Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1211/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1211
Ședința publică de la 17 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Constantin Diaconu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței nr.657 din data de 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenții reclamanți, și, intimații pârâți Direcția Pentru Agricultură Și Dezvoltare Rurală O și Ministerul Agriculturii Și Dezvoltării Rurale.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care, instanța invocă excepția perimării recursului declarat de reclamanți, urmând a se pronunța asupra excepției.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Olt prin sentința nr.657 din data de 17 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr- respins ca prescrisă cererea reclamanților pentru perioada 01.01.2004 - 20.09.2004.
S-a respins cererea formulată de, TA în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ O și MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE pentru perioada 20.09.2004 și în continuare, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în ce privește excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 01.01 - 20.09.2004, față de data introducerii acțiunii la instanță, 20.09.2007, că dreptul la acțiune este prescris, potrivit art.3 din decretul 167/1958, solicitându-se drepturi bănești pe o perioadă mai mare de trei ani.
Referitor la excepțiile invocate de către pârâta și anume excepția de necompetență materială a Tribunalului, în raport de art.10 alin.1 din legea nr.554/2004 și a lipsei calității procesuale pasive a acestuia față de obiectul cererii de chemare în judecată, acestea au fost apreciate ca neîntemeiate deoarece, pe de o parte dispozițiile art.10 din Legea nr. 554/2004 invocate de aceasta se referă la acte administrative, așa cum sunt definite art.2 din lege, iar pe de altă parte obiectul cererii îl reprezintă drepturi salariale cuvenite funcționarilor publici, pentru care competența de soluționare aparține instanței de contencios, în temeiul art.109 din Legea nr.188/1999
Pe acest considerent are calitate procesuală pasivă acest pârât, în calitatea sa de ordonator principal de credite și care alocă bugetul instituțiilor din subordinea sa, ce sunt ordonatori secundari de credite, așa cum de altfel este reglementat modul de organizare al acestei instituții prin nr.HG 385/2007.
Pe fond, acțiunea reclamanților a fost respinsă pentru următoarele considerente:
Statutul funcționarilor publici cât și actele normative de salarizare a acestora prevăd dreptul funcționarului public la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului, prime și alte drepturi salariale fără a face referire la tichetele de masă.
Din redactarea dispozițiilor art. din Legea l42/l998, privind acordarea tichetelor de masă, s-a constatat că legiuitorul nu stabilește în mod imperativ în sarcina angajatorului obligația de a acorda tuturor salariaților tichetele de masă, acestea acordându-se în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și in limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Potrivit art.39 (l) din Legea bugetului de stat nr. 63l/2002, pentru anul 2003 s-a prevăzut că în bugetele instituțiilor publice indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare inclusiv ale activităților de pe lângă instituțiile publice, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație, dispoziții ce au fost reluate și în Legea 207/2003 privind Legea bugetului de stat pe anul 2004.
Ca urmare, legiuitorul a lăsat la latitudinea angajatorului acordarea dreptului, condiționat de existența sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat.
Astfel, nu a putut fi reținută susținerea reclamanților referitoare la ivirea unei situații de discriminare câtă vreme prevederile legilor bugetare din perioada 2002- 2006, au interzis acordarea acestor tichete pentru toate instituțiile publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii, dispozițiile prohibitive aplicându-se fără deosebire tuturor categoriilor de salariați ai instituțiilor finanțate de la bugetul de stat.
Printre măsurile de protecția socială garantate de Constituția României nu se regăsește acordarea tichetelor de masă, care reprezintă o situația specială în care legea a stabilit regulile după care angajatorii își exercită opțiunea de a acorda sau nu aceste beneficii.
Ori așa cum s-a arătat, actele normative privind acordarea tichetelor de masă nu instituie un drept al salariaților și respectiv obligație corelativă a angajatorilor, ci prevăd doar caracterul opțional al acordării acestor beneficii condiționat de existența fondurilor bugetare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanții, și la data de 26 noiembrie 2007, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin încheierea de ședință din data 29 ianuarie 2008, Curtea de APEL CRAIOVA - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a suspendat judecarea cauzei în baza art.242 pct.2 Cod procedură civilă pentru lipsa nejustificată a părților.
Prin referatul serviciului arhivă, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, pentru a se verifica termenul de perimare.
Excepția perimării este fondată.
În conformitate cu dispozițiile art. 248.civ Cod Penal orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, iar potrivit dispozițiilor art. 252.civ Cod Penal perimarea se poate constata și din oficiu;
in verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 15 ianuarie 2008, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.1 pct.2 civ Cod Penal pentru lipsa nejustificată a părților;
Constatând că de la data încheierii de suspendare prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, nemaîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării pricinii, Curtea, în baza art.248 și urm Pr. Civ. urmează a constata perimat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Constată perimat recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței nr.657 din data de 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Martie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehnored.
27 Martie 2009
jud.fond.
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Constantin Diaconu
