Litigiu privind funcționarii publici statutari. Sentința 12/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 12
Ședința publică din 16 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată în contencios administrativ și fiscal de reclamanții, A -, - M C-tin, a, a, toți reprezentați de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative B - Biroul Teritorial Timiș, în contradictoriu cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și Inspectoratul General al Poliției Române, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal se prezintă d-lul -președinte al Biroului teritorial din cadrul T în reprezentarea reclamantului, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar de către pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrației B, întâmpinare care se comunică reprezentantului reclamanților.
Nemaifiind formulate alte cereri, instanța acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul reclamanților solicită admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr-, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul B, a chemat în judecată Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și Inspectoratul General al Poliției Române, solicitând obligarea acestora la plata către fiecare membru de sindicat a drepturilor bănești cuvenite cu titlu de primă de concediu, corespunzătoare anilor 2004, 2005 și 2006 în conformitate cu prevederile art. 37 aliniatul 2 din nr.OG 38/30.01.2003 și ale Ordinului nr. 132/9.02.2004, egale cu indemnizația de încadrare lunară brută din luna anterioară plecării în concediu, impozitate separat și actualizate cu indicele de inflație până la data efectuării plății; plata sporului de fidelitate de până la 20 % din salariul de bază pe perioada 1.01.2005 - 31.12.2005 actualizat cu coeficientul de inflație, până la data efectuării plății, având în vedere următoarele motive:
Reclamantul, în numele și pentru membrii de sindicat îi reprezintă în baza mandatului tacit, potrivit aliniatului 2 art. 28 și 54 din Legea nr. 54/2003, și art. 51 din Constituția României. În ceea ce privește perioada pentru care solicită plata primelor de concediu, respectiv a sporului de fidelitate și privind structurile în cadrul cărora și-au desfășurat activitatea în perioada 1.01.2004 - 31.12.2006, fac următoarele precizări:
Prin art. 28 litera e din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului cu modificările și completările ulterioare, se instituie dreptul polițistului la concediul de odihnă, concedii de studiu și învoiri plătite, concedii fără plată, în condițiile stabilite prin hotărâre de guvern. În aplicarea acestei prevederi, prin art. 37 aliniatul 2 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițistului cu modificările și completările ulterioare, care a intrat în vigoare la data de 1.01.2004, s-a stabilit că la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Aplicarea acestor prevederi legale a fost suspendată succesiv prin legile anuale ale bugetului de stat.
Față de aceste dispoziții, invocă prevederile Codului muncii care stipulează imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. Consideră că suspendările succesive ale dreptului la plata primei de concediu de odihnă reprezintă tocmai o manifestare de subiectivism și o flagrantă încălcare a prevederilor normelor constituționale, că suspendarea unui drept nu echivalează cu însăși înlăturarea lui cât timp, prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamantului la aceste prime.
În plus, art. 41 din Constituție statuează că salariații au dreptul la protecția socială a muncii printre care și protecția concediului plătit, iar potrivit art. 53 din Constituție, restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți, poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului. Mai mult, normele constituționale prevăd restrângerea unor drepturi și nicidecum înlăturarea acestora, deoarece un drept deja câștigat nu poate fi retras decât printr-un act normativ de aceeași putere, ce nu a fost emis încă.
Or, prin suspendarea succesivă a plății primei de concediu, dreptul la o astfel de plată nu a fost restrâns, ci îngrădit, operând în concret ca o veritabilă lipsire de dreptul subiectiv, de vreme ce reclamanții nu au beneficiat niciodată de acesta.
Față de această situație, invocă principiul dreptului câștigat și principiul încrederii în statul de drept.
Suspendarea prevederilor art. 37 aliniatul 2 din nr.OG 38/2002 a încetat de drept, la data de 31.12.2006, dată la care obligația corelativă dreptului consfințit de lege devine executorie.
Referitor la al doilea capăt de cerere, reclamanții, A -, - M C-tin, a, a, nu solicită olbligarea pârâților la plata sporului de fidelitate pe anul 2005 deoarece nu îndeplinesc condițiile legale, în acest sens.
Prin art. 28 aliniatul 1 litera a din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, se instituie dreptul polițistului la salariul lunar compus din salariul de bază, indemnizații, sporuri, premii și prime ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege.
În aplicarea acestei prevederi, prin art. 6 din nr.OG 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițistului, cu modificările și completările ulterioare, care a intrat în vigoare la data de 1.01.2004, s-a stabilit că pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20 % din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.
Aplicarea acestei prevederi legale a fost suspendată în anul 2005, prin art. 2 aliniatul 1 din nr.OUG 118/2004, privind acordarea unor drepturi salariale personalului Ministerului Administrației și Internelor.
Sporul de fidelitate nu este un beneficiu distinct, un drept salarial suplimentar, deoarece în cuprinsul art. 6 din nr.OG 38/2003, se menționează expres că acest spor este în cuantum de până la 20 % din salariul de bază. Din formularea textului rezultă fără echivoc că legiuitorul a avut în vedere că acest spor de fidelitate se plătește odată cu salariul, devreme ce se calculează raportat la indemnizația de bază.
Suspendarea aplicării dispozițiilor art. 6 din nr.OG 38/2003 a încetat de drept, la data de 31.12.2005, neexistând nici o altă prevedere legală ulterioară referitoare la o nouă suspendare în acest sens. Prin urmare, odată cu expirarea duratei de suspendare a aplicării prevederilor legale, obligația corelativă dreptului consfințit prin lege devine executorie.
Prin întâmpinare pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, consideră că reclamantul face o greșită interpretare a prevederilor art. 28 aliniatul 2 din Legea nr. 54/2003, atunci când susține că organizația sindicală are dreptul de a formula acțiuni în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză; - pe fond solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată ținând seama că drepturile solicitate au fost suspendate prin legile bugetului de stat, or, acordarea acestor drepturi se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual, de aceea neacordarea lor nu este nelegală; Curtea Constituțională a statuat că nu sunt drepturi fundamentale, iar suspendarea acordării acestora nu încalcă prevederile art. 53 din Constituție.
Aceleași considerente privind fondul drepturilor solicitate în cauză au fost susține și de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, care formulează o cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, cu motivarea că potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat Ministerului Internelor și Reformei Administrative se face numai în limita creditelor bugetare aprobate; - sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin buget, în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite iar orice angajare și utilitare a creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate determină atragerea răspunderii celor vinovați, în condițiile stipulate de dispozițiile art. 72 din actul normativ sus - menționat;
Ținând seama de faptul că potrivit dispozițiilor nr.HG 208/2005, bugetul de stat este gestionat de Ministerul Economiei și Finanțelor, în ipoteza admiterii acțiunii această instituție trebuie să vireze Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele necesare efectuării acestor plăți, dând astfel eficiență actului de justiție.
Coroborând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Conform art. 37 punctul 2 din nr.OG 38/2003 "La plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu".
Potrivit art. 4 din același act normativ, "pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20 % din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne".
Condițiile concrete de stabilire a procentului au fost adoptate prin Ordinul nr. 132 din 9.02.2004.
Prin art. 9 aliniatul 7 din Legea nr. 507/2003, art. 8 aliniatul 7 din Legea nr. 511/2004 și art. 5 aliniatul 5 din Legea nr. 379/2005, aplicarea prevederilor legale sus menționate cu privire la prima de concediu a fost suspendată succesiv, până la 31.12.2006.
De asemenea, prin art. 2 aliniatul 1 din nr.OUG 118/2004, aplicarea dispozițiilor cu privire la sporul de fidelitate a fost suspendată pentru anul 2005.
Curtea reține că măsura suspendării nu poate avea ca efect decât amânarea punerii în aplicare a dispozițiilor legale, deoarece suspendarea nu este echivalentă cu abrogarea pe termen limitat a legii, cu lipsa temporară a dreptului însuși.
Odată cu expirarea duratei de suspendare a aplicării prevederilor legale, obligația corelativă dreptului consfințit prin lege devine executorie.
Dreptul la acțiune se naște din momentul încetării perioadei de suspendare 31.12.2006 (pentru prima de vacanță), respectiv 31.12.2995 pentru sporul de fidelitate.
Astfel cum s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. XXIII/12.12.2005, nu se poate contesta existența dreptului pe perioada în care aplicarea prevederilor a fost suspendată deoarece ar fi încălcate dispozițiile art. 53 din Constituția revizuită (art. 49 din anterioară) privind cazurile în care se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementările art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO.
De asemenea, s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
În ce privește acțiunea formulată împotriva Ministerului Finanțelor Publice, respectiv cererea de chemare în garanție, Curtea constată că potrivit art. 3 aliniatul 2 din nr.HG 208/2005, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat.
Deci, această instituție nu are printre atribuții obligația plății, virării, alocării de fonduri din bugetul de stat, ci doar atribuții în derularea procesului legislativ, prin întocmirea proiectului de lege pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite.
Având în vedere obiectul acțiunii, obligarea la alocarea de fonduri din bugetul de stat, se constată că Ministerul Finanțelor Publice are calitatea de subiect pasiv, al unui raport juridic ( are calitatea de debitor față de reclamant sau față de pârâtul ) în baza unei dispoziții legale, motiv pentru care constată că se justifică îndreptățirea de a sta în judecată în procesul având ca obiect pretenții.
Pentru aceste motive, Curtea admite cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei Finanțelor Publice și-l va obliga pe chematul în garanție să vireze pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative sumele datoarte de acesta reclamanților conform prezentei hotărâri.
Pentru considerentele mai sus menționate, va admite acțiunea cum a fost formulată și va obliga Ministerul Internelor și Reformei Administrative să plătească reclamanților, drian (pentru perioada 2004, 2005, 2006), (pentru perioada 2005 - 2006), A -, - C-tin, a, a, (pentru perioada 2006), sumele datorate cu titlu de primă de concediu corespunzătoare anilor 2004, 2005 și 2006, actualizate cu coeficientul de inflație de la data nașterii acestor drepturi și ănî la plata efectivă a acestora, precum și a drepturilor bănești cuvenite reclamanților cu titlu de spor de fidelitate de până la 20 % din salariul de bază pentru perioada 1.01.2005 - 31.12.2005, sume actualizate cu coeficientul de inflație, defalcat pe fiecare lună, de la data nașterii acestor drepturi și până la plata efectivă a acestora.
Văzând că nu au fost cerute cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanții, A -, - M C-tin, a, a, toți reprezentați de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative B - Biroul Teritorial Timiș, în contradictoriu cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative
Obligă Ministerul Internelor și Reformei Administrative să plătească reclamanților., (pentru perioada 2004, 2005, 2006), (pentru perioada 2005-206), A -, - C-tin, - a, a, (pentru perioada 2006), sumele datorate cutitlul de primă de concediu corespunzătoare anilor 2004, 2005 și 2006, actualizate cu coeficientul de inflație de la data nașterii acestor drepturi și până la plata efectivă a acestora, precum și a drepturilor bănești cuvenite reclamanților cu titlul despor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază pentru perioada 1.01.2005-31.12.2005, sume actualizate cu coeficientul de inflație, defalcat pe fiecare lună, de la data nașterii acestor drepturi și până la plata efectivă a acestora
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului T și respinge acțiunea reclamanților privind obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului T la plata sumelor solicitate.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor.
Obligă Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative sumele datorate de acesta reclamanților conform prezentei hotărâri.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - LIBER
GREFIER,
- -
Se comunică:
- reclamant Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul B - B, nr. 3. A sector 6
-pârât Ministerul d e Interne și Reformei Administrative - B nr. 1 sector 1
-pârât Inspectoratul General al Poliției Române - B,--6. sector 5.
- B,-, sector 5
Com. 4 ex.
Red.C./15.02.2008
Tehnodact. / 5 EX./21.02.2008
Președinte:Cristian Alexandru DacuJudecători:Cristian Alexandru Dacu, Claudia
