată."
În privința acestei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța observă că aceasta a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție "pentru a se asigura" - potrivit art. 329 al. 1 Cod de Procedură Civilă - "interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României". Fiind pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, această decizie este obligatorie pentru viitor, având în vedere dispozițiile art. 329 alin. 3 teza a doua Cod de Procedură Civilă, conform cărora "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
De asemenea, instanța reține și că printr-o altă decizie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, respectiv prin decizia nr. 77/5.11.2007, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit:
"Dispozițiile art. 34 alin. (2) (devenit art. 35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că:
Prima de concediu, reprezentând o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, se cuvenea acestei categorii de personal."
Din deciziile menționate anterior rezultă că polițiștii beneficiază de acordarea primei de concediu pentru perioada anilor 2004 - 2006 în baza dispozițiilor art. 37 alin. (2) teza I din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Reclamantul solicită însă acordarea primei de concediu pentru perioada anterioară celei menționate în decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv pentru anii 2002 și 2003, invocând dispozițiile art. 34 alin. (2) (devenit art. 35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Reclamantul susține că dispozițiile din Statutul funcționarilor publici îi sunt aplicabile, întrucât polițiștii sunt funcționari publici cu statut special.
Așadar, problema în discuție este dacă până la intrarea în vigoare a Ordonanței de Guvern nr. 38/2003, sunt aplicabile polițiștilor dispozițiile din Legea nr. 188/1999 privind salarizarea funcționarilor publici.
În soluționarea acestei chestiuni, Curtea observă că statutul reclamanților este reglementat prin Legea nr. 360 din 6 iunie 2002, privind Statutul polițistului, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, fiind ulterior modificată prin mai multe acte normative, respectiv prin Legea nr. 281/2003; prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 89/2003, (aprobată cu modificări prin Legea nr. 101/2004); prin Legea nr. 101/2004; prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2004, (aprobată cu modificări prin Legea nr. 24/2005); prin Legea nr. 562/2004; și prin Legea nr. 24/2005.
Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 360/2002, "polițistul este funcționar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă și exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege, ca instituție specializată a statului".
De asemenea, potrivit art. 78 alin. 1 din aceeași lege, "dispozițiile prezentei legi se completează, după caz, cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, cu modificările și completările ulterioare, și ale altor acte normative în vigoare".
Art. 78 alin.2 din Legea nr. 360/2002, prevede însă că "până la adoptarea legii privind salarizarea polițiștilor acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională".
În raport cu dispozițiile 78 alin.2 din Legea nr. 360/2002, instanța constată că reclamantului îi sunt aplicabile - până la adoptarea legii privind salarizarea polițiștilor, respectiv a Ordonanței de Guvern nr. 38/2003 - dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, respectiv dispozițiile Legii nr. 138 din 20 iulie 1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Așadar, instanța reține că pentru perioada 2001-2003 nu sunt aplicabile în cazul reclamantului dispozițiile art. 34 alin. (2) (devenit art. 35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, ci dispozițiile Legii nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Întrucât dispozițiile din Legea nr. 188/1999 privind acordarea primei de concediu nu sunt aplicabile reclamanților pentru perioada 2001-2003, iar dispozițiile Legii nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar nu prevăd acordarea primei de concediu, instanța constată caracterul nefondat al cererii formulate de reclamanți, astfel că se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr.197/17.II.2009 pronunțată în dosar nr- a Tribunalului Timiș în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T,
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Red. RO - 28.10.2009
Tehnored ML - 29.10.2009
2 expl/SM
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Ionel Barbă, Rodica
