Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 123/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.123/
Ședința publică de la 14 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu judecător
JUDECĂTOR 2: Angelica Ciobotaru
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR "PRO " B, sector 2, nr.19,.23 împotriva sentinței civile nr.430 din 25.09.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "PRO " B, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimații, V și
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că apărătorul recurentului a depus înscrisuri la dosar și intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Vad epus întâmpinare, după care;
Apărătorul recurentului, depune practică judiciară la dosar și precizează că nu solicită acordarea unui termen în vederea studierii întâmpinării depusă de intimata
Întrebat fiind, apărătorul recurentului precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului, față de considerentele expuse pe larg în motivele de recurs, dispozițiile legale incidente și probele administrate în cauză, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanța reprezentând onorariu apărător.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la nr- reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "PRO ", prin reprezentantul său legal, a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE B, INSPECTORATUL POLIȚIEI JUDEȚULUI V, și MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR PUBLICE - PRIN V, solicitând obligarea acestora la plata sumei reprezentând sporul de fidelitate pentru anul 2005, corespunzător criteriilor stabilite prin Normele metodologice de aplicare a nr.OG38/2003, actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data efectuării plății.
În motivare se arată că, potrivit art. 28 al.1 lit.a din legea 360/2002 polițistul are dreptul la salariul lunar, compus din salariul de bază, indemnizații, sporuri, premii și prime, ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege.
Potrivit art. 6 din Ordonanța Guvernului 38/2003, așa cum a fost modificată și completată, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, însă prin OUG nr.118/2004 s-a suspendat aplicarea art.6 din nr.OG38/2003. Acest act normativ a suspendat temporar plata drepturilor bănești privind sporul de fidelitate, numai pentru anul 2005 astfel încât se constată că dreptul polițiștilor la plata acestui spor nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca atare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării acesta devine actual, polițiștii fiind repuși în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Potrivit art. 53 din Constituția României care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute de constituție și numai prin lege, în cauză nefăcându-se dovada unor astfel de situații care să justifice restrângerea dreptului, fiind incidente și dispozițiile art. 41 prin care se reglementează dreptul la muncă și protecție socială, cât și art. 18 din Codul muncii care prevede în mod imperativ ca drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a abuzurilor de subiectivism, abuz ori arbitrariu.
Prin cererea formulată de Inspectoratul de Poliție Județean V a solicitat chemarea în garanție a Ministerului Internelor și Reformei Administrative și a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice pentru ca în cazul admiterii acțiunii aceste ministere să asigure sumele de bani necesare plății drepturilor salariale.
Inspectoratul de Poliție Județean Vaf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată. A arătat că, actele normative prin care s-au suspendat drepturile salariale solicitate sunt fără echivoc și cu putere imperativă, astfel că Inspectoratul de Poliție Județean Vaa plicat întocmai dispozițiile respective, la fel ca toate instituțiile similare din țară care cad sub incidența acestora.
Constată că textul art. 53 din Constituție invocat, are în vedere drepturile și libertățile fundamentale înscrise în cap.II al Titlului II din Constituția României, nu și alte drepturi. Însă cele cuprinse în dispozițiile de lege criticate se referă la beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este și sporul de fidelitate, astfel că prevederile art. 53 din Constituție nu sunt incidente în cauză. Astfel, legiuitorul este în drept să acorde aceste drepturi, să le modifice, ori să înceteze acordarea lor ( suspendarea dreptului ), precum și să stabilească perioada în care le acordă.
Întâmpinare a formulat și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând ca, în ipoteza admiterii acțiunii, acesta să vireze sumele necesare efectuării plăților.
Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii principale și a cererilor de chemare în garanție.
În dovedirea și respectiv combaterea cererii părțile au înțeles să se folosească de proba cu acte.
Examinând actele și lucrările dosarului s-a reținut că în conformitate cu prevederile art. 6 din OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, " pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază "
În art. 64 alin.1din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, se prevede că " în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În această situație se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată", în alineatul 2 menționându-se expres că "La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare".
În considerarea acestor dispoziții legale, potrivit art. 2 alin.1 din OUG nr.118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului Ministerului Internelor și Reformei Administrative, în anul 2005 s-a suspendat aplicarea dispozițiilor art.6 din Ordonanța Guvernului nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.353/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, pentru perioada 01.01.2005 - 31.12.2005 dispozițiile art. 6 din nr.OG38/2003, cu modificările și completările ulterioare, nu puteau și nu pot produce efecte juridice.
În această situație, în bugetul aprobat Ministerului Internelor și Reformei Administrative în anul 2005 nu au fost prevăzute fonduri pentru plata sporului de fidelitate. De altfel, în art. 57 din OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, se prevede că " acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta ordonanță se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual ".
Având în vedere că potrivit dispozițiilor legale invocate, exercițiul dreptului prevăzut de art.6 din OG nr.38/2003 cu modificările și completările ulterioare, a fost suspendat în anul 2005, pârâtul nu poate fi obligat la plata sumelor solicitate prin cererea de chemare în judecată, întrucât aceasta ar echivala cu recunoașterea producerii de efecte juridice a unui act normativ a cărui aplicare, în perioada de referință, era suspendată.
În consecință, s-a constatat că acțiunea este neîntemeiată.
În ceea ce privește cererile de chemare în garanție, acestea au fost respinse pentru următoarele motive: atât Ministerul Internelor și Reformei Administrative cât și Ministerul Economiei și Finanțelor sunt ordonatori principali de credite, iar în conformitate cu prevederile art. 29 al.3 din legea nr.500/2003, privind finanțele publice " creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite".
Între Ministerul Economiei și Finanțelor și reclamanți nu a existat și nu există vreun raport juridic de muncă, raporturi de muncă existând între reclamant și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Pe de altă parte doctrina juridică a statuat că cererea de chemare în judecată nu poate fi admisă în cadrul acțiunilor personale nepatrimoniale și nici în litigiile de muncă, pe același considerent ca raporturile de muncă există între instituția angajatoare Ministerul Justiției - și reclamanții din litigiu.
Răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea sumelor către ordonatorii principali de credite este guvernul, care nu este reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Având în vedere prevederile legii speciale, Ministerul Economiei și Finanțelor în calitate de ordonator principal de credite nu are cum să asigure unui alt ordonator principal de credite fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii.
S-a luat act că, Var enunțat la excepția autorității lucrului judecat invocată în cauză.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și neteminicie.
În motivare recurentul a arătat că sentința a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii deoarece actul normativ ( nr.OUG118/2004) a suspendat temporar plata drepturilor bănești privind sporul de fidelitate numai pentru anul 2005, astfel încât dreptul polițiștilor la plata acestui spor nu a fost înlăturat prin nici un alt act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca atare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării acesta devine actual, polițiștii fiind repuși în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Garantarea realizării acestui drept este conformă cu principiul constituțional al garantării realizării drepturilor lor legal acordate.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.3041Cod proc.civilă, Curtea constată că prima instanță a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie, pronunțând o sentință nelegală și netemeinică a cărei reformare se impune.
Nestabilind adevăratele raporturi juridice dintre părți, instanța a dat o incorectă dezlegare pricinii.
Conform dispozițiilor art.6 din ordonanța Guvernului nr.38/30.01.2003 republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor aprobată prin Legea nr.353/2003, cu modificările și completările ulterioare, " pentru activitatea desfășurată în instituții din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă spor de fidelitate de până la 20%, din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne".
În anul 2005 a fost suspendată aplicarea dispozițiilor art.6 din nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.353/2003, cu modificările și completările ulterioare prin Ordonanța de Urgență nr.118 din 24 noiembrie 2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului Ministerului Administrației și Internelor, aprobată prin Legea nr.28/7 martie 2005.
Conform Legii nr.24/2000 republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior, la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reiterând de drept în vigoare.
În consecință, cum măsura suspendării sporului de fidelitate a afectat doar exercițiul dreptului, nu și existența acestuia, întrucât un drept prevăzut de lege încetează doar prin abrogare, instanța, în baza dispozițiilor art.70-82 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă și în baza textelor de lege mai sus amintite, constată acțiunea formulată întemeiată.
Urmează a se admite acțiunea și a fi obligați pârâții să plătească reclamantei, care are calitate prevăzută de art.6 nr.OG38/30.01.2003, aprobată prin Legea nr.353/2003, drepturile bănești cuvenite cu titlu de spor de fidelitate pentru anul 2005, în condițiile stabilite prin ordinul ministrului de interne, pe tranșe de vechime, actualizate cu coeficientul de inflație până la data plății efective.
Curtea apreciază ca neîntemeiate cererile de chemare în garanție deoarece între Ministerul economiei și Finanțelor și reclamanți nu există raporturi juridice, iar Ministerul Economiei și Finanțelor în calitate de ordonator principal de credite nu poate asigura altui ordonator principal de credite ( Ministerul Internelor și reformei Administrative) - fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii, astfel cum prevăd dispozițiile art.29 alin.3 din Legea nr.500/2003.
Față de cele expuse, în temeiul art. 312 Cod proc.civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința recurată în sensul obligării pârâților la plata către reclamant a sporului de fidelitate pentru anul 2005, actualizat cu coeficientul de inflație până la data plății efective și va respinge ca nefondate cererile de chemare în garanție.
În temeiul art.274 Cod proc.civilă, Curtea va obliga intimații la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli de judecată către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR "PRO " B, sector 2, nr.19,.23 împotriva sentinței civilă nr.430 din 25.09.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Modifică sentința nr.430/2007 a Tribunalului Vrancea pronunțată în dosarul nr- în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor " PRO și obligă pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul Poliției Județului V și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin V să plătească reclamantului drepturile bănești cuvenite cu titlu de spor de fidelitate pentru anul 2005, actualizate cu coeficientul de inflație până la data plății efective.
Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, ca nefondată.
Obligă intimații la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli de judecată către recurent.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 14 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red.VS/14.02.2008
Tehno ZE/14.02.2008
ex.2
Fond:
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Angelica Ciobotaru, Dorina Vasile
