Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1232/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
SECTIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1232
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 4.05.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Cristina Petrovici
JUDECĂTOR 2: Monica Niculescu
JUDECĂTOR 3: Diana Magdalena
GREFIER:
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurentele-parate CASA DE ASIGURARI DE SANATATE C si CASA NATIONALA DE ASIGURARI DE SANATATE, împotriva sentinței civile nr. 2157/23.12.2008 pronunțată de Tribunalul C în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatii-reclamanti, G, G, G, G, G, si.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care invedereaza ca intimatii-reclamanti au depus intampinare si recurentele-reclamanta au solicitat judecata in lipsa.
Curtea constată ca partile au solicitat judecata in lipsa, in temeiul art. 242 al. 2 cod procedura civila și reține cauza in pronuntare.
CURTEA,
Asupra recursului de;
Prin sentinta civila nr. 2157/23.12.2008 pronunțată de Tribunalul C în dosarul nr- s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de parata CASA NATIONALA DE ASIGURARI DE SANATATE si s-a admis actiunea formulata de reclamantii, G, G, G, G, G, si impotriva paratelor CASA DE ASIGURARI DE SANATATE C si CNAS.
Au fost obligate in solidar paratele la plata catre reclamanti a drepturilor sasriale reprezentand suplimentul postului si supliment corespunzator treptei de salarizare, proportional cu peerioada lucrata incepand cu data de 22.03.2004 si in continuarea pana la aparitia unui act normativ de aborgare sau modificare a acestor drepturi.
A fost obligata parata CNAS sa emita un ordin cu caracter normativ pentru cuantificarea drepturilor solicitate de reclamanti in termen de 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a prezentei sentinte, sub sanctiunea platii unor daune cominatorii de 100 lei/ zi de intarziere in caz de neexecutare a dispozitiilor stabilite de instanta.
Parata CAS Caf ost obligata sa efectueze insemnarile corespunzatoare in carnetele de munca ale reclamantilor conform drepturilor stabilite cu consecinta recalcularii salariilor cuvenite fiecaruia dintre reclamanti, dupa ramanerea irevocabila a sentintei.
Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a retinut ca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a CNAS de captul 2 de cerere este nefondata deoarece aceasta parata a fost chemata in judecata in calitate de ordonator principal de credite.
S-a retinut ca incepand cu 1.01.2007 reclamantii beneficiaza de cele doua sporuri, suplimentului postului si cel al treptei de salarizare, drepturile fiind suspendate in perioada anilor 2004-2006.
In continuare a retinut ca refuzul angajatorului este justificat in privinta faptului ca nu exista norme legale privind cuantumul sporurilor.
De asemenea, a aratat ca ca stabilirea cuantumului fiecarui spor excede atributiilor angajatorului si instantei de judecata.
Desi instanta de fond a retinut ca este firesca sa nu se poata face o plata in lipsa cuantificarii legale a drepturilor solicitate, nu este firesc sa fie lipsiti reclamantii de drepturile lor.
Drepturile sunt prevazute de dispozitiile art. 31 lit c si d din legea nr. 188/1999.
Din acest text instanta de fond a retinut ca salariul cuvenit unui functionar public sunt slariul de baza, sporul de vechime si cele doua suplimente.
Salariul este un drept fundamental si prin urmare suspendarea unor componente ale acestuia este neconstituionala, invocandu-se prevederile art. 53 din Constitutia Romaniei.
Potrivit Codului Muncii limitarea drepturilor este lovita de nulitate absoluta.
In concluzie a retinut ca reclamantilor li se cuvine plata drepturilor si pentru perioada 2004-2006.
Instanta de fond a mai aratat ca toate componentele salriului sunt inidicate generic.
In opinia instantei ordonatorul principal de credite trebia sa stabileasca cuantumul dreptului in lipsa unui act normativ care sa le prevada.
Pasivitatea legiuitorului in a cuantifica aceste drepturi a fost interpretata ca o scapare a acestuia de a reglementa criteriile si cuantumul celor doua stimulente sau ca o posibilitate a ordonatorului principal de credite de a emite acte administrative unilaterale prin care sa stabileasca criterii si cuantumul in raport de specificul activitatii desfasurate de functionarii publici ce sunt subordonati ordonatorului principal de credite din punct de vedere economico-financiar.
S-a apreciat ca ordonatorul de credite este abilitat in baza art. 75 din legea nr. 24/2000 sa stabilieasca criteriile si cuantumul celor doua suplimente.
Obligatia in sarcina acestuia a fost stabilita in baza art. 18 al. 1 din legea nr. 554/ in termen de
reclamanta este functionar public in cadrul paratei si ca parata a refuzat plata drepturilor solicitate ca umare a imprejurarii ca nu s-au alocat sume pentru plata acestora.
S-a retinut ca initial legea nr. 188/1999 prevedea ca salariul functionrilor publici era compus din salariul de baza, sporuri si indemniziatii", insa prin modificarile aduse prin legea nr. 161/2003 s-a prevazut ca salariul acestor functionari este com de zile dupa ramanerea irevocabila a sentintei.
Pentru a evita prejudicierea in continuare a reclamantilor s-a dispus acordarea daunelor interese cominatorii de 100 lei pe zi de intarziere in caz de neindeplinire a obligatei dispuse.
In vederea reparatiei integrale a prejudiciului produs s-a dispus ca sumele datorate sa fie actualizate cu rata inflatiei.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs paratele.
CAS C, care a invocat faptul ca sentinta atacata este nelegala si netemeinica solicitand modificarea sentintei in sensul respingerii actiunii reclamantilor.
A aratat ca este atributul legiuitorului si nu al paratelor stabilirea cuantumului suplimentelor.
Nu au fost avute in vedere nici principale reguli de administrare si utilizare a fondurilor publice.
In drept, a invocat art 14 din legea nr. 273/2006 si art. 309 pct. 9 cod procedura civila.
Recurenta CNAS a aratat ca sentinta atacata este nelegala si netemeinica, solicitand admiterea recursului si rspingerea cererii de chemare in judecata ca neintemeiata.
A invocat faptul ca in mod gresit a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a CNAS, deoarece existenta unei subordonari a caselor de asigurari de sanatate judetene de CNAS nu presupune preluarea de catre aceasta a drepturilor si obligatiilor acestora.
A aratat ca pe fond actiunea reclamantilor este neintemeiata deoarece prin mai multe acte normative acordarea celor doua suplimente a fost suspendata.
De asemenea a apreciat ca nu se poate cuantifica, calcula suplimentul postului si cel corespunzator treptei de salarizare decat printr-un act legislativ.
Cererea de obligare a sa emita un ordin cu caracter normativ este inadmisibila, deoarece nu exista un temei legal in baza caruia sa poata fi emis un astfel de ordin.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 304 pct. 9 cod procedura civila.
La 24.04.2009 intimatii reclamanti prin reprezentant au depus intampinare prin care au solicitat respingea recursului CNAS, ca nefondat.
Aceeasi intampinare a fsot depusa si la 28.04.2009.
Analizand actele si lucrarile dosarului, curtea constata ca recursurile paratelor sunt intemeiate pentru urmatoarele considerente.
Prin cererea lor reclamantii au solicitat acordarea unor drepturi prevazute de legea nr. 188/1999, legea functionarilor publici, respectiv suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare.
Nici legea sus indicata si nici un alt act normativ in vigoare nu stabileste nici un cuantum si nici o modalitate de calcul a acestor doua componente ale salariului functionarilor publici.
Prin prisma acestui aspect nu are nici o relevanta juridica suspendarea aplicarii prevederilor art. 31 al. 1 pct. c si d (fost 29) din legea nr. 188/1999 prin mai multe acte normative (OUG nr. 94/2004, legea nr. 76/2005, OG nr. 2/2006).
Pentru a putea fi vorba despre acordarea unor drepturi prin legea nr. 188/1999, trebuia ca reglementarea acestor suplimente sa fie completa, respectiv sa fie determinat atat cuantumul, precum si criterii de aplicare, conditii, etc.
Nu se poate vorbi de existenta unui drept atata timp cat intinderea acelui drept nu este reglementata in nici un act normativ si nici nu se poate aplica principiul analogiei cel putin din doua motive.
Primul pentru ca nu exista reglementat nici in privinta altor categorii de salariati, functionari, acest drept sau cuantumul lui, iar pe de alta parte chiar si art. 157 al. 2 din codul muncii dispune ca "istemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor specialese stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative".
Neputandu-se vorbi de existenta unui drept, nu sunt incidente nici prevederile din art. 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale.
Retinerile instantei de fond privind competenta paratei recurente CNAS de a stabili criteriile si cuantumul acestor suplimente este total eronata in lipsa oricarui act normativ ca sa delege o astfel de atributie pentru aceasta parata.
Am vazut mai sus ca salariile functionarilor publici se stabilesc prin lege.
Prin urmare cel mult Guvernul Romaniei, dar in baza unei delegari legislative putea sa stabileasca cuantumul si criteriile de acordare a celor doua suplimente prevazute in legea nr. 188/1999.
O delegare legislativa nu a fost stabilita nici in baza legii nr. 188/1999 si nici prin alt act normativ, astfel ca obligarea unei institutii publice sau a unei autoritati publice bugetare la stabilirea cuantumului dreptului este lipsita de orice fundament juridic.
Faptul ca ordinele cu caracter normativ se pot emite conform art. 73 din legea nr. 24/2000 pe baza si in executarea legilor, ori a hotararilor si ordonantelor guvernului nu inseamna ca asemena ordine pot sa contina norme care sa acopere lacune legislative,
Daca s-a reglementat un drept lipsit de continut, singura culpa in acest sens apartine legiuitorului.
S-ar incalca principiul separatiei in stat prin stabilirea unui cuantum al dreptului fie pe cale administrativa, fie pe cale judiciara.
De asemenea, daca instanta ar stabili in locul autoritatii legislative intinderea acestui drept, ar pronunta o hotarare prin care s-ar depasi atributiile puterii judecatoresti.
Acolo unde legiuitorul a considerat ca este necesara emiterea unor norme in aplicare a stabilit acest lucru in mod expres, indicand si cui apartine competenta emiterii acelor norme si eventual, potrivit art. 75 din legea nr. 24/2000 si termenul in care urmau sa se elaboreze normele.
Nu poate fi vorba nici de incidenta in cauza a prevedrilor art. 38 si 39 din codul muncii deoarece nu se poate vorbi de renuntarea la drepturi si nici de limitarea unor drepturi atata timp cat intinderea drepturilor nu a fost stabilita.
De asemenea nu se poate vorbi despre un drept de creanta cert, lichid si exigibil in conditiile in care intinderea creantei nu poate fi stabilita si astfel nu sunt incidente nici prevederile constitutionale si nici ale art. 1 din Protocolul nr. I la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor fundamentale.
Culpa pentru aceasta situatie apartine legiuitorului dar in prezenta cauza reclamantii nu se judeca cu statul R, ci cu angajatorul care este o institutie publica bugetara si care nu poate sa plateasca drepturi salariale neprevazute de legea salarizarii functionarilor publici, fara a suporta consecintele prevazute de legea nr. 500/2002.
Practic prin legea nr. 188/1999 s-au stabilit reglementari de principiu ce trebuie avute in vedere tot de legiuitor atunci cand va adopta o lege de salarizare unitara a functionarilor publici.
de cele retinute mai sus sunt fara relevanta sustinerile instantei de fond.
De asemenea, instanta de fond nu a analizat si nu a prezentat nici o motivare referitoare la acordarea diferentiata a sporului in functie de postul ocupat de fiecare functionar public si de treapta de salarizare, adica tocmai aspectele esentiale despre care legea incompleta, legea nr-, face referire.
Instanta are in vedere si deciziile Curtii Constitutionale nr. 818/2008, 819/2008 care a statuat ca "instantele nu mai pot aplica prevederile unor alte acte normative in privinta salarizarii unor categorii de salariati, functionari publici, acte normative care nu le sunt aplicabile acestora si sa refuze aplicarea actelor normative aplicabile acestor categorii".
Instanta de fond, desi a retinut corect ca nu exista acte normative care sa stabileasca cuantumul suplimentului postului si cel al treptei de salarizare, in mod gresit a admis actiunea reclamantilor si a dispus obligarea paratelor la plata drepturilor solicitate incepand cu 22.03.2004, iar pentru a se putea pune in executare aceasta obligatie a dispus in mod nelegal obligarea CNAS la emiterea unui ordin pentru cuantimficarea drepturilor.
Prin urmare, in baza celor retinute mai sus se constata intemeiate recursurile paratelor, insa nu si in privinta sustinerilor CNAS ca nu are calitatea procesuala pasiva in cauza, deoarece bugetele Caselor de Sanatate din subordine sunt incluse in bugetul acesteia si prin urmare aceste bugete nu pot fi intocmite fara girul CNAS si prin urmare nici drepturile solicitate nu ar fi putut fi platite in cazul in care s-ar fi apreciat ca intemeiata actiunea reclamantilor.
privind bugetul sunt stabile prin legea nr. 500/2002.
De asemenea, obligarea la emiterea unui ordin de catre recurenta CNAS justifica odata in plus calitatea procesuala pasiva a acesteia, deoarece competenta de a emite sau nu ordinul respectiv este o problema de fond si nu una de calitate.
Instanta de fond nu a analizat nici prevederile OG nr. 6/2007, respectiv anexele acestui act normativ din care se observa ca salariile functionarilor publici sunt diferite si in functie de treapta de salarizare astfel ca de aici reiese ca in prezent suplimentul treptei este practic avut in vedere la stabilirea salariului.
Si posturile ocupate sunt avute in vedere la stabilirea salariilor, deoarece potrivit art. 9 din acelasi act normativ posturile sunt transformate odata cu promovarea functionarilor publici.
Astfel in baza art. 304 pct. 9 si 3041cod procedura civila va admite recursurile si in baza art. 312 cod procedura civila va modifica in parte sentinta recurata in sensul respingerii in totalitate a actiunii reclamantilor, ca nefondata.
Va mentine dispozitia privind rspingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a CNAS.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurentele parate CASA DE ASIGURARI DE SANATATE cu sediul in C,-, jud. C si CASA NATIONALA DE ASIGURARI DE SANATATE cu sediul in B, Calea C nr. 248, - 19, sector 3 in contradictoriu cu intimatii reclamanti, G, G, G, G, G, si toti prin reprezentant cu domiciliul procesual ales in C,-, jud. C impotriva sentintei civile nr. 2157/23.12.2008 pronunțată de Tribunalul C în dosarul nr-.
Modifica in parte sentinta, in sensul respingerii actiunii reclamantilor, ca nefondata.
Mentine dispozitia privind respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a CNAS.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 4.05.2009.
PRESEDINTE JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
RED. JUD. CP (2 ex.)
Jud. Fond -
Președinte:Cristina PetroviciJudecători:Cristina Petrovici, Monica Niculescu, Diana Magdalena
