Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 2/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2
Camera de Consiliul din 16 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 2: Catargiu Victoria
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta Asociația de proprietari 2 nr. 1 L în contradictoriu cu pârâtul având ca obiect conflict de competență.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Dată fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate alte cereri, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Curtea reține că prezentul litigiu are de obiect cererea de obligare a unui proprietar de apartament la plata către asociația de proprietari care administrează imobilul din care face parte respectivul apartament a cotei părți din cheltuielile comune de întreținere pentru perioada februarie 2002-iulie 2007.
Judecătoria Lugoja invocat necompetența de soluționare a cauzei în temeiul dispozițiilor art. 51 alin. 3 din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/21006, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 254 din -.
Potrivit art. 51 alin. 3 din Legea nr. 51/21006, "soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea, executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum și a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate este de competența instanțelor de contencios administrativ și se face, cu precădere, în procedură de urgență."
În raport cu această dispoziție legală, sunt de competența instanței de contencios administrativ litigiile "izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate / prestate".
Această formulare a textului legal nu cuprinde detalii cu privire la subiectele de drept între care pot interveni aceste litigii, nici cu privire la natura serviciilor a căror neplată determină competența instanței de contencios administrativ.
În aceste condiții, pentru determinarea sferei de aplicare a art. 51 alin. 3 din Legea nr. 51/2006, se impune identificarea categoriilor de persoane și de servicii la care face referire acest text legal.
Curtea observă, în primul rând, că în aceeași materie alineatul 4 al art. 51 din Legea nr. 51/20006 prevede că "soluționarea litigiilor civile și de muncă izvorâte din aplicarea prevederilor prezentei legi se face de instanțele de judecată competente, în condițiile legii."
Din acest text rezultă intenția legiuitorului de a menține dispozițiile legale anterioare, referitoare la competența de soluționare a litigiilor civile izvorâte din aplicarea acestei legi.
Această idee este susținută și de dispozițiile art. 24 alin. 2 din lege, conform cărora "raporturile juridice dintre operatorii serviciilor de utilități publice și utilizatorii acestor servicii sunt raporturi contractuale desfășurate în baza contractului-cadru de furnizare/prestare a serviciilor de utilități publice, elaborat de autoritatea de reglementare competentă, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, a regulamentelor serviciilor și a caietelor de sarcini specifice acestora", precum și de dispozițiile art. 36 alin. 1 din Legea nr. 51/2006, potrivit cărora "raporturile juridice dintre operatorii și utilizatorii serviciilor de utilități publice sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat."
Curtea constată că prezentul litigiu s-a născut între o asociație de proprietari și un membru al acestei asociații.
Din dispozițiile art. 12 lit. h) din Legea nr. 51/2006, rezultă că ambele părți au calitatea de utilizatori ai serviciilor de utilități publice.
În același sens, art. 41 alin. 1 din lege prevede că"au calitatea de utilizator beneficiarii individuali sau colectivi, direcți ori indirecți, ai serviciilor de utilități publice:
a) utilizatorii casnici persoane fizice sau asociații de proprietari/locatari;
b) agenții economici;
c) instituțiile publice."
Curtea observă, în acest context, că asociația de proprietari nu poate fi considerată operator, în sensul prevăzută de art.2 lit. g) și de art. 33 alin. 1 din legea citată.
Or, în condițiile în care Legea nr. 51/2005 prevede, la art. 24 alin. 2, că raporturile juridice dintre operatori și utilizatori sunt raporturi contractuale, Curtea nu poate reține că raporturile dintre doi utilizatori pot fi calificate ca raporturi de drept public, susceptibile să atragă competența specială a instanței de contencios administrativ.
Faptul că art. 51 alin. 3 din legea citată se referă indeterminat la litigiile izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate nu poate constitui un argument în sensul atragerii competenței instanței de contencios administrativ în soluționarea litigiilor dintre doi utilizatori.
Acest articol se impune a fi interpretat în contextul întregii reglementări, iar nu izolat. O interpretare autonomă a acestui text, fără corelație cu celelalte texte de lege, conduce la concluzia că instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze și litiile dintre proprietar și chiriașul unui apartament izvorâte din refuzul chiriașului de a achita contravaloarea serviciilor de utilități publice de care a beneficiat.
O asemenea interpretare ar lipsi de efect dispozițiile art. 51 alin. 4 din Legea nr. 51/2006, conform cărora. "soluționarea litigiilor civile și de muncă izvorâte din aplicarea prevederilor prezentei legi se face de instanțele de judecată competente, în condițiile legii."
În contextul în care art. 51 alin. 4 din Legea nr. 51/2006 admite existența unor litigii civile izvorâte din aplicarea acestei legi, nu se poate admite că orice litigiu izvorât din neplata contravalorii serviciilor de utilități publice este de competența instanțelor de contencios administrativ, indiferent și independent de calitatea persoanelor între care poartă acest litigiu.
În acest sens, Curtea observă că atât asociația de proprietari reclamantă, cât și pârâtul (proprietar de apartament în condominiul administrat de reclamantă), au calitatea de utilizatori, iar raporturile dintre aceștia sunt reglementate de dispozițiile Legii nr. 230/2007.
Asociația de proprietari nu este furnizorul serviciilor de utilități publice, ci numai intermediarul care mijlocește furnizarea acestor servicii către proprietarii de apartamente.
Așadar, ambele părți sunt simpli particulari, beneficiari ai unor servicii de utilități publice, și care nu au calitatea de furnizori (în sensul Legii nr. 51/2005) sau de autorități publice în sensul Legii nr. 554/2004.
De asemenea, ambele părți ale litigiului nu au competența de a emite acte administrative, iar raporturile dintre ele au natură juridică civilă incontestabilă.
A admite că un asemenea litigiu este de competența instanței de contencios administrativ echivalează cu negarea oricărei specializări a instanței de contencios administrativ, de vreme ce aceasta ar avea competența să soluționeze litigii între doi particulari, care nu au ca obiect vreun act administrativ sau vreo atribuție de putere publică.
De aceea, Curtea consideră că dispozițiile art. 51 alin. 3 din Legea nr. 51/2006 se impun a fi interpretate în sensul că litigiile izvorâte din neplata contravalorii serviciilor de utilități publice sunt de competența instanței de contencios administrativ numai în măsura în care raporturile juridice dintre părțile litigante sunt raporturi de drept public sau cel puțin una dintre părți are calitatea de autoritate publică și acționează în regim de putere publică.
O interpretare extensivă a textului art. 51 alin. 3 din Legea nr. 51/2006 ar lipsi de efecte alte dispoziții ale Legii nr. 51/2006, cum sunt dispozițiile art. 24 alin. 2, ale art. 36 alin. 1 sau ale art. 51 alin. 4 din această lege, de vreme ce o asemenea interpretare ar atrage competența instanței de contencios administrativ independent de natura raporturilor juridice dintre părți sau de calitatea în care acționează acestea.
În consecință, în raport cu cele arătate anterior, Curtea reține că prezentul litigiu - născut între o asociație de proprietari și un membru al acesteia în legătura cu pretinsa neplată a unor servicii de utilități publice a căror furnizare este intermediată de reclamantă - este de competența Judecătoriei Lugoj, ca instanță de drept comun, raporturile dintre părți fiind guvernate exclusiv de legea civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Lugoj.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Se comunică:
- reclamant Asociația de Proprietari 2 nr. 1 - L --,. A jud.
-pârât - L, str. - -. 6,. A.18 jud.
Com. 2 ex.
Red./
Tehnodact
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan, Catargiu Victoria
