Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 122/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 122/
Ședința publică din 29 Ianuarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor formulate de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ și PROTECȚIA COPILULUI M, cu sediul în municipiul Târgu - M, st.-, nr.7, județul M și chematul în garanție Consiliul Județean M, cu sediul în Târgu - M,-, jud.M, împotriva Sentinței civile nr. 675/22 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părții prezente s-au consemnat în Încheierea ședinței publice din 22 ianuarie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărârea, pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi, 29 ianuarie 2009.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 675 din 22 octombrie 2008, Tribunalul Mureș, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, a admis excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune în ceea ce privește perioada 1 august 2004 - 19 decembrie 2004 și a admis în parte acțiunea formulată de Sindicatul Acord Târgu-M, în numele reclamantei în contradictoriu cu pârâta DGASPC M, admițând și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva Consiliului județean În consecință, instanța a obligat pârâta DGASPC M să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază, începând cu 20 decembrie 2004 și până la data pronunțării, actualizată în funcție de indicele de inflație de la data scadenței fiecărei indemnizații și până la plata efectivă. Totodată, a obligat aceeași pârâtă să plătească reclamantei indemnizația de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază în continuare, începând cu data pronunțării și până la încetarea calității de funcționar public în cadrul DGASPC M, sau modificarea condițiilor legale de acordare. Chematul în garanție, Consiliul județean M, a fost obligat să aloce sumele necesare achitării drepturilor bănești la care a fost obligată pârâta.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că dreptul la acțiune al reclamantei a luat naștere la data de 1 august 2004 și că cererea de chemare în judecată a fost formulată la 20 decembrie 2007 dar, fiind vorba despre prestații succesive sunt prescrise pretențiile pentru perioada 1 august 2004 - 19 decembrie 2004.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 138/1999, beneficiază de spor de dispozitiv personalul vizat de legea respectivă, dar ulterior apariției ei, în anul 2003, MI și s-au reorganizat prin comasare formând MAI. În baza dispozițiilor art. 9 alin. 4 din OUG nr. 63/2003, a fost emis Ordinul 496/2003 în modificarea și completarea Ordinului nr. 275/2002, astfel că, văzând pct. 9.2. din Ordinul nr. 496/2002 și faptul că DGASPC este instituție publică cu personalitate juridică înființată în subordinea Consiliului județean, s-a considerat că reclamanta, angajat în cadrul direcției, beneficiază de sporul de dispozitiv. Totodată s-a apreciat că acordarea acestei indemnizații, este în concordanță și cu art. 4 din OUG nr. 192/2002.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de către chematul în garanție Consiliul județean M și pârâta DGASPC
Pârâta recurentă a solicitat casarea în parte în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei, motivând că obligarea sa la plata indemnizației de dispozitiv nu-și regăsește temei legal, deoarece de acest spor beneficiază doar militarii angajați pe bază de contract și salariații civili, iar unitatea la care este încadrată reclamanta nu este o unitate cu regim militar la care fac trimitere prevederile Legii nr. 138/1999 prin art. 1 alin. 2. Recurenta a mai făcut precizarea că prin noțiunea "personalul civil" la care face referire legiuitorul, se înțelege personalul încadrat cu contract individual de muncă în cadrul unităților militare prevăzute de art. 1 și 2 din lege, subliniindu-se că DGASPC M nu este o unitate din cadrul, MI, și MJ, pentru a putea beneficia de sporul solicitat de reclamantă.
Recurentul Consiliul județean Mac erut modificarea în parte a hotărârii, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii introductive, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Recurentul a considerat că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale invocate, deoarece prin Ordinul 496/2003 s-a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv să fie cuprins și personalul civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, fiind însă vorba de personalul militar și civil aflat în subordinea și/sau coordonarea instituțiilor prevăzute de art. 1 din Legea nr. 138/1999, asigurându-se astfel egalitatea de tratament salarial ai personalului din cadrul aceleiași autorități. În al doilea rând, recurentul a precizat că DGASPC M este o instituție publică cu profil de asistență socială care, chiar dacă se află în subordinea Consiliului județean M, nu reprezintă o structură administrativă, ci are o activitate distinctă de administrație publică. S-a subliniat că reclamanta nu se încadrează în niciuna din categoriile de personal aflat în subordinea și/sau coordonarea vreunei instituții din cele expres și limitativ prevăzute de art. 1 din Legea nr. 138/1999 iar prevederile Ordinului 496/2003 nu pot fi aplicate în afara cadrului legii a cărei executare o realizează.
Intimatul Sindicatul Acord Târgu-M, în numele și pentru membrul său de sindicat a formulat întâmpinare, solicitând respingerea celor două recursuri și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, insistând pe ideea că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, așa cum rezultă din interpretarea textului pct. 9.2. din Ordinul nr. 496/2003 de completare a Ordinului MAI 275/2002. Intimatul a subliniat că neacordarea acestui drept salarial ar duce la încălcarea în mod flagrant a două principii fundamentale care guvernează sistemul de salarizare și anume: principiul egalității de tratament (art. 154 din Codul muncii ) și cel al diferențierii salariilor și sporurilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă. S-au invocat totodată și dispoziții ale Declarației Universale a Drepturilor Omului Convenția Europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Constituția României, etc.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că ambele recursuri sunt fondate.
Nu se contestă faptul că reclamanta intimată este angajata DGASPC M, instituție publică subordonată Consiliului Județean În această calitate reclamanta nu poate beneficia de indemnizație de dispozitiv lunară prevăzută de art. 13 din Legea nr. 138/1999 deoarece, un ordin al ministrului administrației și internelor, dat în executarea unei legi, nu poate avea incidență, în ceea ce-i privește pe funcționarii publici, ori unei instituții publice subordonată altei autorități decât cele vizate de Legea nr. 138/1999. Executarea legii la care se referă Ordinul de care se prevalează reclamanta, este Legea nr. 138/1999, lege care nu se aplică funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul administrației publice locale, aspect care nu are nicio legătură cu restrângerea drepturilor salariale sau discriminarea. și simplu, reclamanta nu este angajata instituțiilor și autorităților publice la care face referire Legea nr. 138/1999 în executarea și aplicarea căreia s-a emis Ordinul nr. 496/2003.
Practica judiciară și precedentul judiciar invocate de reclamantă nu pot impune instanței o soluție dată cu nerespectarea prevederilor legale, cu o greșită interpretare și aplicare a legii. De altfel, și soluțiile de principiu adoptate de Secția Contencios Administrativ și Fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție B sunt în aceeași manieră de interpretare.
În concluzie, trebuie reținut că sfera de adresabilitate a Legii nr. 138/1999 nu se poate extinde și funcționarilor publici din administrația locală, iar trimiterea la personalul civil din administrația publică trebuie înțeleasă în sensul că beneficiază de sporul de dispozitiv și personalul civil, dar cel din unitățile publice pe care legiuitorul le-a avut în vedere și anume: cele cuprinse în Legea nr. 138/1999.
Față de cele ce preced, văzând și prevederile art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, recursurile vor fi admise, hotărârea primei instanțe va fi modificată în parte în sensul că va fi respinsă atât acțiunea reclamantului Sindicatul Acord Târgu-M în numele și pe seama reclamantei, cât și cererea de chemare în garanție, menținând dispoziția prin care s-a soluționat excepția prescripției dreptului la acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de pârâtele Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, cu sediul în Târgu-M,-, județul M și Consiliul Județean M împotriva sentinței civile nr. 675 din 22 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de Sindicatul Acord Târgu-M în numele reclamantei în contradictoriu cu pârâta DGASPC M pentru acordarea sporului de dispozitiv.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva Consiliului Județean
Menține dispoziția prin care s-a soluționat excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune pentru perioada 1 august 2004 - 19 decembrie 2004.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-6.03.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
