Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1208/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1208/
Ședința publică din 10 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul SINDICATUL LIBER AL PERSONALULUI SANITAR VETERINAR AL JUDEȚULUI, cu sediul în Târgu-M,-, împotriva sentinței nr.207/25.03.2009 a Tribunalului Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul reclamant SINDICATUL LIBER AL PERSONALULUI SANITAR VETERINAR AL JUDEȚULUI M prin consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că intimata pârâtă a depus întâmpinare(109-112 dosar), iar recurentul reclamant a depus 80 de chitanțe a câte 2 lei reprezentând taxa de timbru și 80 de timbre judiciar de câte 0,15 lei pentru fiecare membru reclamant în parte(113-198 dosar).
Nefiind cereri formulate, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului reclamant solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a MEF invocată de acesta prin întâmpinare, admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței și în urma rejudecării cauzei admiterea acțiuni și obligarea celor 3 pârâte la plata drepturilor salariale, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 172 lei reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar, susținând oral motivele de recurs.
CURTEA,
Prin sentința nr. 207 din 25 martie 2009, Tribunalul Mureș, Secția Contencios Administrativ și Fiscal a respins excepția inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții, C, a, Grezer, ortenzia, R, G, A, și, reprezentați prin Sindicatul Liber al Personalului Sanitar Veterinar al județului M, în contradictoriu cu pârâții Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a județului M, Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B, Ministerul Finanțelor Publice B și expert în domeniul discriminării Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Acțiunea reclamanților a vizat pretinsa discriminare între modul de salarizare a funcționarilor publici din sistemul și restul funcționarilor publici, prin neaplicarea procentelor de indexare periodică a salariilor de bază în cursul anului 2007, solicitându-se obligarea la plata diferențelor de dreptul salariale reprezentând aceste indexări, de 5%, 2% și respectiv 11%, pe perioadele de timp aferente anului 2007, sume ce vor fi actualizate, iar Ministerul Finanțelor Publice și Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor să fie obligate să aloce fondurile bănești necesare plății precizatelor drepturi salariale.
Prima instanță a reținut că reclamanții fac parte din categoria funcționarilor publici din sectorul sanitar veterinar, iar prin Legea nr. 435/2006, personalul din acest sector a beneficiat de o majorare salarială de 25%, iar pentru alte categorii de funcționari publici au fost stabilite modurile de salarizare pentru anul 2007, prin OG nr. 6/2007, act normativ care nu se referă și la cei din sectorul sanitar veterinar.
Instanța a avut în vedere și faptul că nu poate aplica reclamanților prevederi cuprinse în alte acte normative decât cele care stabilesc drepturile de care pot beneficia aceștia și nici nu poate înlocui prevederile legale aplicabile lor, cu altele pe care aceștia le invocă.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de reclamanți, care au susținut temeiul legal invocat în acțiune și anume OG nr. 2/2006, art. 38 din Legea nr. 435/2006 și OG nr. 6/2007, precizând că procentul de majorare de 25%, prevăzut de Legea nr. 435/2006 privind salarizarea personalului sanitar veterinar, a fost acordată de legiuitor datorită specificului muncii, responsabilităților și dificultății sarcinilor de serviciu, aplicarea făcându-se începând cu luna 2006.
Recurenții au invocat faptul că la bazele de calcul menționate în anexele privind drepturile bănești ale funcționarilor publici se prevede că se aplică diferite sporuri speciale conform legislației specifice care reglementează respectiva ramură și că, prin anexa 6 la OG nr. 6/2007 s-a acordat reclamanților doar același salariu de bază stabilit pentru luna 2006 în baza Legii nr. 435/2006, încălcând acordul social semnat cu sindicatele privind indexările salariale de 18% în trei tranșe ce urmau a fi acordate personalului bugetar în anul 2007.
S-a subliniat că doar funcționarii publici din sistemul sanitar veterinar nu au beneficiat de indexarea salariilor în anul 2007, precizând că rațiunea necesității indexării salariului de bază al bugetarilor în 2007 rezidă în corelarea cu rata inflației și creșterile medii de prețuri de consum, iar înlăturarea reclamanților de la beneficiul acestor creșteri salariale nu se poate justifica prin vreun interes legitim.
S-au invocat și prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1și art. 20 alin. 2 din Constituția României.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.
Intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Maf ormulat întâmpinare, invocând argumente legate de modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, însă această pârâtă nu a formulat recurs împotriva hotărârii primei instanțe, cu privire la soluția dată excepției invocate.
Pe fondul cauzei a apreciat temeinică și legală hotărârea primei instanțe.
Legea nr. 435/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar veterinar, este actul normativ care se aplică reclamanților cu statut de funcționar public, în mod prioritar, ca lege specială în raport de Legea nr. 188/1999 republicată, care stabilește un cadru juridic general al statutului funcționarilor publici. Aceasta era situația până la intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, dată de la care au fost abrogate dispozițiile din Legea nr. 435/2006 privind salarizarea.
Cererea reclamanților trebuie analizată în raport de prevederile legale în vigoare la data acordării drepturilor salariale solicitate, constând în indexările prevăzute pentru funcționarii publici.
Legea nr. 435 intrând în vigoare în 2006 și prevăzut la art. 38 că salariile de bază ale funcționarilor publici din instituțiile sanitar-veterinar publice sunt cu 25% mai mari față de salariile prevăzute prin OG nr. 2/2006.
Tocmai această reglementare confirmă caracterul special al reglementărilor privind salarizarea acestor categorii de funcționari publici, distinct față de cadrul legal conferit de OG nr. 2/2006.
Anexele I și II la OG nr. 6/2007 care prevăd procentele de indexare periodice a salariilor prevăzut în mod concret categoriile de funcționari publici cărora li se aplică respectivele anexe iar instituția în care sunt încadrați reclamanții, nu se regăsește.
Instanța în mod justificat a avut în vedere acest aspect și a considerat că nu poate aplica respectivele norme privind salarizarea, deci nu poate aplica indexările din cele două anexe dedicate altor categorii de funcționari publici expres prevăzute și reclamanților. De altfel, reclamanții au beneficiat deja de majorarea salarială de 25% printr-un act normativ special în contextul deja arătat și, dacă li s-ar aplica și indexările solicitate, s-ar nesocoti dispoziții ale Curții Constituționale potrivit cărora instanțele judecătorești nu au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Acest raționament se aplică și în cazul dedus judecății, deoarece reclamanții, consideră că cele două anexe ale OG nr. 6/2007 sunt discriminatorii față de categoria lor profesională și prin urmare cer să li se aplice și lor indexările prevăzute în respectivul act normativ, deși nu se află între categoriile de personal public enumerat expres și limitativ. Aceasta cu atât mai mult cu cât anexa 6 din OG nr. 6/2007 se referă la categoria profesională din care fac parte reclamanții.
Față de considerentele arătate, instanța va respinge ca nefondat recursul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Sindicatul Liber al Personalului Sanitar Veterinar al județului M, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, în numele și pentru membrii de sindicat, C, a, Grezer, ortenzia, R, G, A, și, împotriva sentinței nr. 207 din 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/7ex
jud.fond:
-26.01.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
