Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1202/2008. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 1202

Ședința publică de la 29 Mai 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Teodora Bănescu

JUDECĂTOR 2: Doina Ungureanu

JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță

Grefier - -

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.528 din 10 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.

La apelul nominal au lipsit recurentul reclamant și intimații pârâți CONSILIUL LOCAL, PRIMĂRIA COMUNEI.

Procedura legal îndeplinită.

S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art.302 c Cod Penal și este scutit de taxa de timbru.

S-a referit că intimații pârâți nu au depus întâmpinare.

S-a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art.242 alin.2

Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări.

CURTEA

Asupra recursului de față:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Gorj, reclamantul a chemat în judecată pârâții PRIMĂRIA COMUNEI și CONSILIUL LOCAL, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții să plătească indemnizația de dispozitiv calculată în procent de 25% la salariul de încadrare, a unui spor de stabilitate de 20%, spor de mobilitate de 15% și confidențialitate de 10%, raportate la salariul de bază, începând cu 01.01.2004, precum și în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății.

In motivarea cererii arătat că se află în raporturi de serviciu cu pârâta, fiind funcționar public și odată cu intrarea în vigoare a Ordinului 496/2003 al MAI, respectiv, 01.08.2003, trebuia să-i acorde indemnizație de dispozitiv.

Cu privire la sporul de stabilitate a invocat prevederile art.3 lit.f din Legea 188/1999, privind stabilitatea în exercitarea funcției publice, spor care este prevăzut conform art.31 alin.2 din Legea nr.188/1999, care reglementează salarizarea funcționarilor publici.

Tribunalul Gorj - Secția contencios administrativ, prin sentința nr. 528 din data de 10 martie 2008 respins acțiunea reclamantului.

S-a reținut că sporul de dispozitiv nu este un spor expres prevăzut printr-un act normativ care să aibă aceeași putere juridică ca și legea, așa încât nu poate fi acordat, decât dacă ordonatorul principal de credite îl încuviințează, fapt ce nu a fost probat.

Cu privire la sporul de mobilitate și confidențialitate, instanța a reținut că faptul că în Codul Muncii sunt prevăzute cele două sporuri, nu înseamnă că toți salariații pot beneficia de acestea, iar în situația în care aceștia sunt funcționari publici, nu înseamnă că toți funcționarii publici sunt îndreptățiți la acordarea acestora.

Referitor la sporul de stabilitate, s-a constatat că nu este evidențiat la Capitolul "Drepturi", menționat în Legea nr.188/1999, astfel că acesta ar putea fi cuprins doar în art.29 alin.2 la categoria "Alte drepturi salariale", dar aceste drepturi nu sunt evidențiate în nici un act normativ care să completeze legislația funcționarilor publici, iar temeiul de drept invocat, respectiv art.31 alin.2 din Legea 188/1999 a fost abrogat când a fost republicată Legea din 22 martie 2004.

Împotriva acestei sentințe declarat recurs reclamantul, criticând-o ca netemeinică și nelegală.

În motivele de recurs a susținut că prin Ordinul nr. 496/2003 al MAI s-a instituit acordarea sporului de dispozitiv și pentru personalul civil care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, astfel încât instanța de fond a apreciat greșit că drepturile referitoare la acordarea sporului de dispozitiv se acordă numai funcționarilor din administrația publică centrală.

S-a arătat că instanța în mod greșit respins acțiunea și cu privire la sporul de mobilitate și confidențialitate, invocând prevederile art.25 și 26 din Codul Muncii.

Recursul este nefondat.

Cu privire la motivul privind acordarea sporului de dispozitiv, Curtea apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente,

Sistemul de salarizare privind pe funcționarii publici, cuprinde salariile de bază, premiile, stimulentele și alte drepturi.

Sporul de dispozitiv face parte din categoria altor drepturi pe care ordonatorul de credite le poate acorda personalului.

Nefiind un spor expres prevăzut într-un act normativ cu forță general obligatorie, cum este legea sau Ordonanța Guvernului, care are aceeași putere juridică ca și legea, sporul de dispozitiv nu poate fi acordat decât dacă ordonatorul principal de credite îl încuviințează.

O astfel de soluție se impune, întrucât din cuprinsul art. 3 al OUG nr.92/2004 rezultă că gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și numărul maxim de posturi acordate potrivit legii.

Prin acordarea sporului de dispozitiv de către ordonatorul de credite nu se încalcă nici o prevedere legală, ci dimpotrivă se asigură egalitatea de tratament economic, salarial a personalului din cadrul autorităților publice, atât centrale, cât și locale.

Primarul are calitatea de ordonator principal de credite, deci este cel care poate să stabilească dacă are fonduri suficiente pentru acorda sporul de dispozitiv, având competență de realizare a gestiunii sistemului de salarizare.

Instanța de judecată nu se poate substitui ordonatorului de credite și să acorde ea însăși sporul de dispozitiv care este reglementat printr-un ordin al Ministrului și ca urmare nu poate să oblige autoritatea să acorde sporuri, pentru că ar încălca norma legală privind încadrarea în resursele financiare și competențele exclusive, în materia acordării altor sporuri, competențe ce aparțin autorității față de care a luat naștere raportul de funcție.

Referitor la motivul privind plata sporului de mobilitate și confidențialitate, se reține că și acesta este nefondat, astfel:

Reclamantul are calitatea de funcționar public și a solicitat pârâților să-i acorde spor de mobilitate și de confidențialitate în cuantum de 25%, susținând aplicarea prevederilor art.25 și 26 din Codul Muncii și în cazul funcționarilor publici.

Ordonatorul principal de credite nu a aprobat cererea reclamantului, cu motivarea că prin actul de numire în funcție nu s-au convenit prestații suplimentare în bani sau în natură.

Soluția adoptată de ordonatorul principal de credite și menținută de prima instanță, care formează obiectul criticilor în prezentul recurs, este legală și temeinică.

În conformitate cu prevederile art.31 din Legea 188/1999 R, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu care se compune din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.

În ceea ce privește adaosul salarial, corespunzător sporului de mobilitate și confidențialitate, reglementat de art.25 și 26 din Codul Muncii, Curtea precizează că acesta nu este datorat de către angajator, în măsura în care nu a fost prevăzut expres în actul normativ care reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici.

Reclamantul nu a invocat în sprijinul acțiunii sale nici un act normativ,privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici, ci numai cadrul legal general, reprezentat de dispozițiile art.25 și 26 din Codul Muncii și aplicabilitatea acestora în cazul funcționarilor publici.

Arătăm că pentru a se acorda sporul de mobilitate și confidențialitate, așa cum rezultă din prevederile art.31 din Legea 188/1999, este necesar ca alte drepturi salariale pentru a fi acordate funcționarului, să formeze obiectul unei reglementări legale.

Într-adevăr dispozițiile Legii 188/1999 se completează cu prevederile legislației muncii, așa cum dispune art.117 din legea republicată, în măsura în care dispozițiile respective nu contravin legislației specifice funcției.

În ceea ce privește drepturile decurgând din clauza de mobilitate și confidențialitate, acestea nu contravin legislației funcției publice, numai că legiuitorul a condiționat acordarea altor drepturi, a căror sferă se poate extinde și la cele două clauze, de existența unei reglementări legale.

Legislația prin care în decursul timpului s-a reglementat sistemul de salarizare al funcționarilor publici nu a stabilit niciodată acordarea celor două tipuri de sporuri pentru funcțiile publice de execuție sau de conducere, în acest sens enunțăm cu titlu de exemplu OG 92/2004, OG 2/2006, OG 6/2007.

Aceste acte normative au prevăzut toate drepturile și sporurile care se acordă funcționarilor publici.

În OG 2/2006 a fost inclus sporul de confidențialitate pentru funcționarii publici din aparatul propriu al Guvernului, al Administrației prezidențiale, CNSAS, Ministerul Integrării Europene, Direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul, Consiliului legislativ, așadar legiuitorul a enumerat expres categoriile care pot beneficia de un astfel de spor.

Același act normativ la care am făcut referire mai sus a reglementat și faptul că acest spor se stabilește prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul alocat.

Din expunerea efectuată în această decizie, se reține că în ceea ce privește funcționarii publici din cadrul autorităților locale nu a existat niciodată o reglementare prin care să se acorde spor de confidențialitate și mobilitate și că, mai mult, chiar în situația acordării acestora pentru categoriile de funcționari prevăzute expres în lege, aceste sporuri sunt limitate, în sensul încadrării în cheltuielile de personal.

Clauzele de mobilitate și confidențialitate nu sunt contrare statutului funcționarului public, însă determinant este ca drepturile respective care se constituie în sporuri adaosuri în salarizare să fie nominalizate și cuantificate într-un act normativ.

În cazul funcționarului public nu s-a inclus o normă care să reglementeze aceste drepturi în nici unul dintre actele normative care se referă la salarizarea funcționarilor.

În ce privește plata sporului de mobilitate, se reține că nu este evidențiat la Capitolul "Drepturi", menționat în Legea nr.188/1999, astfel că acesta ar putea fi cuprins doar în art.29 alin.2 la categoria "Alte drepturi salariale", dar aceste drepturi nu sunt evidențiate în nici un act normativ care să completeze legislația funcționarilor publici, iar temeiul de drept invocat, respectiv art.31 alin.2 din Legea 188/1999 a fost abrogat când a fost republicată Legea din 22 martie 2004.

Având în vedere considerentele expuse, în baza art.312 Cod pr.civilă, se va respinge recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.528 din 10 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 29 Mai 2008.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red.jud.-

LF/ 2 ex/12.06.2008

Jud.fond: I

Președinte:Teodora Bănescu
Judecători:Teodora Bănescu, Doina Ungureanu, Magdalena Fănuță

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1202/2008. Curtea de Apel Craiova