Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1217/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-- 04.09.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 1217
Ședința publică din 13 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Dorin Ilie Țiroga
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul recurent Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Comisia de Contestații Pensii B, împotriva sentinței civile nr. 523/C/10.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului intimat, lipsă fiind pârâtul recurent.
Procedura completă.
Sa făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar de către reclamantul intimat, întâmpinare.
Nemaifiind formulate alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca neîntemeiat cu cheltuieli de judecată și depune în dovedire chitanța nr. 102 din 29.10.2008, în sumă de 5000 lei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 523/CA/10.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a admis acțiunea reclamantului I, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative B prin Comisia de Contestații Pensii și în consecință:
A anulat decizia nr. 181/27.12.2007 emisă de Comisia de Contestații Pensii din cadrul MIRA.
A admis contestația formulată de către reclamant și a anulat decizia nr. -/12.09.2007 emisă de MIRA - Casa de Pensii.
A admis cererea reclamantului de acordare a pensiei militare de stat și a obligat pârâtul la plata acestei pensii, precum și la plata dobânzii legale pentru suma datorată, cu titlu de pensie militară de stat calculată de la data introducerii prezentei acțiuni și anume 29.01.2008 și până la plata efectivă a pensiei datoare.
A obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 5004 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și taxa judiciară de timbru.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În luna iulie 2007 reclamantul a formulat o cerere, înregistrată sub nr. -/2007 adresată pârâtului prin care a solicitat acordarea pensiei militare de stat.
Prin decizia nr. -/12.09.2007 emisă de MIRA - Casa de Pensii, pârâtul a respins cererea reclamantului cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile de vechime în muncă, prevăzute de legiuitor în art. 15 din Legea nr. 164/2001. În cuprinsul deciziei s-a reținut că reclamantul îndeplinea condiția de vârstă, având îndeplinită vârsta de 56 ani. În decizie s-a arătat că reclamantul are vechime în muncă de 14 ani, 6 luni și 3 zile, astfel că nu este îndeplinită condiția de vechime în muncă de 15 ani, prevăzută de legiuitor în mod expres în art. 15 din legea mai sus menționată.
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestație, conform dispozițiilor art. 54 aliniatul 1 din Legea nr. 164/2001 la Comisia de Contestații din cadrul MIRA.
Prin decizia nr. 181/27.12.2007 Comisia de Contestații a respins contestația formulată de către reclamant, reținând că motivarea de respingere a cererii reclamantului de către Comisia de Pensii din cadrul MIRA este legală, fiind în acord cu prevederile art. 15 din Legea nr. 164/2001.
Tribunalul a constatat că reclamantul a fost elev în școala militară în perioada 12.09.19971 - 20.08.1974, însumând 2 ani, 11 luni și 8 zile și cadru militar în activitate în perioada cuprinsă între 30.08.1974 - 15.03.1986, deci 11 ani 6 luni și 25 de zile. În aceste condiții vechimea în serviciul militar a reclamantului la data trecerii în rezervă (15.03.1986) este de 14 ani, 6 luni și 3 zile.
Potrivit prevederilor art. 15 din Legea nr. 164/2001 cadrele militare care la data trecerii în rezervă nu îndeplinesc condițiile de acordare a unei pensii, dar au o vechime efective cu militar d e cel puțin 15 ani, beneficiază de pensie militară de stat la împlinirea vârstei de 55 de ani, proporțional cu numărul anilor de serviciu militar.
Din cuprinsul articolului menționat rezultă că două sunt condițiile necesare pentru că două sunt condițiile necesare pentru a beneficia de pensie militară de stat, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ, și anume: vechime în serviciul militar d e cel puțin 15 ani și împlinirea vârstei de 55 ani.
În acord cu dispozițiile art. 19 din același act normativ în cazul în care din însumarea perioadelor de vechime în serviciu rezultă fracțiuni de cel puțin 6 luni, acestea se întregesc la un an, iar cele mai mici se neglijează.
Tribunalul a constatat că cele două articole menționate mai sus trebuie coroborate pentru a obține o interpretare completă a condițiilor necesare în vederea beneficierii de pensia militară de stat.
Prin urmare, condițiile menționate în articolele precizate sunt îndeplinite de către reclamant, împrejurare care justifică admiterea contestației acestuia, anularea deciziilor atacate și admiterea cererii acestuia de acordare a pensiei militare de stat.
Pentru asigurarea respectării principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de către reclamant prin modul de soluționare a cererii, tribunalul a admis solicitarea reclamantului de acordare a dobânzii legale de la data introducerii prezentei acțiuni, și anume 29.01.2008 și până la plata efectivă a pensiei datorate.
Constatând culpa procesuală a pârâtului în declanșarea litigiului, față de prevederile art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 5004 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul recurent Ministerul Internelor și Reformei Administrative solicitând admiterea acestuia, considerând că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se arată că hotărârea judecătorească prin care s-a dispus acordarea, în favoarea intimatului reclamant a unei pensii militare de stat, fără a fi indicată data, este vădit netemeinică și nelegală deoarece s-a încălcat principiul constituțional, preluat prin dispozițiile imperative ale art. 15 din Legea nr. 164/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare care prevăd că vechimea în serviciul militar să fie de cel puțin 15 ani, condiție pe care reclamantul nu a îndeplinit-
Totodată potrivit punctului 12.1 din OM.A nr. 266/2002 privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 164/2001, nu este admisă întregirea perioadelor de vechime care se cer pentru îndeplinirea condițiilor în vederea înscrierii la un anumit tip de pensie militară.
Prin soluția adoptată de instanța de fond s-a creat un beneficiu în favoarea intimatului reclamant. nefiind justificat tratamentul juridic aplicat.
Se mai arată că procentul de calcul al pensiei se stabilește pentru ani întregi. Pentru stabilirea acestui procent prevederile menționate trebuie coroborate cu cele ale art. 19 din lege.
Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a dat o altă interpretare acestui text de lege, fără a lua în considerare că astfel se creează discriminare între persoanele care, din însumarea perioadelor de vechime în serviciu, beneficiază de fracțiuni de cel puțin 6 luni astfel încât acestea se regăsesc la un an, Și persoanele, care din însumarea perioadelor de vechime în serviciu, beneficiază de fracțiuni mai mici de 6 luni, care se neglijează, nu se iau în calcul.
Astfel, în considerarea celor invocate pentru vechime efectivă de 14 ani, 5 luni și 30 de zile, procentul de calcul al pe4nsiei se stabilește pentru o "vechime" de 14 ani.
Cu privire la dispozițiile instanței de fond referitoare la obligarea instituției pârâte la plata către intimatul reclamant a pensiei militare de stat actualizată cu dobânda legală începând cu data de 19.01.2008 până la plata efectivă, învederează recurentul intimat că instanța de judecată în mod eronat a obligat-a pe aceasta la plata pensiei de stat actualizată cu dobânda legală.
Actul normativ care reglementează dobânda legală este nr.OG 9/2000, cu modificările și completările aduse de Legea nr. 356/2002.
Potrivit dispozițiilor art. 1 coroborate cu cele ale art. 8 din actul normativ mai sus menționat, părțile sunt libere să stabilească în convenții rata dobânzii pentru întârziere în plata unei obligații bănești, dobânda calculându-se numai asupra cuantumului sumei împrumutate".
Or, în cauza dedusă judecății, pârâtul recurent nu numai că nu a stabilită printr-o convenție dobânda legală, dar nici nu poate fi pusă în întârziere, deoarece angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat pârâtului se face numai în limita creditelor bugetare aprobate.
Rezultă că nu există temei legal care să permită achitarea de către recurentă a dobânzii legale la sumele de b ani reprezentând pensia militară de stat.
Față de cele expuse, ținând seama că reclamantul nu îndeplinește condiția esențială prevăzută pentru obținerea pensiei militare de stat așa cum prevede art. 15 din Legea nr. 164/2001, republicată, respectiv condiția de vechime dovedită cu înscrisuri, ca militar d e cel puțin 15 ani, solicită de a admite recursului astfel cum a fost formulat, de a casa sentința civilă nr. 523/CA/10.06.2008, și de a respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Reclamantul intimat a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului prin menținerea ca legală și temeinică a hotărârii cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării se arată că prezentul recurs este neîntemeiat pentru următoarele motive:
În enumerarea motivelor de recurs, pârâtul a fîcut vorbire despre încălcarea unui principiu constituțional, însă nu se specifică despre ce principiu este vorba: consideră că în speță nu s-a încălcat nici un astfel de principiu, sentința primei instanța fiind legală și temeinică.
Recurentul menționează faptul că în sentința recurată nu s-a indicat data de la care se va acorda pensia militară de stat, face precizarea că data de la care instanța a obligat pârâtul la plata pensiei este determinabilă conform prevederilor legale în materie, în speță fiind vorba despre data introducerii cererii de solicitare a respective pensii, așa cum a și precizat în capetele de cerere deduse în fața instanței de fond.
Un alt motiv de recurs îl constituie punctul 12.1 din Ordinul A nr. 266/2002 privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 164/2001; menționează că respectivul text de lege nu a fost invocat de pârât în fața instanței de fond și mai mult, având în vedere că precede în timp nr.OUG 77/2007, prin care s-au adus modificări Legii nr. 164/2001, nici nu poate avea incidența în cauză.
Se mai susține de către pârâtul recurent că prin soluția adoptată de către instanța de fond s-a creat un beneficiu în favoarea reclamantului, nefiind justificat tratamentul juridic aplicat; aceasta aserțiune este nejustificată, având în vedere că beneficiul despre care face vorbire pârâtul este prevăzut de lege și acordat în baza acesteia;recurentul face vorbire despre discriminare pe care instanța ar fi creat-o prin soluția pronunțată, aserțiunea respectivă este ambiguă și lipsită de coerență, având în vedere că tocmai în lege se poate regăsi temeiul respectivei diferențieri, făcându-se distincție între persoanele care din însumarea perioadelor de vechime în serviciu, beneficiază de fracțiuni de cel puțin 6 luni, astfel încât acestea se întregesc la un an, și persoanele care din însumarea perioadelor de vechie în serviciu beneficiază de fracțiuni mai mici de 6 luni, care se neglijează. Astfel, pârâtul aduce o critică legii, care nu-și găsește scopul în speță.
Se mai precizează că recurentul aduce o serie de critici neîntemeiată cu privire la acordarea de către instanță a dobânzii legale până la plata efectivă a pensiei și își întemeiază criticile pe dispozițiile art. 1 și 8 din nr.OG 9/2000, însă acestea se referă la modalitatea de plată a dobânzilor convenționale, neavând vreo incidență în speță; de asemenea se face vorbire despre faptul că actualizarea sumei datorate se face în raport cu indicele de inflație, și nu cu dobânda legală, acestea fiind modalități distincte de acoperire a prejudiciului, Afirmația deși corectă nu-și are rostul deoarece în speță s-a creat obligarea pârâtului la plata dobânzii legale, fără a fi vorba despre vreo actualizare.
În luna iulie 2007 reclamantul a formulat o cerere, înregistrată sub nr. -/2007 adresată pârâtului prin care a solicitat acordarea pensiei militare de stat.
Prin decizia nr. -/12.09.2007 emisă de MIRA - Casa de Pensii, pârâtul a respins cererea reclamantului cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile de vechime în muncă, prevăzute de legiuitor în art. 15 din Legea nr. 164/2001. În cuprinsul deciziei s-a reținut că reclamantul îndeplinea condiția de vârstă, având îndeplinită vârsta de 56 ani. În decizie s-a arătat că reclamantul are vechime în muncă de 14 ani, 6 luni și 3 zile, astfel că nu este îndeplinită condiția de vechime în muncă de 15 ani, prevăzută de legiuitor în mod expres în art. 15 din legea mai sus menționată.
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestație, conform dispozițiilor art. 54 aliniatul 1 din Legea nr. 164/2001 la Comisia de Contestații din cadrul MIRA.
Pe scurt din recurs
Prin întâmpinarea depusă de intimat s-au reluat susținerile prezentate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Analizând recursul din prisma criticilor formulate și din oficiu, conform dispozițiilor art. 304/1 Cpc, Curtea constată că acesta este nefondat.
Susținerile recurentei nu sunt pertinente raportat la starea de fapt și de drept ce rezultă din înscrisurile cauzei.
Astfel, prin decizia nr. 181/27.12.2007 Comisia de Contestații a respins contestația formulată de către reclamant, reținând că motivarea de respingere a cererii reclamantului de către Comisia de Pensii din cadrul MIRA este legală, fiind în acord cu prevederile art. 15 din Legea nr. 164/2001.
Din probele cauzei rezultă că reclamantul a fost elev în școala militară în perioada 12.09.19971 - 20.08.1974, însumând 2 ani, 11 luni și 8 zile și cadru militar în activitate în perioada cuprinsă între 30.08.1974 - 15.03.1986, deci 11 ani 6 luni și 25 de zile. În aceste condiții vechimea în serviciul militar a reclamantului la data trecerii în rezervă (15.03.1986) este de 14 ani, 6 luni și 3 zile, iar conform prevederilor art. 15 din Legea nr. 164/2001 cadrele militare care la data trecerii în rezervă nu îndeplinesc condițiile de acordare a unei pensii, dar au o vechime efective cu militar d e cel puțin 15 ani, beneficiază de pensie militară de stat la împlinirea vârstei de 55 de ani, proporțional cu numărul anilor de serviciu militar.
Acest articol stabilește două condiții cumulative pentru a beneficia de pensie militară de stat: vechime în serviciul militar d e cel puțin 15 ani și împlinirea vârstei de 55 ani, iar conform art. 19 din același act normativ în cazul în care din însumarea perioadelor de vechime în serviciu rezultă fracțiuni de cel puțin 6 luni, acestea se întregesc la un an, iar cele mai mici se neglijează.
În mod corect a reținut tribunalul că cele două articole menționate mai sus trebuie coroborate pentru a obține o interpretare completă a condițiilor necesare în vederea beneficierii de pensia militară de stat, astfel că cele două condiții sunt îndeplinite de către reclamant.
Cum motivele invocate în recurs nu sunt de natură să ducă la modificarea sau casarea sentinței, Curtea apreciază că sentința este temeinică și legală și, ca urmare va respinge recursul declarat de A împotriva sentinței civile nr. 523/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Constatând culpa procesuală a pârâtului în declanșarea litigiului, față de prevederile art. 274 Cod procedură civilă, Curtea îl va obliga pe pârât la plata către reclamant a sumei de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de A împotriva sentinței civile nr. 523/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 5000 lei către reclamantul, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - - -
GREFIER,
- -
Red./10.12.2008
Tehnodact /2 ex./10.12.2008
Prima instanță: Tribunalul Timiș - Judecător
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Anca Buta, Dorin Ilie Țiroga
