Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 124/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-- 3.12.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 124
Ședința publică din 29 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă Autoritatea de Sănătate Publică C-S împotriva sentinței civile nr. 1418 din 30.09.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei intimate, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul părții în dezbaterea recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală cu cheltuieli de judecată în sumă de 2.000 lei și depune în dovedire chitanța nr. 2 din 29.01.2009.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1418 din 30.09.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Sănătate Publică C-
obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru perioada 01.04.2004 - 30.09.2008, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În considerentele hotărârii pronunțare prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta este, începând cu anul 2003, funcționar public în cadrul Autorității de Sănătate Publică C-S, conform adeverinței nr. 132/09.09.2008, depusă la dosarul cauzei.
Potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, dispoziții aplicabile și în situația de față, conform prevederilor art. 117 din Legea nr. 188/1999, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului, respectiv pârâtei.
În acest context reclamanta, având calitatea de funcționar public, este salarizată în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 și are dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin. 1 lit. c și d din actul normativ citat.
Reclamanta, așa cum a recunoscut și pârâta, nu a primit până în prezent sporurile respective, deși aceasta s-a adresat Comisiei Paritare din cadrul Autorității de Sănătate Publică C-S, în baza dispozițiilor art. 13 lit. e din 833/2007, pentru a proceda la demararea încheierii unui acord colectiv cu conducerea instituției pentru stabilirea procentului celor două suplimente, iar această comisie a solicitat, la rândul său, conducerii negocierea unui astfel de acord.
Cele două suplimente au fost introduse prin Legea nr. 161/19.04.2003, publicată în MO în data de 21.04.2003, fără a se indica, însă, în ce cuantum vor fi acordate, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare a funcționarilor publici.
De asemenea, nici unul din actele normative referitoare la modul de salarizare a funcționarilor publici nu stabilește cuantumul celor două suplimente, respectiv OUG. Nr. 192/2002, OUG nr. 92/2004, OG nr. 2/2006, OG nr. 6/2007, OG nr. 9/2008.
Aplicarea dispozițiilor referitoare la acordarea suplimentelor a fost suspendată pe perioada 2004-2006, mai întâi prin pct. 7 al articolului unic al Legii nr. 164/16.05.2004, apoi prin art. 44 din OUG nr. 92/2004 și prin prevederile OG nr. 2/2006.
Suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui.
Prin art. 38 din Codul muncii se prevede, în mod imperativ, că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, suplimentele nu puteau fi anulate prin actele normative de suspendare, acte ce nu conțin vreo referire la desființarea dreptului la suplimente.
În atare situație, suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
O soluție contrară ar însemna ca un drept prevăzut de lege să devină pentru cealaltă parte doar o obligație lipsită de conținut, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărei existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
Este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fă lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamantei la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și, prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
Relativ la cererea privind acordarea sporurilor pe viitor, instanța respins-o întrucât creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
Potrivit art.1082 Cod civil, pârâta va fi obligată la plata de daune interese echivalente cu actualizarea sumelor cu rata inflației la data plății efective.
În consecință, în baza art. 31 alin. 1 lit. c și d din legea 188/1999, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta să îi acorde suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pe perioada de 01.04.2004 - 16.09.2008, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Autoritatea de Sănătate Publică C-S solicitând admiterea recursului, casarea sentinței pronunțate de Tribunalul C-S și rejudecând cauza în fond, respingerea acțiunii formulate de reclamantă împotriva Autorității de Sănătate Publică C-
Se învederează în motivarea recursului că actul normativ care trebuie aplicat în astfel de situații este acela care reglementează drepturile salariale. Se învederează că nu există nici o dispoziție legală care să prevadă acordarea acestor drepturi salariale.
Totodată se menționează că instituția recurentă se află în subordinea Ministerului Sănătății Publice, organ ierarhic superior ce aprobă bugetul instituției pe capitolul de cheltuieli de personal iar acesta nu are prevăzute sume pentru acordarea drepturilor salariale solicitate de către reclamanta-intimată.
În drept au fost invocate prevederile art. 299-316 Cod procedură civilă, OG nr. 6 din 2007, OUG nr. 92 din 2004 Legea nr. 188 din 1999.
Legal citată intimata-reclamantă a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului declarat de către recurenta pârâtă Autoritatea de Sănătate Publică C-S ca fiind d netemeinic și nelegal.
În motivarea întâmpinării se arată că reclamantul este funcționar public în cadrul pârâtei din anul 2003.
În luna iulie, anul 2008, solicitat instanței judecătorești competente, obligarea pârâtei recurente la plata unor sporuri constituite în temeiul legii privind suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Învederează instanței că drepturile salariale solicitate s-au născut în temeiul art. 29 aliniatul 1 devenit ulterior art. 31 aliniatul 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, republicată cu modificările și completările ulterioare.
Drepturile salariale solicitate au fost suspendate succesiv până la sfârșitul anului 2006 când asupra acestora nu a mai acționat nici o instituție a suspendării, fapt ce obligă instituția angajatoare la acordarea acestora.
Pârâta fără nici un temei legal nu a pus în aplicare actele normative ce stabilesc acordarea drepturilor salariale solicitate, ea fiind obligată la introducerea unei acțiuni în instanță în vederea obligării instituției la acordarea acestor drepturi.
Instanța de fond prin sentința civilă nr. 1418/30.09.2008, temeinic și legal a reținut faptul că instituția angajatoare avea obligația acordării acestor drepturi.
În motivele de recurs a fost invocat faptul că drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu au fost prevăzute a fi acordate funcționarilor publici în legea de salarizare a acestei categorii de salariați, în acest fel pârâta recurentă fiind exonerată de la plata acestora.
Consideră că această motivare nu are un suport în drept, deoarece drepturile la care a făcut referire au fost născute din lege, iar legiuitorul prin actele normative ce reglementează salarizarea avea obligația respectării dreptului născut în sensul acordării acestuia.
Un alt aspecte consemnat în motivele de recurs a fost acela al faptului că bugetul instituției pe cheltuieli de personal nu are prevăzute sume pentru acordarea sumelor solicitate. Față de aceste motive de recurs învederează faptul că bugetul instituției se aprobă de către Ministerul Sănătății Publice ca un organ ierarhic superior, acesta având obligația suplimentării bugetului pe capitolul cheltuieli de personal.
Un alt aspect pe care îl solicită a fi reținut se referă la faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 14/18.02.2008 arată clar și fără echivoc că pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Precizează că decizia mai sus arătată a fost pronunțată în dosarul nr. 69/2007.
Față de cele prezentate, solicită respingerea recursului declarat ca fiind netemeinic și nelegal și să se dispună menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 1418/30.09.2008 pronunțată de Tribunalul C-
Examinând recursul de față, prin raportare la prevederile art. 304 și următoarele Cod procedură civilă, față de înscrisurile existente la dosarul cauzei Curtea va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Pentru a analiza cererea de chemare în judecată se impune să analizăm dispozițiile legale incidente în prezent în speță.
Astfel fiind, Curtea reține că prevederile Legii nr. 188/1999, în articolul 31 alin. 1, prevede că pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În acord cu art. 31 alin 3 din Legea nr. 188 din 1999 salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
OG nr. 6 din 2007 prevede în art. 3 că gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii.
Curtea reține că drepturile solicitate și prevăzute de legiuitor în articolul mai sus menționat au fost suspendate succesiv pe perioada 2004-2006, însă suspendarea exercițiului dreptului la suplimentele solicitate nu echivalează cu însăși înlăturarea lui.
Curtea constată că suplimentele nu puteau fi anulate prin actele normative de suspendare, o soluție contrară ar însemna ca un drept prevăzut de lege să devină pentru cealaltă parte doar o obligație lipsită de conținut. Curtea constată că soluția pronunțată de prima instanță în sensul respingerii cererii reclamantei de acordare a drepturilor pentru viitor este corectă, în conformitate cu dispozițiile legale întrucât creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă.
În prezent, nu există baza legală pentru cuantificarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare.
Pentru a fi posibilă cuantificarea suplimentului postului și suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea art. 29 alin 1 lit c și d din Legea nr. 188 din 1999.
Câtă vreme nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a treptei de salarizare, acordarea acestor drepturi în cuantum de 25% presupune pe de o pare obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte eventuala cuantificare de către instanță în raport de diferite criterii, ceea ce ar veni în contradicție cu decizia Curții Constituționale nr. 820 din 2008, instanțele judecătorești neavând competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Reținând considerentele mai sus expuse, față de prevederile mai sus menționate Curtea va respinge recursul declarat de către recurenta pârâtă Autoritatea de Sănătate Publică C-S în contradictoriu cu reclamanta intimata împotriva sentinței civile nr.1233/16.09.2008 a Tribunalului C-
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea de Sănătate Publică C-S, împotriva sentinței civile nr. 1418 din 30.09.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - - -
GREFIER,
-
Red./9.02.2009
Tehnodact /11.02.1009/2 ex.
Prima instanță: Tribunalul C-S - Judecător
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Maria Cornelia
