Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 125/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.125 / Dosar nr-
Ședința publică din data de 26 februarie 2008
Complet compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- - - - - președinte de secție
- - - JUDECĂTOR 3: Silviu
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței nr. 3569/02.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 19 februarie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în baza art. 146 Cod procedură civilă și față de dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 26 februarie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 3569/CA/2.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brașovs -a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții -, -, -, oiculetiu, anaetp., rinu, -, enica, hisiu în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul de Poliție al Județului B; au fost obligați pârâții să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând prima de vacanță pentru anii 2004, 2005 și 2006, sume ce s-a dispus a fi actualizate cu rata inflației de la data nașterii acestor drepturi și până la achitare; s-au respins pretențiile formulate de reclamanți pentru anul 2003, s-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulate de Ministerul Administrației și Internelor și s-a anulat ca netimbrată acțiunea formulată de reclamantul.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții sunt polițiști în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B.
Art. 37, alin. 2 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, prevede că "La plecarea în concediu de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu." Dreptul prevăzut de această normă legală s-a născut la 01.01.2004, odată cu intrarea în vigoare a OG38/2003.
Art. 6 din același act normativ stipulează că "Pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, de ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de pînă la 20 % din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al Ministrului de Interne."
Aceste texte au rămas fără conținut întrucât prin legile bugetului de stat au fost suspendate până la 31.12. 2006.
Drepturile respective însă există, deoarece ele nu au fost înlăturate de legiuitor, iar garantarea realizării lor este conformă cu principiul constituțional al garantării realizării drepturilor legal acordate.
În sensul celor de mai sus, referitor la prima de concediu a polițiștilor s-a pronunțat și Înalta Curtea d e Casație și Justiție prin Decizia de îndrumare nr. XII din 5.02 2007, dată în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În consecință, instanța a admis în parte acțiunea reclamanților în sensul obligării pârâților B și să plătească fiecărui reclamant drepturile reprezentând prime de vacanță aferente perioadei 2004,2005 și 2006, actualizată cu rata inflației la data plății efective.
Totodată a respins pretențiile aferente perioadei 2003, întrucât așa cum s- arătat mai sus G nr. 38/30 ianuarie 2003 nu poate produce efecte retroactive.
S-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, având în vedere că, gestionând bugetul de stat, acesta are obligația să asigure instituțiilor bugetare fondurile necesare.
Drept urmare, Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să vireze Ministerul Administrației și Internelor sumele necesare plății drepturilor în cauză.
Având în vedere că reclamantul nu a timbrat acțiunea cu suma de 38 lei taxă judiciară de timbru și cu 0,30 lei timbru judiciar,s-a admis excepția de netimbrare, în temeiul art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997 și s- anulat acțiunea acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod greșit s-a admis cererea de chemare în garanție, nefiind îndeplinite cerințele art. 60-63 Cod Procedură Civilă, între Ministerul Economiei și Finanțelor și de Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu există nici o obligație de garanție, faptul că ordonatorul principal de credite nu a acordat în mod nejustificat indemnizațiile cuvenite de drept reclamanților nu-i conferă acestuia o garanție egală din partea Ministerul Economiei și Finanțelor. Se menționează că atât Ministrul Economiei și Finanțelor cât și de Ministerul Internelor și Reformei Administrative sunt ordonatori principali de credite, iar conform art. 23 alin. 3 din Legea 72/1996 și 500/2002,creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin Legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite", deci Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să vireze sumele de bani ce fac obiectul litigiului. Rolul Ministerul Economiei și Finanțelor este de a grupa solicitările tuturor ministerelor și a înaintat spre aprobare proiectul de buget. Ministerul Economiei și Finanțelor nu are atribuții în angajarea, salarizarea, acordarea drepturilor reclamanților și nu poate fi obligat să le plătească acestora drepturile cuvenite.
Potrivit Legii 500/2002 nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonată, plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există o bază legală pentru aceasta.
În drept se invocă prevederile art. 3041Cod procedură civilă și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimații nu au depus la dosar întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate Curtea, apreciază recursul ca nefondat.
Conform art. 19 din Lege nr. 500/2002 Ministerul Finanțelor Publice are următoarele atribuții: pregătește proiectele legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție; aprobă clasificările bugetare și modificările acestora, analizează propunerile de buget; asigură monitorizarea execuției bugetare; blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite etc.
Ordonatorii de credite repartizează veniturile bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare potrivit art. 21. Ei au o serie de responsabilități prevăzute de art. 22.
Proiectele legilor bugetare se elaborează de Guvern prin Ministerul Finanțelor Publice (art. 28 din Legea nr. 500/2002). Chiar dacă aceste proiecte au la bază și propunerile de cheltuieli ale ordonatorilor principali de credite puterea de decizie o are conform Legii Ministerul Finanțelor Publice care poate să cuprindă sau nu în proiectul legii bugetului cheltuielile propuse. De asemenea, doar acesta are posibilitatea de a propune rectificarea bugetară pentru repartizarea unor fonduri suplimentare pentru punerea în executare a dispozițiilor hotărârilor judecătorești.
Recurentul nu a fost chemat în garanție pentru a plăti el drepturile salariale unor persoane angajate la instituții subordonate altor ordonatori de credite ( în speță Ministerul Internelor și Reformei Administrative ) ci a fost obligat să asigure aceste sume în conformitate cu atribuțiile ce-i revin conform Legii privind finanțele publice.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu poate cere direct rectificarea bugetului său și alocarea unor fonduri suplimentare, aceasta trebuie să se realizeze prin intermediul Ministerul Finanțelor Publice.
Nici trimiterea la dispozițiile Legii nr. 500/2002 nu este pertinentă. Cheltuiala cu primele de vacanță poate fi înscrisă în buget existând dispoziție legală pentru aceasta.
Corect a admis prima instanță cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Soluția nu a fost criticată pe fondul cauzei.
Față de aceste considerente, Curtea în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă urmează să respingă recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și să mențină sentința atacată cu completarea motivării din prezenta decizie.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin reprezentant în teritoriu Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței nr. 3569/02.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. /26.02.2008
Dact./27.02.2008
Jud fond. C/
- 2 ex.-
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu
