Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1202/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- -
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1202
Ședința publică din data de 27 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și reclamanții reclamanții, G, împotriva sentinței civile nr.639/08.IV.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Arad în contradictoriu cu pârâtul intimat Direcția Pentru Agricultură Și Dezvoltare Rurală A, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea reclamanților intimați av., lipsă fiind pârâtul recurent și pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin serviciul de registratură al instanței întâmpinare din partea reclamanților intimați și din partea pârâtei intimate.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat și având în vedere că în motivarea recursului s-a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Arad în soluționarea cererii și excepția lipsei calității procesuale pasive a R, instanța acordă cuvântul pe excepțiile invocate și pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamanților intimați solicită respingerea excepțiilor arătând că a fost introdus în cauză pentru opozabilitate având în vedere că acesta este ordonator principal de credite.
Pe fond reprezentanta reclamanților intimați solicită respingerea recursului declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și admiterea recursului formulat de reclamanți pentru motivele arătate în scris, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.639/8.IV.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Arada respins excepția de necompetență materială a instanței și excepția de inadmisibilitate a acțiunii, a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții, G, împotriva pârâților Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală A, str.-, a obligat pârâții să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând drepturi salariale neacordate, reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 23.11.2004-08.04.2009 actualizată cu indicele de inflație la data plății, a respins acțiunea privind cuantumul sporului de 25 % fiecare din salariul de bază și a obligat pârâții să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 2.000 lei.
În motivare s-a reținut că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul pârâtei Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală A, și au formulat prezenta acțiune întrucât începând cu 23.11.2004 până în prezent nu au beneficiat de drepturile salariale la care aveau dreptul potrivit art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999.
Potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 (după republicarea legii devenind art. 31 alin. 1) "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu cuprins din: a) salariu de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. 1 lit. c și d au fost suspendate în perioada 01.01.2004-30.12.2006 în baza art. 44 din OUG nr. 92/2004 și art.48 din OG nr. 2/2006aprobat cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Prin Legea nr. 251/2006, art. 13, pentru modificare și completarea Legea nr. 188/1999, prevederile art. 29 alin. 1 lit. c și d au reintrat în vigoare începând cu data de 01.01.2007.
Succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire impune deci să se rețină că dreptul la plata sporului reprezentând, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, a fost introdus prin art. 29 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 și a produs efecte de la data de 01.01.2004 iar suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a înlăturat existența pentru anii 2004-2007.
Este neîndoielnic că prin art. 29 din Legea 188/1999, legiuitorul a reglementat mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici compus din cele 5 componente enumerate limitativ, respectiv salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Este la fel de relevant că reclamanții au un drept subiect recunoscut și ocrotit de Legea nr. 188/1999.
Astfel, pentru ca un drept să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada 2004-31.12.2006, pentru că exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat, întrucât s-ar ajunge la situația că un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută să devină lipsit de orice valoare.
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și al Fundamentale, " Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional la convenția menționată.
Ca atare, dreptul subiectiv al reclamanților fiind recunoscut de legiuitor printr-o normă legală dincolo de competența constatatoare a instanței de judecată, instanța reține că aceștia au dreptul la aceste drepturi salariale reglementate în art. 29 din Legea 188/1999 alături de celelalte sporuri și drepturi salariale.
Cu privire la cuantumul sporurilor solicitate în procent de 25% din salariul de bază, instanța reține că cererea reclamanților nu are temei legal și va da eficiență Deciziei nr. 820/2008 a Curții Constituționale care a statuat că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Instanța de judecată nu se poate pronunța cu privire la stabilirea cuantumului acestor sporuri întrucât nu are nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege și cu privire la care legea nu reglementează modalitatea de calcul cu atât mai mult cu cât salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici și nicidecum în mod arbitrar de către instanțele judecătorești.
acestor drepturi salariale impune o valorificare, o corectă și justă apreciere a nivelului salarial raportat la atribuțiile și responsabilitățile fiecărui funcționar public în parte, or,aceste aspecte exced competenței legale cu care este investită instanța de judecată.
Având în vedere prevederile art. 93 din Legea nr. 188/1999 republicată potrivit cărora prevederile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale după caz în măsura în care nu contravin legislație specifice funcției publice și prevederile art. 161 alin. 4, art. 292 alin. 1 și art. 295 alin. 2 din Legea nr. 53/2002 Codul Muncii și art. 1082 Cod Civil, instanța va acorda reclamantului daune interese compensatorii pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a devalorizării monedei naționale în perioada scursă de la nașterea dreptului până la data plății efective.
Având în vedere că nici Legea nr. 188/1999 și nici alt act normativ nu prevede procentul în care se acordă sporul cerut de reclamanți, instanța va respinge acțiunea reclamanților pentru plata suplimentelor salariale cerute ca fiind în procent de 25% fiecare din salarul de bază, ca fiind lipsită de temei legal.
Pentru considerente de fapt și de drept menționate și prevederile de art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța a admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat pârâții să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând drepturile salariale neacordate, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 23.11.2004 - 8.04.2009, data pronunțării hotărârii, sporuri ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective și să efectueze cuvenitele mențiuni în Carnetul de muncă al reclamanților, conform Decretului nr.92/1976.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă a obligat pârâții să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 2.000 lei reprezentând onorar de avocat.
În cauză au declarat recurs reclamanții, G, și pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale
Recurentul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale critică în principal sentința pentru că a fost obligat la drepturile salariale din litigiu, deși nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât reclamanții sunt încadrați în baza unor decizii emise de directorul executiv al R A, de unde își primesc ei drepturile salariale.
Recurenții reclamanți critică instanța de fond pentru că refuzul acordării cuantumului de 25% pentru drepturile din litigiu constituie o denegare de dreptate. Art. 3 din Codul civil prevede că" Judecătorul care ca refuza de a judeca, sub cuvânt că legea nu prevede, sau că este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fu urmărit ca culpabil de denegare de dreptate". Prin urmare, odată sesizată instanța cu soluționarea unei cereri, judecătorul este obligat să judece cauza și să pronunțe hotărârea interpretând și aplicând normele juridice. Acesta nu poate refuza soluționarea unei cauze pe motiv că nu ar exista norma juridică aplicabilă, deoarece, în acest caz, așa cum arată textul de lege susmenționat, s-ar face vinovat de denegare de dreptate.
Acesta este și cazul de față, în condițiile în care singurul argument adus de instanța de judecată pentru respingerea acțiunii privind cuantumul celor două sporuri de 25% din salariul de bază a fost că norma invocată de reclamanți ca temei de drept al acțiunii, nu prevede și cuantumul celor două sporuri la care aceștia au dreptul.
Practic, instanța a refuzat să soluționeze cauza pe fond. Reclamanții arată că nu au solicitat instanței să stabilească dacă legea ne conferă dreptul la plata celor două sporuri prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c) și d) din Legea 188/1999, ci să pronunțe o hotărâre judecătorească susceptibilă de a fi pusă în executare, prin care pârâtele să fie obligate la plata sumei de bani determinate sau determinabile, așa cum s-a indicat prin cererea de chemare în judecată.
Totodată, în cazul în care instanța ar fi apreciat că procentul de 25% din salariul de bază al reclamanților aferent fiecăruia dintre cele două sporuri este neîntemeiat, putea, în baza rolului activ, să solicite pârâtelor să indice cuantumul sporului postului și sporul treptei de salarizare, cuantum pe care să îl ia în copnsiderare la pronunțarea hotărârii.
Se mai arată că sentința este lipsită de eficacitate, întrucât nu poate fi pusă în executare. În aceste condiții, singura opțiune este să demareze un nou proces împotriva pârâtelor, prin care acestea să fie obligate să determine cuantumul celor două sporuri prevăzute de art. 31, alin. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, pe care sunt obligate să li-l plătească.
Totodată se menționează faptul că instanța de judecată a ignorat jurisprudența existentă la nivel național, în sensul acordării acestor sporuri în cuantum de 25% din salariul de bază.
A fost depusă la dosarul cauzei sentința civilă nr. 2101/04.09.2008 a Tribunalului Suceava, sentința civilă nr. 919/18.11.2008 a Tribunalului Arad, precum și sentința nr. 163/CA/10.02.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțate în cauze care au avut același obiect ca și prezenta cauză. Prin aceste hotărâri, instanțele de judecată au stabilit că procentul aferent fiecăruia dintre cele două sporuri este de4 25% din salariul de bază, motivat, în mod corect, pe faptul că pârâții din respectivele acuze nu au formulat obiecții. Nici în cazul de față pârâtele nu au contestat procentul de 15% din salariul de bază, indicând un alt cuantum al sporurilor solicitate, ci au menționat că cel solicitat de reclamanți nu este prevăzut de lege.
Drept urmare, nu există nici o justificare legală ca, în momentul de față, o serie de funcționari publici să beneficieze de sporul postului și sporul treptei de salarizare, fiecare în cuantum de 25% din salariul de bază, în timp ce reclamanților nu le este recunoscut acest drept de către instanța de judecată.
Examinând recursul pârâtului Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în raport cu prevederile art. 304 Cod procedură civilă, se constată că este fondat, motiv pentru care se admite, se modifică sentința în sensul că respinge acțiunea reclamanților, G, împotriva pârâtului Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, pe excepția lipsei de calitate procesuală pasivă, pentru că:
Potrivit probelor dosarului, reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul pârâtei Direcția de Sănătate Publică T, deci refuzul vătămător în acordarea drepturilor salariale din litigiu provine de la o instituție publică de nivel local, și nu de la pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, care în această situație nu are calitate procesuală pasivă în raport cu art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Așa fiind, recursul se admite, cu aplicarea art.304 pct.9 Cod procedură civilă, modificându-se sentința în sensul arătat mai sus.
Privitor la recursul declarat de reclamanții, G, Curtea constată că este nefondat și se respinge cu aplicarea art.312 alin.1 Cod procedură civilă, pentru că referitor la cuantificarea celor două sporuri, se constată că nu există nicio reglementare legală în materie, astfel că în cauză nu s-a dovedit existența unui drept vătămat sau interes legitim vătămat, prin refuzul pârâtelor sub acest aspect, conform art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004.
Lipsa precizării cuantumului drepturilor salariale nu conduce la pronunțarea unei hotărâri neclare și interpretabile, cum susțin recurenții, atâta timp cât rezultă cu precizie că acțiunea s-a admis doar în parte neputându-se imputa instanței refuzul de a cuantifica un drept, pentru care în lege nu există o prevedere expresă.
Este nefondată și critica legată de nesoluționarea pe fond a acțiunii, atâta timp cât aceasta s-a admis în parte și trebuie remarcat de asemenea că jurisprudența Curții de APEL TIMIȘOARA este concordantă cu soluția din dosar.
Privitor la cuantificarea celor două sporuri, este de remarcat că Legea nr. 188/1999 precizează că suplimentul prevăzut la litera d din art. 31 se stabilește în raport de treapta de salarizare. Este evident că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsat de legiuitor în seama administrației a cărei activitate fundamentală este acea a organizării legii sau a executării în concret a legii, singurul criteriu avut în vedere de legiuitor care obligă administrația, este criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
În concluzie, pentru motivele expuse recursul reclamanților se respinge ca nefundat conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr.639/08.IV.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Arad.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea reclamanților, G, împotriva pârâtului Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, pe excepția lipsei de calitate procesuală pasivă.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Respinge ca nefondat recursul reclamanților, G, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Cu opinie separată, în sensul respingerii
recursului declarat de pârâtul Ministerul
Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale
GREFIER
Prima instanță - Tribunalul Arad
Judecător -
Red. RO - 02.11.2009
Tehnored LM - 02.11.2009/2 expl/SM
OPINIA SEPARATĂ
Apreciez că pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B are calitate procesuală pasivă în cauză.
Calitatea procesuală pasivă a acestui pârât este dată atât de calitatea de ordonator principal de credite cât și de modul de organizare a Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 6 alin 1 și dispozițiilor din Anexa 2 HG nr.8/16.01.2009, privind organizarea și funcționarea ministerului menționat, Direcțiile pentru agricultur si dezvoltare rural sunt structuri care func ioneaz n subordinea ministerului, ca institu ii finan ate integral din bugetul de stat, fapt care denotă că, în lipsa virării fondurilor de către ordonatorul principal de credite, direcțiile menționate nu au posibilitatea executării eventualelor hotărâri judecătorești prin care sunt obligate la plata drepturilor salariale ale funcționarilor publice.
Nu în ultimul rând, trebuie observat că dispozițiile art.3 din OG nr. 6/2007 stipulează că gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite. În aceeași ordine de idei, art.4 din OG nr. 22/2002 stipulează obligația ordonatorilor principali de credite de a asigura în bugetele instituțiilor din subordine creditele bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii, obligație care vine să confirme calitatea procesuală a Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale
Tot astfel, potrivit dispozițiilor art. 6 alin 2 din HG nr.8/16.01.2009, atribuțiile și responsabilitățile, structura organizatorică, statele de funcții și numărul de posturi pentru instituțiile publice din subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, cu încadrarea în numărul maxim de posturi aprobat. Aceste dispoziții, care denotă o implicare directă a pârâtului Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în organizarea direcțiilor din subordine, conduc la concluzia că și drepturile salariale ce rezultă din organigrama direcțiilor nu pot fi achitate decât cu aprobarea ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale.
Prin urmare, întrucât direcțiile sunt structuri aflate în subordinea Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B, și întrucât acestea nu au venituri proprii, fiind finanțate integral din bugetul de stat, calitate procesuală pasivă a autorității menționate apare ca fiind evidentă, astfel încât apreciez că recursul pârâtului ar fi trebuit soluționat pe fond, în sensul respingerii acestuia ca neîntemeiat, jurisprudența Curții de APEL TIMIȘOARA fiind, așa cum s-a arătat și în cuprinsul deciziei la care s-a redactat această opinie separată, concordantă cu soluția pronunțată de instanța de fond.
JUDECĂTOR,
- - -
Red. - 16.11.2009
Tehnored LM - 16.11.2009
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Ionel Barbă, Rodica
