Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1214/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1214
Ședința publică de la 17 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Constantin Diaconu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta G împotriva sentinței nr.2256 din 5 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata reclamantă prin procurator G lipsind recurenta pârâtă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Procurator G pentru intimata reclamantă solicită respingerea recursului, conform concluziilor din întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.2256 din 05 noiembrie 2008, Tribunalul Gorja admis acțiunea reclamantei, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate G, a anulat decizia nr.150/2008 a
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că potrivit art. 77 alin.1 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarului public, încălcarea cu vinovăție de către funcționarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcției publice pe care o dețin și a normelor de conduită profesională și civică prevăzute de lege constituie abatere disciplinară și atrage răspunderea disciplinară a acestora.
De asemenea, potrivit alin.4, la individualizarea sancțiunii disciplinare se va ține seama de cauzele și gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, gradul de vinovăție și consecințele abaterii, comportarea generală în timpul serviciului a funcționarului public, precum și de existența în antecedentele acestuia a altor sancțiuni disciplinare care nu au fost radiate în condițiile prezentei legi.
S-a constatat că reclamanta și-a desfășurat activitatea în același compartiment din anul 2001, fără a se fi reținut în acest interval de timp disfuncționalități, că a efectuat demersuri de aducere la cunoștința conducerii unității despre erori de calcul și greșeli identificate în activitatea compartimentului pe care îl conduce (fila 121), că, astfel cum rezultă din raportul de audit public intern (filele 122-126) întocmit în cauză, activitatea compartimentului condus de petentă, în privința încheierii contractelor pentru anul 2008 pentru furnizarea de servicii farmaceutice, s-a desfășurat în concordanță cu Normele Metodologice de aplicare a Contractului-cadru, iar erorile de formă semnalate nu au influențat valorile de contract, astfel încât nu se poate reține vinovăția petentei în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu de natură a genera sancționarea disciplinară a acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs CAS G, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea acestei cereri, s-a susținut că instanța de fond nu a motivat sentința, deși sunt reținute criticile care trebuie avute în vedere în cazul sancționării disciplinare a funcționarilor publici și că au fost înlăturate nemotivat apărările formulate de către
Recurenta a mai arătat că nu s-a avut în vedere că prin raportul de audit public privind evaluarea activității de contractare a serviciilor farmaceutice pe anul 2008 s-au constatat mai multe abateri în cadrul Compartimentului Farmacii al cărui coordonator este Ec..
S-a mai susținut că instanța de fond nu ținut cont de faptul că, în urma reverificărilor efectuate de către Corpul de control al s-au constatat abateri în îndeplinirea sarcinilor de serviciu stabilite prin fișa postului în cadrul Compartimentului Farmacii condus de reclamantă, precum și de faptul că prin referatul înregistrat sub nr.8954/17.07.2008, însăși reclamanta a sesizat abaterile colegilor în cadrul compartimentului pe care îl conducea.
S-a mai arătat că atitudinea conducerii Gaf ost în permanență aceea de a depune diligențele în vederea îndreptării situației compartimentului în cauză, fără aplicare de sancțiuni disciplinare, iar sancțiunea "mustrare scrisă" s-a luat într-un caz considerat extrem de grav și pentru care se impunea luarea unei măsuri.
Recurenta a mai criticat soluția instanței de fond sub aspectul nemotivării respingerii apărărilor G, precum și a admiterii contestației reclamantei.
La data de 10.03.2009, intimata reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
În motivarea acestei cereri, s-a arătat că este nefondată critica recurentei în sensul nemotivării sentinței instanței de fond, având în vedere că au fost reținute criticile clare ce trebuie avute în vedere în cazul sancționării disciplinare a funcționarului public.
S-a mai susținut că în mod corect Tribunalul a reținut că reclamanta și-a desfășurat activitatea în același compartiment începând cu anul 2001, fără a se fi constatat disfuncționalități și că a efectuat demersuri pentru a aduce la cunoștința conducerii unității anumite erori de calcul și greșeli identificate în activitatea compartimentului a cărui coordonare o asigura întocmind în acest sens referatulnr.8954/17.07.2008.
S-a mai arătat că prin conciziunea considerentelor sentinței, Tribunalul Gorja analizat, atât motivele contestației, cât și temeinicia și legalitatea sancțiunii disciplinare și documentația ce a stat la baza aplicării acesteia.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond, prin prisma motivelor de recurs formulate de pârâtă și a dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă, se rețin următoarele aspecte de fapt și de drept.
Potrivit art.261 alin.1 pct.5 din Codul d e procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Motivarea hotărârii nu poate să fie implicită, ci trebuie să se refere în concret la motivele de fapt și de drept formulate de reclamant prin acțiune, precum și la argumentele de fapt și de drept formulate de pârât prin întâmpinare.
Nerespectarea de către instanța de fond a obligației prevăzute de art.261 alin.1 pct.5 Cod pr.civilă conduce la nulitatea hotărârii, potrivit art.105 alin.2 din Codul d e procedură civilă.
În speță, analizând motivarea sentinței recurate, prin prisma dispozițiilor art.261 alin.1 pct.5 Cod pr.civilă, se constată că aceasta nu cuprinde argumentele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat apărările pârâtei.
Astfel, deși pârâta CAS G, prin întâmpinarea din data de 23.09.2008, a formulat apărări, în sensul că reclamanta, în calitatea sa de coordonator, se face vinovată de raportarea eronată în luna iunie 2007 unui număr de 35 de zile față de 30 de zile pentru Farmacia, 33 de zile față de 30 în luna noiembrie 2007 pentru Farmacia Farm, 34 de zile față de 30 zile în luna iunie 2007 pentru Farmacia și 21 zile față de 18 zile în luna noiembrie 2007 pentru Farmacia, determinând un calcul greșit al valorii contractelor, totuși instanța de fond nu a motivat nereținerea acestora.
În același sens, se constată că instanța de fond nu a supus analizei nici apărările formulate de pârâtă prin întâmpinare pct. 2-5.
Pe de altă parte, analizând sentința recurată, se constată că instanța de fond, printr-o motivare sumară, nu a argumentat nici temeinicia motivelor invocate de reclamantă în cuprinsul acțiunii.
Curtea mai precizează că, prin nemotivarea hotărârii, se aduce atingere și prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv dreptul la un proces echitabil, așa cum a fost consolidat textul în practica Curții.
Potrivit jurisprudenței Curții, care se regăsește și în cauza Albina contra României, noțiunea de proces echitabil este înfrântă atunci când o instanță a motivat pe scurt hotărârea, fără a examina în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse spre analiză.
Față de aceste aspecte, Curtea apreciază că sentința instanței de fond nu îndeplinește cerințele prevăzute de art.261 alin.1 pct.5 Cod pr.civilă, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului, întrucât în absența considerentelor nu se poate ști dacă soluția instanței de fond este efectul sau nu al rezultatului cercetării fondului.
În consecință, Curtea apreciază întemeiat recursul declarat de pârâtă, urmând a-l admite în temeiul art.312 alin.5 Cod pr. civilă, casând sentința și trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta G împotriva sentinței nr.2256 din 5 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Martie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/24.04.2009
Jud.fond:
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Constantin Diaconu
