Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1243/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--04.09.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1243
Ședința publică din 19 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții Oficiul Județean de nță Agricolă T, T în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor prin DGFP T, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția Națională de nță Agricolă și reclamanții, și împotriva sentinței civile nr.574/23.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta avocat, lipsa fiind ceilalți reclamanți, pentru Ministerului Economiei și Finanțelor prin DGFP T se prezintă consilier juridic, lipsă fiind ceilalți pârâți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare din partea Agenției Naționale de nță Agricolă, care se comunică cu părțile prezente.
Nemaifiind alte cererii de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurentei, avocat solicită admiterea recursului formulate de reclamanții așa cum au fost formulat, respingerea recursurilor formulate de pârâți, fără cheltuieli de judecată. Depune practică judiciară.
Reprezentanta pârâtului recurent Ministerului Economiei și Finanțelor prin DGFP T, consilier juridic solicită admiterea recursurilor formulate de pârâții, respingerea recursurilor formulate de reclamanți, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin sentința civilă nr.574/23.VI.2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa admis excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 2001-08.02.2005, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei Agenției Naționale de nta Agricola, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE CONSULTANȚĂ AGRICOLĂ B, OFICIUL JUDEȚEAN DE CONSULTANȚĂ AGRICOLĂ T și P T în reprezentarea MINISTERULUI ECONOMIEI SI FINANTELOR, a obligat în solidar pârâții să acorde fiecărui reclamant tichetele de masă prevăzute de nr.142/1998, sau c/v în lei, calculată la valoarea din ziua neacordării, după cum a evoluat în timp, începând cu data de 08.02.2005 și până la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, precum și să acorde în continuare tichetele de masă prevăzute de aceiași lege.
În motivare s-a reținut că prin acțiune s-a cerut obligarea pârâților la plata solidară a sumelor de bani reprezentând c/v tichete de masă începând cu 2001 și până la data rămânerii definitive a hotărârii, acordarea în continuare a tichetelor de masă.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 2001 -2005 tribunalul a constatat că această excepție este întemeiata, având în vedere că termenul general de prescripție este de 3 ani, potrivit art. 166 al 1 Codul Muncii, dar și potrivit art. 3 alin 1 din Decretul nr. 167/1958. Cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 08.02.2008, prin urmare reclamanții nu pot solicita drepturile bănești ce fac obiectul acțiunii decât pentru perioada 08.02.2005 la zi.
Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a, fata de împrejurarea ca începând cu anul 2005 s-a reorganizat activitatea de consultanta agricola, oficiile județene trecând din subordinea consiliilor județene in subordinea Agenției Naționale de nta Agricola, agenție care este organizata in subordinea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale. Prin urmare, începând cu anul 2005, la zi aceasta instituție are calitate procesuala pasiva, în calitate de ordonator principal de credite.
Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de nta Agricola. Astfel, se arată în art. 6 din OG nr. 22/2005 ca oficiile județene de consultanta agricola au trecut din subordinea Consiliilor județene, și respectiv consiliilor locale în subordinea Agenției Naționale de nta Agricola.
În ceea ce privește excepția lipsei procedurii prealabile tribunalul a respins-o întrucât, acțiunea de față este pornită în temeiul Legii funcționarului public, ce atribuie competenta de soluționare instanței de contencios administrativ, însă procedura de soluționare este cea stabilită de 188/1999, iar aceasta lege nu obliga reclamanții la efectuarea procedurii prealabile, fiind suficienta adresarea către instanța de judecata.
Pe fondul cauzei tribunalul a constatat și a reținut următoarele:
În baza normei constituționale prev.de art.41 al.2 privind dreptul la protecția sociala a muncii si masurile de protecție vizând inclusiv alocații individuale de hrana, legiuitorul parlamentar a elaborat nr.142/1998, unde la art.1 al.1 se statuează " salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator", iar la alin 2 al aceluiași articol se arata ca, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Reclamanții sunt salariați funcționând în cadrul OFICIUL JUDEȚEAN DE CONSULTANȚĂ AGRICOLĂ T, îndeplinind diferite funcții, adică au calitatea de salariați în cadrul sectorului bugetar, datorita finanțării de la bugetul de stat, împrejurare fata de care si reclamanții aveau și au in continuare dreptul sa primească o alocație individuală de hrană lunară sub forma unor tichete de masă așa cum aceasta sunt stabilite prin nr.142/1998, act normativ emis in executarea normei juridice prevăzută de art.41 al.2 din Constituția României, deoarece, prin încasarea unor asemenea alocații se asigura reclamanților o protecție privind securitatea muncii, constând in posibilitatea de a-si asigura zilnic hrana la locul de munca, în situația în care angajatorul nu poate oferi condiții în vederea asigurării hranei zilnice la locul de munca.
Prin neacordarea tichetelor de masă funcționarilor publici li se creează un tratament diferențiat, discriminatoriu si aceasta măsura nu poate fi apreciata ca ar avea un scop legitim atâta timp cat prin ea nu se realizează o îmbunătățire a salarizării, iar respectiva categorie profesionala este plasata intr-o situație discriminatorie fata de alte categorii profesionale, între care și funcționarii publici și personal contractual din alte segmente ale sectorului bugetar.
Așa fiind, în temeiul art.1 din nr.142/1998, art.1 si urm din nr.193/2006, art.41 al.2, art.53 din Constituția României, art.5 din CM, art.14 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, raportat la art.1,art.8, art.10 si art.18 din nr.554/2004, acțiunea a fost admisă în parte, în sensul că obligă în solidar pârâții să acorde fiecărui reclamant tichetele de masă prevăzute de nr.142/1998, sau c/v în lei, calculată la valoarea din ziua neacordării, după cum a evoluat în timp, începând cu data de 08.02.2005 și până la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, precum și să acorde în continuare tichetele de masă prevăzute de aceiași lege.
În cauză au declarat recurs reclamanții, și și pârâții Oficiul Județean de nță Agricolă T, T în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția Națională de nță Agricolă.
În motivarea reclamanții susțin că sentința este netemeinică privitor la constatarea prescripției parțiale a acțiunii pentru perioada 2001-08.02.2005 apreciază, că acest drept nu a fost anulat atâta timp cât s-a dispus neacordarea acestor tichete prin indicarea în legile bugetului de stat din perioada 2001-2005, măsurii imperative de a nu fi prevăzute în bugetele propriii ale instituțiilor publice finanțate integral din bugetul de stat a sumelor pentru acordarea acestora.
Pentru aceste motiv, consideră că pârâții trebuie să fie obligați la plată și pentru această perioadă, respectiv 2001-08.02.2005, deoarece pârâții nu au făcut dovada solicitării fondurilor necesare pentru acordarea tichetelor de masă.
Al doilea motiv al recursului este faptul că instanța a admis mai mult decât s-a cerut în acțiune (plus petita) și anume acordarea tichetelor de masă începând cu data de 08.02.2005 până la rămânerea definitivă a sentinței, precum și acordarea în continuare a tichetelor de masă.
Or, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv a copiilor de pe cărțile de muncă ale reclamanților rezultă, fără putință de tăgadă, că reclamanții au solicitat acordarea tichetelor de masă pe perioada 2001-2006, în prezent nemaifiind salariați - respectiv funcționari publici - ai Oficiului Județean de nță Agricolă
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T, în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei sale de calitate procesuală pasivă.
În motivare recurentul arată că nu are nicio relație de muncă cu reclamantul, că nu trebuie confundat cu Statul Român.
Astfel, art.18 alin.2 lit. b și art.28 lit. e din Legea nr.500/2002, modificată, privind finanțele publice, prevăd că:
Art.18 " - 2) Guvernul asigură: - b) elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale și transmiterea acestora spre adoptare Parlamentului, în cadrul termenului limită prevăzut de prezenta lege;".
Art.28 "Elaborarea bugetelor - Proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, pe baza: - e) propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite; -".
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale este ordonator principal de credite bugetare, la fel ca și Ministrul Finanțelor Publice, și ca urmare, în ceea ce privește sumele necesare acoperirii cheltuielilor de personal ale angajaților, nu poate fi obligat la plata un alt ordonator principal de credite, respectiv Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru salariații unor instituții bugetare de stat care sunt cuprinse în bugetul unui alt ordonator principal de credite bugetare.
Atribuții în angajarea și salarizarea reclamantului are în exclusivitate numai Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, fără ca Ministerul Economiei și Finanțelor să fie implicat în vreun fel în aceste relații.
Pârâtul recurent Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale critică sentința pentru că a admis acțiunea deși în cauză nu s-a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, pentru că acesta nu are calitate procesuală pasivă întrucât este ordonator principal de credite, ori reclamanții au calitatea de angajați la Oficiul Județean de nță Agricolă () T, raporturile de serviciu existând între acest pârât și reclamanți, fiind astfel inadmisibilă obligarea la plată a altor subiecți de drept.
După cum s-a afirmat constat în literatura de specialitate, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, reclamantul având obligația să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și pe cea pasivă, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția lor, în calitate de inițiatori ai acțiunii.
În condițiile în care reclamanții nu au avut niciodată raporturi de serviciu cu, ci doar cu T, solicită a se constat că nu se poate avea calitate procesuală pasivă, nefăcându-se dovada existenței identității între cel pretins obligat și minister.
Recurenta Agenția Națională de nță Agricolă critică prima instanță pentru că a admis o acțiune prematură, că instanța a aplicat greșit prevederile Legii nr.142/1998 și Normelor metodologice în aplicare aprobate prin nr.HG5/1999. Solicită a se observa că potrivit prevederilor art.1 din prezenta lege legiuitorul nu a instituit o obligație pentru angajator, ci doar o posibilitate.
Reiese indubitabil că din cuprinsul art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998 ca, legiuitorul a instituit o dispoziție în favoarea personalului contractual din sectorul bugetar, și nu a funcționarilor publici, însă și aceasta ca o posibilitate de acordare ( "pot primi") a tichetelor de masă, condiționată și de prevederea sumelor necesare în acest sens în legile bugetare anuale, fără a institui o obligație a angajatorului.
În condițiile art.22 din Legea finanțelor publice, ordonatorii de credite au obligația de a angaja și utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, deci în limita prevederilor legale.
Potrivit art.5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.142/1998 aprobate prin HG 5/1999 în instituțiile publice tichetele de masă pot fi acordate, în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli, aprobate potrivit legii fiecărui ordonator de credite la articolul bugetar "Tichete de masă", dar nu pentru funcționarii publici, ci numai pentru personalul contractual potrivit art.1 alin.1 din prezenta lege.
Legea bugetară anuală prevede și autorizarea, pentru anul bugetar, veniturile și cheltuielile bugetare, precum și reglementările specifice exercițiului bugetar și conform art.4 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice și potrivit art.14 alin.1 se reglementează ca "Cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi speciale și în legile bugetare anuale.
Solicită a se observa și constata că în perioada 2001-2006 legile bugetare anuale (Legea nr.631/2002, art.39 alin.4, Legea nr.507/2003 art.46 alin.4, Legea nr.511/2004 art.40, Legea nr.379/2005 art.24, au prevăzut posibilitatea acordării tichetelor de masă doar pentru instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii și ca pentru celelalte instituții publice în bugetul de stat nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Învederează instanței ca până în prezent angajatorul Oficiul Județean de nță Agricolă T și agenția nu au fost niciodată instituții publice finanțate integral pe venituri proprii, fapt care reiese indubitabil din prevederile nr.HG676/1998, nr.HG676/1999, nr.22/2005, Legea nr.7/005.
Recurentul Oficiul Județean de nță Agricolă a criticat soluția pentru motive invocate în recursul pârâtei Agenția Națională de nță Agricolă.
Examinând cererile, în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu, prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se vor admite recursurile declarate de pârâții Oficiul județean de consultanță agricolă T, T în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția Națională de nță Agricolă împotriva sentinței civile nr.574/23.VI.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș, se modifică în tot sentința în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții, și împotriva pârâților Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția Națională de Agricolă, Oficiul Județean de consultanță agricolă T și T în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor și se respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, și împotriva aceleiași sentințe, pentru că:
Acordarea contravalorii tichetelor de masă, Curtea reține că acordarea acestor tichete este reglementată prin Legea nr. 142 din 9 iulie 1998, privind acordarea tichetelor de masă, lege care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 260 din 13 iulie 1998, fiind modificată ulterior prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 5/2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 129 din 22 februarie 2007.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998, "(1)Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
(2) Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori."
Din interpretarea dispozițiilor art.1 alin. 1 din Legea nr.142/1998, Curtea reține că acordarea beneficiilor reprezentând tichetele de masă apare ca o facultate în sarcina autorităților publice, și nu ca o obligație a acestora care se realizează în raport de dispozițiile legilor privind bugetele de stat. Or, în legile succesive privind bugetele de stat anuale nu au fost prevăzute sume cu această destinație.
De asemenea, Curtea observă că tichetele de masă se acordă în condițiile stabilite prin contractele colective de muncă, în urma negocierii dintre angajatori și organizațiile sindicale, iar potrivit art.2 din Normele de aplicare a legii, clauzele respective trebuie să prevadă numărul salariaților din unitate care pot primi lunar tichete de masă, valoarea nominală a tichetului, numărul de zile lucrătoare din lună pentru care se distribuie și criteriile de selecție pentru cei care le primesc.
În consecință, tichetele de masă se acordă în condițiile stabilite prin contractele colective de muncă încheiate în urma negocierii dintre angajatori și sindicate sau reprezentanții acestora, după caz.
În absența unor dispoziții inserate în contractele colective de muncă și a unor reglementări legale care să impună acordarea acestor tichete de masă reclamanților, Curtea constată caracterul nefondat al cererii acestora de obligare a pârâților la plata contravalorii acestora, o asemenea cerere urmând a fi respinsă ca nefondată.
Totodată, în rezolvarea acestei chestiuni, Curtea observă că prin Decizia nr. 14 din 18 februarie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra dispozițiilor legale referitoare la acordarea tichetelor de masă la funcționarii publici, stabilind, în dispozitiv, că "dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor, aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă".
În privința acestei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea observă că aceasta a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție "pentru a se asigura" - potrivit art. 329 al. 1 Cod de Procedură Civilă - "interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României". Fiind pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, această decizie este obligatorie pentru viitor, având în vedere dispozițiile art. 329 alin. 3 teza a doua Cod de Procedură Civilă, conform cărora "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
Deși decizia nr. 14/18.02.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a fost publicată în Monitorul Oficial până la data pronunțării prezentei hotărâri, instanța reține că dispozitivul acesteia a fost adus la cunoștință publică prin publicarea sa pe site-ul Internet al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În consecință, în prezenta cauză Curtea va da eficiență acestor dispoziții legale și va respecta interpretarea obligatorie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, interpretarea dată de aceasta fiind incidentă în prezentul litigiu.
În raport cu interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea reține că reclamanții - funcționari publici în cadrul Direcției Județene de Statistică C S - nu pot beneficia de alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă, iar pentru personalul contractual aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Întrucât nu s-a făcut dovada existenței unei clauze de acordare a acestui drept în contractele colective de muncă aplicabile reclamanților care au calitatea de angajați cu contract de muncă, Curtea reține caracterul nefondat al cererii de acordare a acestui drept către reclamanții care au calitatea de personal contractual în cadrul Direcției Județene de Statistică C
Având în vedere că - în conformitate cu analiza expusă mai sus - Curtea a ajuns la concluzia caracterului nefondat al acordării către reclamanți a contravalorii tichetelor de masă, Curtea va respinge recursul formulat de reclamanți.
Privitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea constată că, într-adevăr, nu există un raport de subordonare financiară între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Totodată, Curtea remarcă rolul important al Ministerului Economiei și Finanțelor în evaluarea și redactarea actelor normative cu implicații financiare, conform art. 19 alin. 1 lit. j) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, stfel cum a fost modificată prin Legea nr. 314/2003 și prin Legea nr. 96/2006. Potrivit acestui text legal, "în domeniul finanțelor publice Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: - j) avizează, în fază de proiect, acordurile, memorandumurile, protocoalele sau alte asemenea înțelegeri încheiate cu partenerii externi, precum și proiectele de acte normative, care conțin implicații financiare."
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite.
Date fiind acest dispoziții legale, Ministerul Economiei și Finanțelor are posibilitatea de a bloca orice alocare a unor sume propuse prin bugetul altor ordonatori de credite, inclusiv a sumelor ce ar trebui alocate Ministerului Internelor și Reformei Administrative pentru plata drepturilor solicitate de reclamanți în prezenta cauză.
Pe de altă parte, posibilitatea Ministerului Economiei și Finanțelor de a refuza avizarea actelor normative cu implicații financiare nu poate constitui sursa unei obligații a acestui minister de a aloca sumele solicitate de alți ordonatori de credite bugetare.
Sub acest aspect, Curtea reamintește că prin calitate procesuală pasivă se înțelege, potrivit doctrinei, identitatea între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății.
În speță, raportul juridic dedus judecății constă în pretenția reclamanților, în calitate de funcționar public, de a-i fi acordate anumite drepturi cu caracter salarial.
Or, în condițiile în care reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Oficiului județean de consultanță agricolă T, debitorul din raportul juridic dedus judecății este instituția competentă să efectueze plata drepturilor salariale, iar nu Ministerul Economiei și Finanțelor, care nu are calitatea de angajator în acest raport juridic.
Curtea subliniază că nu există un raport de subordonare financiară între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și, ambele ministere având calitatea de ordonatori principali de credite bugetare.
Obligația Ministerului Economiei și Finanțelor constă, eventual, în avizarea pozitivă a proiectului de act normativ de alocare către a sumelor necesare pentru efectuarea plăți sumelor datorate reclamantului.
O asemenea obligație nu se confundă cu obligația Ministerului Economiei și Finanțelor de a aloca, respectiv de a plăti din bugetul său, sumele respective.
Totodată, obligația Ministerului Economiei și Finanțelor de a aloca sumele necesare plății unor drepturi salariale ale unui funcționar public salariat de un alt ordonator de credite bugetare contravine și dispozițiilor art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, stfel cum a fost modificată prin Legea nr. 314/2003 și prin Legea nr. 96/2006, conform cărora "creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. De asemenea, creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol".
În concluzie, Curtea apreciază că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecății, respectiv că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Cum reclamanți sunt angajați ai pârâtului Oficiul Județean de nță Agricolă T, recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă, astfel că, acțiunea se respinge față de această excepție.
Întrucât reclamanții au raporturile de muncă cu pârâtul Oficiul Județean de nță Agricolă T care are calitate de plătitor a drepturile salariale și nu pârâții și Agenția Națională de nță Agricolă, se admite și recursul celor doi pârâți, modificându-se sentința prin respingerea acțiunii pe excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a celor doi recurenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Oficiul județean de consultanță agricolă T, T în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția Națională de nță Agricolă împotriva sentinței civile nr.574/23.VI.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș.
Modifică în tot sentința în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții, și împotriva pârâților Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția Națională de Agricolă, Oficiul Județean de consultanță agricolă T și T în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, și împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 19.XI.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
red. - 20.11.2008
tehnored. - 28.11.2008; 2 ex.
prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Mircea Ionel Chiu, Rodica
