Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1218/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-- 8.09.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 1218
Ședința publică din 13 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Dorin Ilie Țiroga
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții recurenți Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T și Consiliul Județean T împotriva sentinței civile nr. 587 din 24.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat Sindicatul activ al angajaților din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului și chematul în garanție intimat Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâta recurentă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T, consilier juridic, Președintele Sindicatului activ al angajaților din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, lipsă fiind chematul în garanție intimat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se comunică întâmpinarea depusă la dosar de către chematul în garanție intimat părților prezente și nemaifiind formulate alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul pârâtei recurente, solicită admiterea recursurilor așa cum au fost formulate.
Reprezentantul reclamantului intimate solicită respingerea ambelor recursuri.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 587/24.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea precizată de către reclamantul Sindicatul Activ al din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului T, pentru membrii de Sindicat, funcționari publici individualizați în tabelul anexat la dosarul cauzei, și anume, G, Creșu, Lasac, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului T și Consiliul Județean T și în consecință:
A obligat pârâții la alocarea, calcularea și plata către reclamanți a drepturilor bănești constând în indemnizația de dispozitiv, lunară în cuantum de 25 % din salariul de bază începând cu data de 31.01.2005 și în continuare până la încetarea raportului de serviciu, respectiv a contractului de muncă - sume ce vor fi actualizate cu coeficientul ratei de inflație de la data scadenței fiecărei indemnizații până la data efectuării plății.
A obligat pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului T să dispună serviciului de resort competent consemnarea în carnetele de muncă ale funcționarilor publici a indemnizației de dispozitivi, retroactiv, începând cu data de 31.01.2005 și în continuare pentru beneficiarii acestui drept salarial.
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2004 - 31.01.2005 și în consecință a respins cererea de chemare în judecată precizată, în ceea ce privește acordarea drepturilor bănești pentru perioada 01.01.2004 - 31.01.2005.
A respins cererea de chemare în garanție a MIRA B, cererea formulată de pârâtul Consiliul Județean
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii instanța a reținut următoarele:
Reclamanții reprezentați de sindicatul reclamant. au calitate de funcționari publici în cadrul pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T, instituție aflată în subordinea pârâtei Consiliul Județean Calitatea de funcționari publici, necontestată de către pârâți, rezultă din tabelele nominale cu angajații DGASPC T, funcționari publici, membrii ai Sindicatului Activ, ștampilat și vizat de Serviciul de Resurse Umane Organizare și Salarizare din cadrul DGASPC
Instanța a reținut că funcționarii publici care solicită acordarea drepturilor bănești ce fac obiectul prezentului dosar sunt membrii de sindicat, motiv pentru care a respins excepția lipsei calității procesuale active a Sindicatului Liber al Salariaților din Direcția Generală de Asistență și Protecție a Copilului T, în calitate de reprezentant al acestora.
Indemnizația de dispozitiv a fost reglementată prin Legea nr. 138/1999 și vizează cadre militare angajați pe baza de contract și salariații civili din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Ministerul Justiției.
Prin Ordinul nr. 496/28.07.2003, emis de la punctul 9.2 s-a prevăzut că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", " iar la punctul 31.1 se arată că "prin personalul civil în sensul prezentului Ordin se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege (Legea nr. 138/1999) cu excepția celui di domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din lege.
Art. 13 din Legea nr. 138/1999, prevede că indemnizația de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază se acordă cadrelor militare în activitate, militari angajați pe bază de contract salariaților civili.
Rezultă așadar, din analiza textelor de lege precitate, că salariaților civili le este recunoscut beneficiul indemnizației de dispozitiv, în cuantum de 25 % din salariul de bază, deoarece cadrele militare și militarii angajați beneficiază pe bază de contract, în plus, față de salariații civili și de alte sporuri și drepturi salariale prevăzute în Legea nr. 138/1999, fiind evident faptul că prin Ordinul nr. 496/2003 Ministrul Administrației și Internelor a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizație de dispozitiv să fie cuprinși și personalul civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, tocmai pentru a înlătura discrepanțele în ceea ce privește drepturile de natura salarială personalului aflat în subordonarea și/sau coordonarea asigurându-se astfel egalitate de tratament salarial și nediscriminatoriu pentru personalul din cadrul aceleiași autorități. Astfel fiind, prin ordinul menționat se înlătură discriminarea existentă anterior, solicitarea reclamanților de acordare a acestor drepturi fiind întemeiată încă din data de 01.06.2004, în speță nefiind incidentă excepția prescripției dreptului material la acțiune. Instanța a respins excepția dreptului material la acțiune pentru perioada 01.06.2004 - 01.10.2004.
Conform Legii nr. 188/1999, republicată raportul de serviciu dintre funcționarul public și autoritățile sau instituțiile publice din care aceștia fac parte, trebuie să se bazeze pe principiul bunei credințe, al consensualității obligațiilor și drepturilor, inclusiv cele pecuniare, căzute în sarcina fiecărei părți, cu îndeplinirea și realizarea obligațiilor și răspunderilor ce decurg din fișa cu atribuțiunile de serviciu, dar și cu plata integrală a muncii prestate, având în vedere complexitatea, importanța și finalitatea muncii, plata tuturor drepturilor salariale datorate, condițiile în care aceste drepturi sunt stabilite, trebuie efectuate în sprijinul realizării și aplicării normelor juridice, inclusiv cele cuprinse în Ordinul nr. 496/2003.
Art. 20 din Constituția României, prevede ca dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu declarația universală drepturilor omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
În același timp, art. 2 punctul 1 din declarația Universală a Drepturilor Omului este apărătorul oricăror discriminări, iar la art. 25 din această normă internațională, se statuează în mod expres, faptul că este garantat dreptul tuturor oamenilor, fără nici un fel de discriminare la un salariu egal pentru munca egală.
În plan intern, art.5 din interzice discriminarea directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă, iar la art. 1 aliniatul 1 din nr.OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, se prevede că "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferința pe baza de naționalitate, etnie, limba, religie, categorie socială ori apartenența la o categorie defavorizatoare, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect. Restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul public, economic, social, cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
În ceea ce privește perioada pentru care se solicită acordarea acestui drept, tribunalul a constatat că, în raport de prevederile art. 166 și 283 aliniatul 1 litera c din Codul Muncii dreptul material la acțiune este prescris pentru perioada 01.01.2004 - 31.01.2005, și s-a admis excepția prescripției pentru această perioadă și s-a respins acțiunea în acest sens.
Instanța văzând și dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ a admis în parte acțiune precizată a reclamanților ca fiind întemeiată și a dispus obligarea pârâților la calcularea și plata retroactivă începând cu data de 31.01.2005 către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând "indemnizația de dispozitiv" lunară, în cuantum de 25 % din salariul de bază, corespunzător cu perioada lucrată de reclamanți, precum și în continuare până la încetarea raportului de serviciu, respectiv a contractului de muncă.
Instanța a obligat pârâții în solidar la actualizarea sumelor reprezentând "indemnizația de dispozitiv" cu coeficienții ratei inflației de la data scadenței fiecărei indemnizații și până la data efectuării plății și a obligat pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T, să consemneze prin serviciul competent, în carnetele de muncă ale reclamanților a "indemnizației de dispozitiv", retroactiv, începând cu data de 01.06.2004, pentru beneficiarii acestui drept.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a B, cererea formulată de pârâtul Consiliul Județean T, instanța în baza dispoziției art. 60 și următoarele Cod procedură civilă a respins-o întrucât raporturile de muncă există între funcționarii publici și Consiliul Județean T iar între acesta și MIRA nu există raporturi de subordonare.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T, și Consiliul Județean T,
Privitor la recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean T, acesta solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și respingerea ca nefondată a cererii reclamantului intimat Sindicatului "Activ" care în numele membrilor săi de sindicat din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului T, a solicitat obligarea pârâților la plata indemnizației de dispozitiv lunară prevăzută de Ordinul nr. 496/2003 al ministrului administrației și internelor, iar în subsidiar solicită dacă instanța de recurs apreciază că pe fond întemeiat, prima instanță a admis cererea. Să modifice în parte sentința atacată în sensul: a) înlăturării caracterului de solidaritate dintre C T și Consiliul Județean T la îndeplinirea obligației de plată; b) admiterii cererii de chemare în garanție a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, cerere formulată de către Consiliul Județean
În motivarea recursului se arată că pe fond, prima instanță a admis în mod nelegal cererea reclamanților, considerând că instituția care refuză acordarea indemnizației de dispozitiv - T subordonată Consiliului Județean T, face parte din "subordonarea și/sau coordonarea Ministerului Administrației și Internelor" și deci, prevederile Ordinului nr. 496/2003 al ministrului administrației și internelor se aplică și în speța de față, Scopul emiterii Ordinului nr. 496/2003 a fost acela" de a se asigura egalitate de tratament salarial și nediscriminatoriu pentru personalul din cadrul aceleiași autorități".
O asemenea concluzie este corectă doar pentru situația în care acțiunea ar fi fost promovată de un funcționar public din cadrul Acțiunea, însă, a fost admisă pentru o persoană care nu-și desfășoară activitatea în motiv pentru care argumentația raportată la funcționarii publici din cadrul T este absolut eronată, pentru considerentele:
- funcționarii publici din T nu fac parte, sub nici un motiv, din categoria "personalului civil" din;
- funcționarii publici din T nu se află în subordinea și/sau coordonarea și chiar dacă își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, activitatea lor nu se desfășoară "în cadrul aceleiași autorități", respectiv în
Tocmai pentru a se evita orice confuzii și interpretări eronate a argmentat pe larg în întâmpinarea depusă în dosarul cauzei de primă instanță care sunt deosebirile și raporturile dintre administrația publică centrală și administrația publică locală sub aspect organizatoric și funcțional, așa cum rezultă explicit din prevederile legale și constituționale.
Totodată a precizat ce reprezintă noțiunea de "dispozitiv" și modul de desfășurare a activității într-un asemenea sistem de luptă și operativ specific acțiunilor de ordine publică exercitate de personalul militar și civil din și care nu are nimic comun cu activitatea din cadrul administrației publice locale.
Admițând cererea, instanța în mod greșit a obligat în solidar cei doi pârâți la calcularea și plata retroactivă a indemnizației de dispozitiv. De altfel, nici măcar reclamanții nu au solicitat acest lucru.
Întrucât reclamanții au stabilite raporturile de serviciu doar cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T este firesc ca doar aceasta, în calitate de angajator, să calculeze cuantumul sumei datorate și să facă plata către reclamanți. În Consiliul Județean T și reclamanți nu există raporturi de serviciu.
Faptul că bugetul T este aprobat de către Consiliul Județean T nu implică posibilitatea legală pentru să se substituie în drepturile și obligațiile T care decurg din raporturile de serviciu cu angajații proprii.
În general, reclamanții angajați într-o instituție aflată în subordinea Consiliului Județean T cheamă în judecată și Consiliul Județean T pentru opozabilitate, ca o măsură de "siguranță" în ipoteza în care instituția angajatoare ar cădea în pretenții și ar fi nevoită să solicite Consiliului Județean T suplimentări al bugetul instituției.
Întrucât Consiliul Județean Tac ăzut în pretenții, Consideră că prima instanță trebuia să admită cererea de chemare în garanție a Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
În mod evident în situația în care, se menține pe fond sentința civilă atacată, solicită modificarea acesteia în sensul admiterii cererii de chemare în garanție, cuprinzând obligația chematului în garanție de-a asigura fondurile necesare efectuării plății, întrucât nu a stabilit măsuri pentru modificarea dispozițiilor punctului 9.2 și punctul 31.1 din Ordinul nr. 275/2002, așa cum au fost modificarea prin Ordinul nr. 496/003, menținând cel puțin pentru cei care nu înțeleg mecanismele administrației publice, o stare de confuzie cu implicații deosebite asupra autorităților administrației publice locale care sunt puse în situația de-a suporta plăți pentru acordarea unor drepturi salariale pe care nu și le-au asumat și care nu-i revin prin lege.
Cu privire la recursul declarat de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T, aceasta solicită admiterea recursului și rejudecând cauza pe fond să se respingă acțiunea formulată împotriva acesteia ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivare se arată că prin sentința atacată Tribunalul Timișa obligat-o pe aceasta să plătească membrilor de sindicat funcționari publici indemnizație de dispozitiv începând cu data de 31.01.2005 până în prezent și în continuare până la încetarea raportului de serviciu.
Instanța de judecată nu a ținut seama de faptul că reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe acte normative care nu se aplică în toată administrația publică, fiind vorba de norme legale care reglementează salarizarea personalului din instituțiile publică de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, ca unități subordonate Ministerului Administrației și Internelor.
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T este instituție publică subordonată Consiliul Județean T, atât instituția recurentă T cât și nesubordonându-se Ministerului Administrației Internelor.
Pentru ca apariția Ordinului nr. 496/2003 să nu ducă la interpretarea și aplicarea eronată a prevederilor lui, Ministrul Administrației și Internelor a trimis o notă informativă și președintelui Consiliului Județean T, prin care se precizează că acest act normativ nu se aplică autorităților și instituțiilor publice din administrația publică locală și în consecință a solicitat luarea măsurilor care se impun pentru intrarea în legalitate.
Ordinul nr. 496/2003, modifică și completează Ordinul nr. 275/2002 ambele acte normative reglementând salarizarea personalului civil și militar din Ministerul d e Interne, respectiv Ministerul Administrației și Internelor.
Art.II. din Ordinul nr. 496/2003 aduce completări la Anexa 1 Ordinului nr. 275/2002, care reglementează salarizarea personalului militar din Instituțiile Publice de Apărare Națională, Ordin Publică și Siguranța Națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Este evident că Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului nu se regăsește în nici una din instituțiile publice cărora li se aplică Anexa 1 din Ordinul nr. 275/2002, completată și modificată de Ordinul nr. 496/2003.
Același Ordin nr. 496/2003 definește termenul de "personal civil" prin modificarea punctului 31 aceleiași Anexe I din Ordinul nr. 275/2003 și interpretează art. 47 din Legea nr. 138/1999, precizând:
"Prin personalul civil, în sensul prezentului ordin se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor".
Personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor se împarte în personal din domeniul administrației publice și personal civil din celelalte unități subordonate de ai și completarea punctului 31. cu subpunctul 31.1" personal civil din Ministerul Administrației și Internelor, cu excepția celui din domeniul administrației publice"
Este lesne de observat că reclamantul a invocat acte normative care reglementează drepturile de natură salariale a personalului militar și civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, subordonate Ministerului Administrației și Internelor.
OUG nr. 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, stabilește la art. 10 unitățile pe care le are în subordine, coordonare sau structura: "aparatul central, unități subordonate acestuia, organe și unități centrale de specialitate, unități teritoriale, servicii publice descentralizate, precum și alte componente constituite în condițiile legii ca instituții civile sau militare".
Iar la art. 11 precizează care sunt instituțiile publice și organele de specialitate ale administrației publice centrale din subordinea Ministerului Administrației și Internelor.
La dosar s-a depus întâmpinare de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative a depus întâmpinare, apreciind că respingerea cererii de chemare în garanție formulată de Consiliul Județean T este temeinică și legală, precizând că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică,
Arată că Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T este o instituție publică, cu personalitate juridică, de interes județean înființată în baza T nr. 64/22.11.2004, reorganizată conform T nr. 19 din 29.03.2006 și funcționează în cadrul Consiliului Județean
Astfel de direcții generale au fost constituite la nivel județean, respectiv local, în subordinea consiliilor județene, respectiv a consiliilor locale, în temeiul nr.HG 1434/2004 privind atribuțiile și Regulamentul - cadru de organizare și funcționare al Direcției genarele de asistență socială și protecția copilului republicată. Conforma rt. 4 din nr.HG 1434/2004, aceste structuri sunt înființate prin hotărâri ale autorităților locale. Consiliile județene și locale aprobă structura organizatorică, numărul de persona, precum și finanțarea acestor direcții. Potrivit art. 8 din nr.HG 1434/2004, finanțarea direcțiilor generale se asigură din bugetele locale ale județelor, respectiv ale sectoarelor municipiului B, iar potrivit prevederilor art. 104 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 21 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, președintele consiliului județean îndeplinește, între principalele atribuții și rolul de ordonator principal de credite cu privire la bugetul propriu al județului.
În temeiul art. 8 din Regulament, invocat și aprobat prin nr.HG 1434/2004, republicată, este condusă de un director executiv care exercită atribuțiile ce revine Direcției generale în calitate de persoană juridică precum și funcția de ordonator secundar de credite. Directorul executiv aprobă statul de personal al Direcției generale, numește și eliberează din funcție personalul Direcției generale, potrivit legii.
Prin urmare, angajații T sunt numiți în funcție la inițiativa directorului executiv, iar nu prin ordin al ministrului internelor și reformei administrative.
Solicită să se constate că raporturile de muncă al membrilor sindicatului se desfășoară cu T din cadrul Consiliului Județean T iar nu cu pentru a se putea justifica o cerere de chemare în garanție a
Între Consiliul Județean T, pe de o parte și pe de altă parte, nu există nici un raport juridic.
În consecință, în lipsa unui raport juridic între A și autoritățile administrației publice locale, de garanție sau despăgubire, consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 60.pr.civ." cererea de chemare în garanție formulată de recurentul pârât fiind neîntemeiată.
Pe fond solicită admiterea recursului astfel declarat și pe cale de consecință să se respingă acțiunea ca neîntemeiată.
Precizează că Ordinul nr. 496/28.07.2003 au fost aduse modificări și completări la Anexa nr. 1 Ordinului nr. 275/2002, cu modificările și completările ulterioare, prin care au fost aprobate "Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții".
Se mai arată că personalul civil din, ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și care beneficiază de indemnizația de dispozitiv potrivit punctului 9.2 din Ordinul nr. 275/2002m cu modificările și completările ulterioare și personalul oricăror alte structuri ale administrației publice centrale/locale, care nu se află în structura organizatorică a Ministerului Internelor și Reformei Administrative sunt două categorii de personal distincte, nefiind relevant sub aspectul aplicării textelor de lege invocate, faptul că ambele își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Prin modificarea adusă punctului 31.1 din Ordin intervine odată cu înființarea prin comasarea Ministerului d e Interne și a Ministerului Administrației Publice, în baza nr.OUG 64/2003 pentru stabilirea unor măsuri privind înființarea, organizarea, reorganizarea sau funcționarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului a ministerelor, a altor organe de specialitate ale administrației publice centrale și a unor instituții publice. Prin nr.OUG 63/2003 privind organizarea și funcționarea legiuitorul stabilește în sarcina noului minister atribuții în domeniul administrației publice și al ordinii și siguranței publice.
Aceste atribuții sunt menținute și de noua reglementare nr.OUG 30/2007.
Se mai precizează că potrivit dispozițiilor acestei ordonanțe, numai personalul Ministerului Internelor și Reformei Administrative beneficiază de drepturile dobândite anterior, conform legii, în limita bugetului aprobat de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare,m ordine publice și siguranță națională. Doar personalul Ministerului Internelor și Reformei Administrative se supune prevederilor legale care îi reglementează activitatea.
Solicită să se constate că Ordinul nr. 496/2003 nu constituie un temei legal pentru acordarea unor drepturi salariale personalului din cadrul autorităților publice locale sau ale structurilor subordonate acestora, precum sau T, în favoarea căreia există hotărâri ale instanțelor de judecată, rămase definitive și irevocabile.
Potrivit art. 18 din nr.OUG 30/2007, numai personalul Ministerului Internelor și Reformei Administrative beneficiază de drepturile dobândite anterior, conform legii, în limita bugetului aprobate, de indemnizați și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională. Doar personalul Ministerului Internelor și Reformei Administrative se supune prevederilor legale care îi reglementează activitatea.
Având în vedere prevederile legislative în materie, consideră neîntemeiată solicitarea reclamantului, iar hotărârile judecătorești invocate ca practică judiciară în favoarea admiterii acțiunii ca fiind pronunțate în mod nelegal și netemeinic, în aceste cauze nefiind vorba de un vid legislativ care să fie suplinit prin interpretarea normelor legale de către instanța de judecată. Dreptul la indemnizația de dispozitiv, precum și categoriile de personal pentru care se recunoaște acest drept sunt expres prevăzute de Legea nr. 138/1999.
Reclamantul nu a beneficiat până la momentul actual de această indemnizație deoarece nu există un temei legal în acest sens, iar nu pentru că au fost ignorate, în mod abuziv, dispoziții legale, fiind astfel privați de un drept legitim sau supuși unui regim discriminatoriu.
Față de cele menționate, solicită respingerea recursului cu privire la cererea de chemare în garanție a Ai ar pe fond admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate și rejudecând cauza respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Analizând actele dosarului, criticile recurentelor Consiliul Județean T și prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Reclamanții reprezentați în cauză de Sindicatul activ al angajaților din cadrul au calitatea de funcționari publici în cadrul acestei instituții, și au solicitat obligarea Consiliului Județean T și a instituției angajatoare și la plata indemnizației de dispozitiv.
Temeiul acordării indemnizației de dispozitiv îl constituie art. 13 din Legea nr. 138 din 20 iulie 1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, potrivit căruia "cadrele militare în activitateșimilitarii angajați pe bază de contractau dreptul la o soldă lunară, compusă din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații și indemnizația de dispozitiv".
De asemenea, conform art. 13 din Legea nr. 138/1999, "cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contractși salariații civilibeneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Din aceste dispoziții legale rezultă că indemnizația de dispozitiv se acordă cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract, precum și salariaților civili ai
Așadar, această indemnizație nu este acordată funcționarilor publici. Or, situația funcționarilor publici nu poate fi asimilată aceleia a personalului angajat în baza unui contract de muncă, existând diferențe evidente în privința regimului juridic aplicabil celor două categorii de personal.
Astfel, personalul contractual își desfășoară activitatea în temeiul contractului de muncă încheiat cu, fiind, așadar, în derularea unor raporturi de muncă, în timp de funcționarii publici își desfășoară activitatea în baza unor raporturi de serviciu, raporturi care, potrivit art. 4 alin. 1 din Statutul funcționarilor publici, "seși se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condițiile legii".
Or, administrația publică locală nu face parte din structura Ministerului Administrației și Internelor (respectiv a Ministerului Internelor și Reformei Administrative), iar primăria - ca și consiliul județean sau consiliul local - este o structură care funcționează în cadrul autorității publice locale. De asemenea, în cazul concret al membrilor de sindicat ai reclamantului, funcționari publici în cadrul direcției, se constată că această direcție se află în subordonarea Consiliului Județean, ca instituție publică, iar funcțiile ocupate de aceștia nu fac parte din categoria personalului civil din
În acest caz, refuzul pârâților de a acorda indemnizația de dispozitiv nu reprezintă o discriminare față de personalul contractual căruia nu-i sunt aplicabile prevederile Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003, sens în care motivația primei instanțe nu este fondată sub acest aspect întrucât nu pot fi considerate aspecte de discriminare situațiile în care statutul salariaților, raporturile lor de serviciu, drepturile și obligațiile acestora sunt prin natura lor diferite.
Prevederile Legii nr.138/1999 se adresează strict unei categorii profesionale care la data intrării în vigoare a legii, respectiv în anul 1999, privea personalul militar din cadrul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, și Ministerul Justiției.
În anul 2004, structura Ministerului d e Interne a suferit modificări, în sensul că a devenit Ministerul Internelor și al Administrației Locale, prin trecerea în cadrul administrației locale a unor servicii cum sunt: pașapoartele, evidența personalizată, etc. În acest context se emite Ordinul Ministrului Internelor nr.496/2003, prin care se specifică faptul că pentru personalul civil trecut în rândul administrației publice locale, funcțiile specifice din armată sunt asimilate noilor funcții care sunt strict enumerate.
În privința efectelor Ordinul Ministrului Internelor nr.496/2003, se impune constatarea că acest ordin nu poate produce efecte juridice, câtă vreme nu a fost publicat în Monitorul Oficial.
În acest sens, conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 24 din 27 martie 2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, prevede că"în vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome,precum și ordinele, instrucțiunileși alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitatese publică în Monitorul Oficial al României, Partea I".
Singurele excepții de la regula publicării în Monitorul Oficial sunt prevăzute de art. 10 alin. 11din Legea nr. 24/2000, text conform căruia"nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României:
a) deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii;
b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate".
Întrucât Ordinul Ministrului Internelor nr.496/2003 nu este un act normativ clasificat, se impunea publicarea sa în Monitorul Oficial, în caz contrar acest ordin neproducând efect juridice.
Pe de altă parte, stabilirea unor drepturi salariale ale funcționarilor publici printr-un ordin al ministrului este ilegală.
În acest sens, art. 31 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, prevede că "funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale,în condițiile legii", iar alineatul al treilea din art. 31 stabilește, de asemenea, "salarizarea funcționarilor publici se faceîn conformitate cu prevederile legiiprivind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Date fiind aceste reglementări, este evident că stabilirea drepturilor salariale prin acte normative inferioare legii este nelegală, chiar și în ipoteza în care aceste acte normative extinde aplicarea unor drepturi salariale altor categorii de personal decât celor expres enumerate în textul legii.
Pentru aceste motive, nu se poate reține legalitatea acordării indemnizației de dispozitiv altor categorii de personal în afara celor menționate în cuprinsul Legii nr.138/1999 sau al unor acte normative de forță juridică egală acesteia.
În consecință, Curtea consideră că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat existența obligației de plată a indemnizației de dispozitiv către reclamanți - funcționari publici în cadrul T, fiind, așadar, incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă. În aceste condiții nu se mai impune analizarea cererii din recursul pârâtei Consiliul Județean T cu privire la admiterea cererii de chemare în garanție.
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, apreciind că sunt întemeiate recursurile formulate de Consiliul Județean T și T împotriva sentinței civile nr. 587CA/24.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, Curtea îl va admite.
În consecință, Curtea, rejudecând cauza, va modifica sentința civilă recurată în sensul că va respinge cererea reclamantului Sindicatul Activ al angajaților din cadrul pentru obligarea la drepturi bănești.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Consiliul Județean T și T, împotriva sentinței civile nr. 587/CA/24.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, modifică în tot hotărârea atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului Sindicatul Activ ale angajaților din cadrul T, pentru drepturi bănești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - - -
GREFIER,
- -
Red.Ț/18.11.2008
Tehnodact /21.11.2008/2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Timiș - Judecător
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Anca Buta, Dorin Ilie Țiroga
