Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1202/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--13.08.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 1202
Ședința publică din 13 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Dorin Ilie Țiroga
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr. 107 din 3.06.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate Comuna prin Primar, Consiliul Local și Primarul comunei, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent personal, lipsă fiind intimatele.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se comunică reclamantului recurent întâmpinarea depusă la dosar de către Consiliul Local, acesta precizează că nu dorește acordarea unui nou termen.
Nemaifiind formulate alte cereri, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate iar pe cale de consecință, admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad la data de 11 martie 2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Comuna repr. prin Primar, Consiliul local și Primarul comunei, solicitând să fie obligați la alocarea, calcularea și plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând " indemnizația de dispozitiv" lunară, în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu luna octombrie 2004 până în luna octombrie 2005, inclusiv, actualizarea acestor sume, reprezentând " indemnizația de dispozitiv" cu coeficientul ratei inflației de la data scadenței fiecărei indemnizații și până la data efectuării plății, obligarea pârâtului de rangul 3 să dispună Compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al Primarului comunei consemnarea în Carnetul de muncă a indemnizației de dispozitiv, începând cu luna octombrie 2005 inclusiv și obligarea pârâților la plata despăgubirilor reprezentând prima de concediu aferentă anului 2005, egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Prin sentința civilă nr. 107 din 3 iunie 2008,pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea în contencios administrativ exercitată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Comuna, Consiliul local și Primarul comunei.
A obligat pârâta Comuna să calculeze și să plătească reclamantului despăgubiri reprezentândprimade concediu aferentă anului2005,ce se va actualiza cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la datapiâtiiefective.
A respins capetele de cerere din acțiunea precizată de reclamant privind obligarea pârâților la alocarea, calcularea și plata drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv, lunare în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu luna octombrie 2004, până în octombrie2005precum și pentru actualizarea acestei sume și consemnarea acesteia în carnetul de muncă.
În motivarea cererii se arată că a avut calitatea de funcționar public în cadrul Primăriei comunei, în funcția de secretar interimar al comunei numit prin Ordinul nr. 927/03.12.2004 și respectiv Ordinul nr. 426/21.06.2005 al Prefectului județului A exercitând această funcție până la data emiterii Ordinului nr. 795/27.10.2005 al Prefectului județului A și că beneficiază de dreptul la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, impozitată separat, în temeiul art. 34, alin. 2 din legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, dar că acest drept a fost suspendat succesiv până la 31 decembrie 2006, când dreptul la prima de concediu nefiind înlăturat a reintrat în vigoare.
Reclamantul a considerat că întrucât își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice are dreptul conform Ordinului 496/2003 la indemnizația de dispozitiv reglementată de pct.9.2, aceste dispoziții nefacând distincții intre administrația publică centrală ori cea locală.
Reclamantul a mai arătat că a efectuat procedura plângerii prealabile, prevăzută în cuprinsul art. 7 din legea 554/2004 aceasta nefiind soluționată favorabil.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri prin care a făcut dovada calității de funcționar public, deținând funcția de secretar interimar al comunei, precum și plângerea prealabilă formulată.
Cu privire la capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat alocarea, calcularea și plata indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, instanța a constatat această cerere ca neîntemeiată și a fost respinsă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 13 din legea 138/1988 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții s-a prevăzut dreptul la plata unei indemnizații de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradație, respectiv din salariul de bază.
Prin Ordinul MAI nr. 496/28.07.2003 au fost aduse modificări și completări la Anexa nr.l la nr. 275/2002 cu modificările și completările ulterioare, prin care au fost aprobate " Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții".
Indemnizația de dispozitiv prev. la pct. 9.2 din actul normativ mai sus menționat este întemeiată și pe disp. art. 17 alin. 3 din OUG nr. 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, aprobată cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data emiterii ordinului, potrivit cărora personalul MIRA beneficiază de drepturile dobândite anterior confonn legislației precum și în limita bugetului aprobat de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Raportat la cadrul legal incident speței deduse judecății singura interpretare juridică ce rezultă din dispozițiile legale precitate este că personalul civil din MIRA ce își desfășoară activitate în domeniul administrației publice și care beneficiază de indemnizația de dispozitiv potrivit pct. 9.2 din Ordinul MAI nr. 275/2002 modificat prin nr. 496/2002 este o categorie distinctă de personalul oricăror structuri ale administrației publice centrale sau locale, care nu se află în structura organizatorică a Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Aspectul invocat de reclamant în susținerea temeiniciei cererii de acordare a indemnizației de dispozitiv respectiv faptul că își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, nu prezintă relevanță juridică întrucât Ordinul 496/2003 nu îi este aplicabil deoarece nu se aplică personalului din cadrul aparatului de specialitate al administrații publice locale, dispozițiile legale adresându-se exclusiv personalului la care face referire Legea i 38/1999.
Ca atare, numai angajaților MIRA, respectiv doar personalului militar și civil din cadrul MIRA care într-un fel sau altul sunt angrenați în acțiuni operative în cadrul exercitării atribuțiilor de ordine publică și care trebuie să se afle în permanență la dispoziția conducerii sale operative, pot beneficia de drepturile stabilite, la care face trimitere Ordinul 496/2003.
n argumentarea acestei opinii instanța a reținut și incidența prevederilor art. 91 din Legea 215/2001 potrivit cărora primăria este o structură funcțională a autorității publice locale ceea ce înseamnă că aceasta nu face parte din structura Ministerului Administrației Internelor și Reformei, astfel că nici personalul din administrația publică locală nu beneficiază de dreptul prev. de art. 13 din legea nr. 138/1999, respectiv indemnizația de dispozitiv.
Este semnificativ în acest sens și punctul de vedere exprimat de către Ministerul Administrației și Internelor cu privire la interpretarea sintagmei indemnizației de dispozitiv ( fila 64 dosar), care concluzionează în sensul că dispozițiile ordinului sus menționat sunt aplicabile exclusiv angajaților MIRA.
Reținând așadar concluzia legală ce se impune cu necesitate pe baza celor prezentate și anume că prevederile Legii 138/1999 privește drepturile personalului preexistent modificărilor survenite prin Ordinul nr. 496/2003 și se adresează strict personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată cererea reclamantului pentru acordarea indemnizației de dispozitiv de 25% din salarul de bază, căruia în calitate de secretar al comunei nu-i sunt aplicabile prevederile Ordinului MAI 496/2003.
Pe cale subsecventă au fost respinse și petitele 3 și 4 din cererea de chemare în judecată formulate.
Privitor la cererea reclamantului pentru acordarea primei de concediu de odihnă aferentă anului 2005, instanța o găsește a fi întemeiată și a fost admisă.
Examinând excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului s-a unit cu fondul în condițiile prev. de art. 137 alin. 2 Cod procedură civilă și s-a analizat împreună cu fondul cauzei fiind strâns legată de dreptul dedus judecății.
Reclamantul este funcționar public la Primăria comunei și potrivit art. 33 alin. 2 din Legea 188/1999 în vigoare, începând cu data de 8 decembrie 1999 și potrivit art. 34 alin. 2 din Legea 188/1999 republicată, în vigoare începând cu data de 25.03.2004, are dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Aplicarea prevederilor acestui text de lege a fost suspendată succesiv ca efect al adoptării legilor bugetului național după cum urmează: art. 10 alin. 3 din Legea 631/2002 suspendă până la data de 31.12.2003; art. 9 pct 7 din legea 507/2003 suspendă până la data de 31.12.2004; art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004 suspendă până la data de 31.12.2005; art. 5 alin. 5 din Legea nr. 379/2005 suspendă până la 31.12.2006.
Analizând toate dispozițiile legale menționate, rezultă că suspendarea plății primei de concediu a avut un caracter temporar, legiuitorul folosind sintagma " se suspendă până la 31 decembrie 2004, respectiv 31 decembrie 2005 și 31 decembrie 2006 cât are aplicabilitate legea bugetului respectiv".
Cum termenul de suspendare succesivă a expirat doar la 31 decembrie 2006, dreptul la acțiune al reclamantului pentru primele de concediu aferente perioadei 2001 - 2006, s-a născut doar de la această dată, astfel că nu este prescris.
Revenind la fondul acțiunii instanța a constatat că Legea nr. 486/2006 a bugetului de stat pe anul 2007 nu mai prevede o nouă suspendare a primei de vacanță așa cum stipula art. 34 alin. 2 din Legea 188/1999 rezultând fără putință de tăgadă faptul că la data expirării ultimei suspendări, dispoziția art. 34 alin. 2 din Statutul funcționarilor publici a reintrat în vigoare.
Suspendarea plății primei de concediu având un caracter temporar limitat, odată cu încetarea suspendării temporare a plății, se naște dreptul patrimonial al funcționarilor publici reglementat de Statutul funcționarilor publici, lege organică, potrivit art. 73 lit.j din Constituția revizuită la plata anuală a primei de concediu conferit prin art. 34 alin. 2 din legea 188/1999.
Atâta timp cât printr-o lege anterioară s-a conferit dreptul la primă pentru concediul de odihnă iar ulterior exercițiul acestui drept a fost suspendat cu consecința amânării plății instanța constată că dreptul există și că nu a fost afectat în însăși ființa lui cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența, de la instituire, până azi.
In argumentarea acestei soluții, instanța a avut în vedere și prevederile art. 64 din Legea 24/2000 privind tehnica legislativă care în alin. 2 prevede imperativ că, la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare și care se află în deplină consonanță cu art. 1 alin. 5 din Constituție care garantează realizarea principiului constituțional al supremației legii și cel al caracterului excepțional al limitării unor drepturi, principii pe care autoritățile și instituțiile publice sunt chemate să le respecte. Aceste dispoziții constituționale se află de asemenea într-un perfect acord cu reglementările date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale aplicabil și în dreptul nostru intern.
Prin neplata sumelor reprezentând contravaloarea primelor de concediu s-a creat reclamantului un prejudiciu determinat de valorizarea monedei naționale astfel că pentru acoperirea integrală a prejudiciului suferit de reclamanți se impune obligarea pârâtei în condițiile prev. de art. 161 alin. 4 și art. 295 alin. 2 din Legea 531/2002 aplicabile și funcționarilor publici la plata sumelor actualizate cu indicele de inflație la momentul plății, cu indicele adecvat.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor de mai sus, acțiunea reclamantului a fost admisă și a fost obligată pârâta Comuna, la plata despăgubirilor bănești reprezentând prima de concediu aferentă anului 2005 egală, conform art. 35 alin. 2 din Legea 188/1999, cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat, actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului considerând sentința atacată ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului de arată următoarele:
Sentința pronunțată de instanța de fond este criticabilă, instanța neluând în considerare mijloacele de apărare și dovezile depuse în probațiune la dosarul cauzei, referindu-ne aici la bogata practică judiciară de dată recentă, unanimă în sensul acordării funcționarilor publici din administrația publică a indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25%, lunar, din salariul de bază, retroactiv.
De asemenea, în mod cu totul greșit, Tribunalul Arad consideră căLegea nr. 138/1999 se aplică numai personalului militar, contractual și funcționarilor publici din instituțiile de apărare națională, siguranță națională sau structurile de ordine și siguranță publică din cadrul (, în prezent) iar eu, pentru că sunt doar funcționar public angajat în structurile administrației publice, nu beneficiez de această indemnizație (?!).
Preluând motivarea Curții de Apel Timișoara, formulată în cuprinsul Deciziei civile nr. 434/10.04.2008 (dosar nr-), depusă în probațiune la dosarul cauzei, răspund susținerilor instanței de fond:
". nr. 496/2003 prevede la pct. 9.2 că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Prin același ordin s-a modificat art. 47 din Legea nr. 138/1999, în sensul că prin personal civil în sensul prezentului Ordin se înțeleg funcționarii publici și personalul contractual din.
Personalul civil din beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celor din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar.
Este de necontestat că pârâtul. este autoritate publică locală conform Legii nr. 215/2001, modificată, astfel că art. 47 din Legea nr. 138/1999, modificată prin. nr. 496/2003 este aplicabil în speță, astfel că bine a fost admisă acțiunea, legiuitorul nefăcând distincție între categoriile de personal ce funcționează în cadrul administrației publice.
Trebuie remarcat de asemenea că potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999, la nivel național, în alte departamente administrativ teritoriale, au fost recunoscute și plătite aceste drepturi, întrucât prevederile constituționale în cap. V impun premiza de regim unitar de reglementare, iar prin Legea nr. 137/2000 se previn și se sancționează toate formele de discriminare, astfel că este evident că prin. nr. 496/2003 s-a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv să fie cuprins și personalul civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, asigurându-se astfel egalitate de tratament salarial al tuturor salariaților din cadrul aceleași autorități, fiind fără echivoc că pct. 9.2 din. nr. 496/2003 al dispune că indemnizațiile de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
În altă ordine de idei, referirile instanței la conținutul art. 91 din Legea nr. 215/2001 nu sunt exhaustive, în urma republicării art. 77 prevede faptul că primăria este întradevăr "o structură funcțională,cu activitate permanentă", în plus, suntem de părere că administrația publică locală face parte din structurile,aspect negat de către instanța de fond în cuprinsul motivării.De asemenea, la dosarul cauzei sunt depuse înscrisuri care atestă atribuția subsemnatului în ceea ce privește prevenirea și gestionarea situațiilor de urgență, în calitate de Secretar - șef al Comisiei Operative cu Activitate Temporară al Comunei, subordonată Comisiei Locale pentru Situații de Urgență din cadrul.
Învederează instanței faptul că, în mod surprinzător și totodată discriminatoriu, în dos. nr-, Tribunalul Arada admis la data de 05.06.2008 acțiunea formulată de către personalul contractual din cadrul Primăriei., acțiunea având ca obiect acordarea indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25%, lunar, retroactiv.
Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate și pe cale de consecință, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată în ceea ce privesc următoarele capete de cerere:
Obligarea pârâților la: alocarea, calcularea și plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând "indemnizația de dispozitiv" lunară, în cuantum de 25 % din salariul de baza, începând cu luna Octombrie 2004 până in luna Octombrie 2005, inclusiv;
Obligarea pârâților la actualizarea acestor sume,reprezentând "indemnizația de dispozitiv " cu coeficienții ratei inflației de la data scadenței fiecărei indemnizații și până la data efectuării plății;
Obligarea pârâtului de rangul 3, să dispună Compartimentului de resort din cadrul pârâtului de specialitate al Primarului., jud. A consemnarea în Carnetul de muncă al reclamantului a " indemnizației de dispozitiv"începând cu luna. 2004 până în luna Octombrie 2005 inclusiv.
La dosar a depus întâmpinare pârâtul Consiliul Local, prin care arată că nu se opun admiterii recursului.
În motivarea întâmpinării se arată următoarele:
Reclamantul a ocupat o funcție publica de execuție in cadrul Primăriei comunei, începând cu luna octombrie 2004 pana in luna octombrie 2005, inclusiv, pe postul de consilier juridic in aparatul de specialitate al Primarului comunei, fiind numit si secretar al comunei pe perioada concediului de îngrijire copil a titularului postului.
Trebuie menționat faptul că ceilalți angajați ai Primăriei comunei au câștigat in instanța acest drept, fiind reprezentați de către Sindicatul din care făcea parte, sindicat la care angajații din cadrul Primăriei au aderat în luna octombrie 2006, moment in care domnul nu mai făcea parte din rândul salariaților Primăriei si astfel nu a putut fi reprezentat de către Sindicat, de altfel, instanța a solicitat ca fiecare beneficiar sa depună la dosar adeziunea pentru ca sindicatul sa poată face dovada reprezentării. Astfel încât domnul nefiind membru al Sindicatului Liber al Salariaților din Primăria Municipiului T si din Serviciile Publice aflate in subordinea Consiliului local al Municipiului T, nu a putut fi reprezentat si nici nu a formulat cerere de intervenție in nume propriu.
Cuantumul indemnizației de dispozitiv este de 25 %din salariul de baza, acest drept salariat fiind recunoscut si plătit la nivel național, motiv pentru care este întemeiata susținerea domnului, in aplicarea Capitolului V din Constituția României care a creat premisa unui regim unitar de reglementare, respectiv a prevederilor Legii nr. 137/2000 prin care se previn si sancționează toate formele de discriminare, ar fi profund inechitabil si discriminatoriu apreciază reclamanții ca alti funcționari publici si personal contractual care lucrează in instituții similare si chiar, din aceeași instituție, in cazul domnului, sa beneficieze retroactive si in continuare de acest drept iar dansului sa nu ii fie acordat.
Analizând actele dosarului, criticile recurentului Consiliul Local prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Reclamantul are calitatea de funcționar public în cadrul Consiliului Local. sa a solicitat obligarea Consiliului Local la plata indemnizației de dispozitiv.
Temeiul acordării indemnizației de dispozitiv îl constituie art. 3 din Legea nr. 138 din 20 iulie 1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, potrivit căruia "cadrele militare în activitateșimilitarii angajați pe bază de contractau dreptul la o soldă lunară, compusă din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații și indemnizația de dispozitiv".
De asemenea, conform art. 13 din Legea nr. 138/1999, "cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contractși salariații civilibeneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Din aceste dispoziții legale rezultă că indemnizația de dispozitiv se acordă cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract, precum și salariaților civili ai Ministerului Apărării.
Așadar, această indemnizație nu este acordată funcționarilor publici. Or, situația funcționarilor publici nu poate fi asimilată aceleia a personalului angajat în baza unui contract de muncă, existând diferențe evidente în privința regimului juridic aplicabil celor două categorii de personal.
Astfel, personalul contractual își desfășoară activitatea în temeiul contractului de muncă încheiat cu Ministerul Apărării, fiind, așadar, în derularea unor raporturi de muncă, în timp de funcționarii publici își desfășoară activitatea în baza unor raporturi de serviciu, raporturi care, potrivit art. 4 alin. 1 din Statutul funcționarilor publici, "seși se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condițiile legii".
Or, administrația publică locală nu face parte din structura Ministerului Administrației și Internelor (respectiv a Ministerului Internelor și Reformei Administrative), iar primăria - ca și consiliul județean sau consiliul local - este o structură care funcționează în cadrul autorității publice locale.
În acest caz, refuzul organelor locale de a acorda indemnizația de dispozitiv nu reprezintă o discriminare față de personalul contractual căruia nu-i sunt aplicabile prevederile Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003.
Prevederile Legii nr.138/1999 se adresează strict unei categorii profesionale care la data intrării în vigoare a legii, respectiv în anul 1999, privea personalul militar din cadrul Ministerului d e Interne, Ministerul Apărării Naționale, și Ministerul Justiției.
În anul 2004, structura Ministerului d e Interne a suferit modificări, în sensul că a devenit Ministerul Internelor și al Administrației Locale, prin trecerea în cadrul administrației locale a unor servicii cum sunt: pașapoartele, evidența personalizată, etc. În acest context se emite Ordinul Ministrului Internelor nr.496/2003, prin care se specifică faptul că pentru personalul civil trecut în rândul administrației publice locale, funcțiile specifice din armată sunt asimilate noilor funcții care sunt strict enumerate.
În privința efectelor Ordinul Ministrului Internelor nr.496/2003, se impune constatarea că acest ordin nu poate produce efecte juridice, câtă vreme nu a fost publicat în Monitorul Oficial.
În acest sens, conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 24 din 27 martie 2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, prevede că"în vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome,precum și ordinele, instrucțiunileși alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitatese publică în Monitorul Oficial al României, Partea I".
Singurele excepții de la regula publicării în Monitorul Oficial sunt prevăzute de art. 10 alin. 11din Legea nr. 24/2000, text conform căruia"nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României:
a) deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii;
b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate".
Întrucât Ordinul Ministrului Internelor nr.496/2003 nu este un act normativ clasificat, se impunea publicarea sa în Monitorul Oficial, în caz contrar acest ordin neproducând efect juridice.
Pe de altă parte, stabilirea unor drepturi salariale ale funcționarilor publici printr-un ordin al ministrului este ilegală.
În acest sens, art. 31 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, prevede că " funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale,în condițiile legii", iar alineatul al treilea din art. 31 stabilește, de asemenea, " salarizarea funcționarilor publici se faceîn conformitate cu prevederile legiiprivind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Date fiind aceste reglementări, este evident că stabilirea drepturilor salariale prin acte normative inferioare legii este nelegală, chiar și în ipoteza în care aceste acte normative extinde aplicarea unor drepturi salariale altor categorii de personal decât celor expres enumerate în textul legii.
Pentru aceste motive, nu se poate reține legalitatea acordării indemnizației de dispozitiv altor categorii de personal în afara celor menționate în cuprinsul Legii nr.138/1999 sau al unor acte normative de forță juridică egală acesteia.
În consecință, Curtea consideră că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat existența obligației de plată a indemnizației de dispozitiv către reclamantă - funcționar public în cadrul Consiliului Local, fiind, așadar, incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă.
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, apreciind că este întemeiat recursul formulat de Consiliul Local împotriva sentinței civile nr. 362/8.07.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, Curtea îl va admite.
În consecință, Curtea, rejudecând cauza, va modifica sentința civilă recurată în sensul că va respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtului Consiliul Local la plata indemnizației de dispozitiv.
Totodată, Curtea va menține în rest dispozițiile sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 107/3.06.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - - -
GREFIER,
- -
Red./19.12.2008
Tehnodact /2 ex./22.12.2008
Prima instanță: Tribunalul Arad - Judecător
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Anca Buta, Dorin Ilie Țiroga
