Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 125/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 125
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu
JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr
JUDECĂTOR 3: Doina Lupea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR în nume propriu și pentru DGFP D, împotriva sentinței nr. 3911 din 22 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat avocat pentru intimatul reclamant, lipsind recurenții pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și DGFP
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 302. și este scutit de taxa de timbru.
S-a arătat că intimatul reclamant nu a depus întâmpinare.
S-a referit că recurentul pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art. 242 alin.2
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru intimatul reclamant, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dolj, reclamantul a chemat în judecată pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor -la sediul DGFP D și DGFP D, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea la plata sumelor reprezentând prime de concediu pe anii 2004 și 2005, actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului la data plății efective.
In motivare arătat că are calitatea de funcționar public, iar potrivit dispozițiilor art. 33(2) din Legea nr. 188/1999 "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat", articol care ulterior, după republicarea Legii nr. 188/1999 devenit art. 34.
Că, ulterior, prin art. 3(1) din OG nr. 33/2001 a fost suspendată aplicarea acestui articol, cu privire la prima de vacanță, iar prin legile bugetului de stat aferente anilor 2004-2005, respectiv Legea nr. 507/2003 și nr. 511/2004, acordarea primei de vacanță a fost suspendată succesiv până la 31 decembrie 2005.
precizat că potrivit art. 64(2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă "la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare".
Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3911 din 22 octombrie 2007, a admis acțiunea formulată de reclamant și au fost obligați pârâții DGFP D și Ministerul Economiei și Finanțelor să plătească acestuia prima de concediu de odihnă pe perioada 2004 - 2005, actualizate cu indicele de inflație la data nașterii dreptului la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că dispozițiile art.34 alin.2 din Legea nr. 188/1999 au fost suspendate anual prin legea bugetului de stat și că suspendarea nu echivalează cu stingerea dreptului, având ca efect doar imposibilitatea realizării lui pe perioada în care exercițiul a fost suspendat.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, în nume propriu și pentru DGFP D, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
A precizat că atâta vreme cât acordarea dreptului la prima de concediu a fost și este suspendată și în momentul de față prin acte normative, dreptul reclamantei la acțiunea încă nu s- născut.
Pe fond arată că dispozițiile art. 64 alin. 2 din Legea nr. 24/2000, în conformitate cu care, la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare, sunt invocate în mod eronat în cererea de chemare în judecată și nu sunt incidente în speță atâta vreme cât acordarea primei de concediu este suspendată și în prezent.
Mai susține că legea bugetului de stat constituie norma specială în ceea ce privește finanțarea resurselor bugetare și repartizarea acestora, iar dispozițiile referitoare la primele de vacanță sunt suspendate prin legea bugetului de stat, motiv pentru care aceste dispoziții nu își produc efectele pe perioada suspendării.
Recursul este nefondat.
Reclamantul este funcționar public.
Raportul de serviciu al funcționarului public este un ansamblu de drepturi și obligații ale acestuia și ale instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Indemnizația de concediu de odihnă face parte din categoria drepturilor salariale ale funcționarului public, înscriindu-se în prevederile art.34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999.
Fiind una dintre componentele drepturilor salariale, indemnizația de concediu de odihnă se circumscrie sferei raportului de serviciu ale funcționarului public.
Motivele de recurs privind neluarea în considerare dispozițiilor în conformitate cu care aplicarea prevederilor referitoare la acordarea primelor de concediu a fost suspendată, sunt nefondate.
În conformitate cu art. 34 alin.2 din Legea nr. 188/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici, aceștia au dreptul la primă de concediu de odihnă.
Ca urmare, funcționarii publici trebuie să beneficieze de primă de concediu de odihnă.
Însă, prin legile bugetare anuale s-a suspendat succesiv acordarea acestor drepturi.
Legile bugetare au suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanță și nu au abrogat aceste drepturi, nu le-au desființat.
Dreptul funcționarului public de a i se plăti prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.
Dreptul la primă de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
În speță prin lege dreptul la primă de concediu de odihnă, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art.41 din Constituția României, a fost suspendat, și nu înlăturat.
Pentru ca dreptul la prima de concediu de odihnă să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata primei concediului de odihnă.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
Drepturile prevăzute în art.34 alin.2 din Legea 188/1999 R trebuie să fie acordate reclamanților, întrucât legea produce efecte de la data publicării în Monitorul Oficial și până la ieșirea ei din vigoare, printr-un act normativ cu putere identică.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
Această explicație se întemeiază și pe interpretarea semantică și gramaticală a textului.
De altfel, din prevederile art.64 din Legea 24/2000 privind tehnica legislativă, rezultă că suspendarea are durată determinată, iar la expirarea duratei de suspendare dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Numai această interpretare este de natură a asigura principiul constituțional al supremației legii și acela al caracterului excepțional al limitării unor drepturi.
In consecință, având în vedere prevederile art. 304, 3041și 312 cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR în nume propriu și pentru DGFP D, împotriva sentinței nr.3911 din 22 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Ianuarie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. IR
Tehnored SI 23.01.2008/2 ex.
Jud. fond /
Președinte:Iuliana RîciuJudecători:Iuliana Rîciu, Elena Canțăr, Doina Lupea
