Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 125/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIA NR. 125/2008
Ședința publică de la data de 14 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor judecător
- - - -- judecător
- - - judecător
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine, a venit spre soluționare, recursul declarat de recurenta - pârâtă Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor B împotriva sentinței civile nr. 240/CA din 28.09.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților, dosarul fiind lăsat la a doua strigare, când de asemenea, părțile au lipsit.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind chestiuni prealabile în cauză și având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 pct. 2 din Codul d e procedură civilă, instanța constată recursul în stare de judecată, trecând la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr- funcționarii publici din cadrul Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor N au chemat în judecată pârâții Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor N și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, solicitând următoarele:
- anularea adresei nr. 1189/10.05.2007 emisă de pârâtul Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor N prin care li s-a respins cererea de acordare a primelor de vacanță pentru anii 201-2006;
- obligarea pârâților să le comunice salariul de bază, din luna anterioară plecării în concediu, pentru anii 2001-2006;
- obligarea în solidar a pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând prime de vacanță pentru perioada 2001-2006, actualizate în raport de rata inflației.
O cerere având același obiect și care a fost înregistrată la Tribunalul Neamț sub nr-, formulată de reclamanta -, a fost conexată cu acțiunea înregistrată sub nr-.cererea de conexare a fost admisă prin hotărârea prin care s-a soluționat fondul cauzei, respectiv sentința civilă nr. 240/CA din 28. 09.2007.
Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a invocat excepțiile lipsei competenței materiale a Tribunalului Neamț, lipsei calității sale procesuale pasive, tardivității și a inadmisibilității acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 240/CA din 28. 09.2007 Tribunalul Neamța respins excepțiile lipsei competenței materiale a Tribunalului Neamț, lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, a tardivității introducerii acțiunii și a prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești aferente anilor 2001-2003; a admis în parte acțiunea, obligând pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând primele de concediu pentru perioada 2001-2006, corespunzător perioadei cât reclamanții au avut calitatea de funcționar public în cadrul instituției pârâte, sume care urmează a fi reactualizate cu rata inflației până la data plății efective. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele; a respins capătul de cerere privind anularea adresei nr. 1189/10.10.2007, ca nefundat; a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 64 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Excepția necompetenței materiale a Tribunalului Neamț este neîntemeiată. Raporturile de serviciu ale reclamanților se desfășoară cu Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor N, iar potrivit dispozițiilor art. 103 din Legea nr. 554/2004 competența aparține instanței de la domiciliul reclamanților.
Este nefondată și excepția lipsei calității procesuale pasive a Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor Într-adevăr această pârâtă nu este emitentul actelor normative care au dispus suspendarea acordării primelor de vacanță reglementată de art.34 (2) din Legea nr. 188/1999. In situația admiterii acțiunii reclamanților Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor N nu poate plăti pretențiile bănești solicitate, decât în condițiile în care ordonatorul principal de credite ia măsurile necesare pentru suplimentarea corespunzătoare a bugetului. Instanța constată că Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor B are calitate procesuală, participarea în cauză în calitate de pârâtă fiind justificată de calitatea de ordonator de credite.
Nefondată este și excepția tardivității acțiunii, a prescripției drepturile la acțiune pentru drepturile bănești aferente anilor 2001-2003.
Potrivit Decretului nr. 167/1958 termenul de prescripție a dreptului material la acțiune în ce privește plata unor drepturi salariale neacordate, este de 3 ani. In cauză, acordarea drepturilor bănești solicitate și prevăzute de art. 34 (2) din Legea nr. 188/1999 republicată, au fost suspendate prin acte normative succesive. În conformitate cu dispozițiile art. 13 lit."a" din Decretul nr. 167/1958" cursul prescripției se suspendă cât timp cel împotriva căruia ea curge este împiedicat de un caz de forță majoră să facă acte de întrerupere". După încetarea suspendării, prescripția reia cursul socotindu-se și timpul scurs înainte de suspendare. Prin Legea nr. 486/2006 a bugetului de stat pe anul 2007 nu s-a mai prevăzut suspendarea dispozițiilor art.34 (2) din Legea nr. 188/1999 republicată, astfel că începând cu 1.01.2007 termenul de prescripție își reia cursul.
Pe fondul cauzei instanța reținut următoarele:
Legea nr. 188/1999 prin art. 32 alin.2 (art.34 alin.2 în actuala reglementare) a prevăzut în favoarea funcționarilor publici pe lângă indemnizația de concediu, dreptul la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. începând cu anul 2001 acordarea acestui drept a fost suspendată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 și ulterior prin legile bugetului de stat respectiv Legea nr. 743/2001, Legea nr. 631/2002, Legea nr. 507/2003, Legea nr. 511/2004 și Legea nr. 379/2005.
Drepturile persoanelor nu pot face obiectul unor tranzacții sau limitări, orice tranzacție prin care s-ar urmări renunțarea la drepturile recunoscute de lege, sau limitarea acestora fiind lovită de nulitate.
Constituția României consacră faptul că salariații au dreptul la protecție socială a muncii. Fiind un drept câștigat, acesta nu mai poate fi îngrădit, restrâns, decât în situațiile limitativ prevăzute de art.53 din Constituție. Suspendarea dreptului la prima de vacanță nu este motivată de nici una din situațiile enumerate de art.53 din Constituția României.
Prin Legea nr. 486/2006 nu s-a mai prevăzut suspendarea dispozițiilor art.34 (2) din Legea nr. 188/1999 republicată.
Întrucât prin Legea nr. 379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006 suspendarea dreptului la prima de vacanță a fost limitată până la data de 31.12.2006 și având în vedere că Legea nr. 486/2006 a bugetului de stat pe anul 2007 nu s-a mai dispus suspendarea acestui drept, instanța constată că începând cu 01.01.2007 prevederile normative referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediului de odihnă produce efecte juridice.
În consecință reclamanții au calitatea de funcționari publici și cum la data judecării cauzei dreptul invocat în acțiune a devenit actual, instanța urmează să admită acest capăt de cerere și să dispună obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând prima de vacanță, aferentă anilor 2001-2006, dar corespunzător perioadei cât reclamanții au avut calitatea de funcționari publici în cadrul Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor N, sumele urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor B se justifică prin faptul că în calitate de ordonator principal de credite, pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor B are obligația să asigure și să vireze în bugetul Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor N sumele necesare plății drepturilor bănești stabilite prin titluri executorii.
Referitor la capătul de cerere privind anularea adresei Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor N prin care s-a respins cererea de acordare a primei de vacanță, instanța o va respinge. Fiind un act emis de către pârâtă, instanța consideră că reclamanții nu justifică interesul în anularea adresei respective, în condițiile în care aceștia au acționat în instanță pentru acordarea primei de vacanță.
În termen legal împotriva hotărârii tribunalului, pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a formulat prezentul recurs în motivarea căruia a arătat următoarele:
Greșit s-a respins excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Neamț, nesocotind dispozițiile art. 3 din Codul d e procedură civilă.
În privința excepției lipsei calității sale procesual pasive instanța a procedat, de asemenea, greșit, întrucât Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor nu este nici inițiatorul, nici emitentul actelor normative prin care au fost suspendate primele de vacanță. Pe de altă parte, potrivit art. 6 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 755/2003, în subordinea autorității funcționau, ca unități cu personalitate juridică, oficiile județene pentru protecția consumatorilor. Drepturile funcționarilor publici se acordă de către instituția publică la care funcționarul public își desfășoară activitatea.
Instanța a respins în mod greșit excepția privind prescripția dreptului la acțiune pentru anii 2001-2003. În acest sens, trebuie reținute dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c și art. 166 alin. 1 din Codul muncii, precum și dispozițiile art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
II. Hotărârea este nelegală și pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 din Codul d e procedură civilă. Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor nu este ordonator principal de credite, în timp de pârâtul Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor N are calitatea de ordonator terțiar de credite. În acest sens, trebuie avute în vedere dispozițiile cuprinse în Hotărârea Guvernului nr. 748/2007 care a abrogat Hotărârea Guvernului nr. 755/2003.
Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Prima de vacanță a fost suspendată prin legile succesive ale bugetului de stat din 2001 și până în prezent. Fiind suspendate, aceste dispoziții nu mai fac parte din ordinea de drept.
Hotărârea este greșită și în ceea ce privește fondul cauzei, fiind dată cu încălcarea dispoziții art. 64 din Legea nr. 24/2000 și a dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 188/1999.
Examinând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs, curtea de apel constată următoarele:
Tribunalul Neamța soluționat în mod legal excepția necompetenței materiale. Faptul că în judecată a fost chemată și o autoritate publică centrală nu determină în mod nemijlocit competența materială în primă instanță a curții de apel, atâta timp cât acțiunea nu privește un act administrative emis sau încheiat de pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor - în calitate de autoritate publică centrală, astfel cum se prevede prin art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și prin art. 3 pct. 1 din Codul d e procedură civilă.
Potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe. Dat fiind faptul ale reclamanții se află în raporturi de serviciu cu pârâtul Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor N, care este o autoritate publică județeană din ale cărei fonduri se face plata drepturilor solicitate, tribunalul a fost legal investit cu judecarea cauzei.
Este fondată, însă, excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei.
eclamanții au raporturi de serviciu cu pârâtul Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor N și ca atare, obligația de plată revine acestei autorități publice. Potrivit art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 755/2003 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor - în vigoare până la data de 18.07.2007, când a fost abrogată prin Hotărârea Guvernului nr. 748/2007 - în subordinea Autorității funcționează, ca unități cu personalitate juridică, oficiile județene pentru protecția consumatorilor.
Nu are relevanță faptul că recurenta are calitatea de ordonator secundar de credite, căci, potrivit art. 1 și 2 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, reanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă (art. 1), în cazul lipsei de fonduri, instituția debitoare fiind obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată (art. 2). ntre reclamanți și pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor nu există nici un raport juridic și nici o obligație legală de plată a primelor de vacanță.
Excepția prescrierii dreptului la acțiune, invocată de recurenta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor este, de asemenea, întemeiată.
Dreptul la prima de concediu, consacrat prin art. 33 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 (art. 34 alin. 2 după republicarea legii), a putut fi exercitat până la 02 martie 2001 când a intrat în vigoare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 prin care s-a suspendat exercițiul dreptului la 01 ianuarie 2002. Termenele prevăzute de art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 au fost prelungite prin Legea nr. 743/2001 până la 31.12.2002, iar apoi, prin Legea nr. 631/2002, termenele prevăzute de art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 au fost din nou prelungite până la 31 decembrie 2003.
Ulterior, prin legile bugetului pe anii 2004 și 2005 (Legea nr. 507/2003 și nr. 511/2004) exercițiul dreptului la prima de concediu a fost suspendată, independent de suspendarea inițială dispusă prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001, separat pentru anul 2004 și apoi pentru anul 2005.
Potrivit art. 59 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 (R) dispozițiile legilor temporare sunt în vigoare pentru perioada la care se referă, iar art. 66 din același act normativ stabilește că prin acte normative ulterioare se poate prelungi durata actelor normative temporare, dispoziția de prelungire trebuind să intervină înainte de expirare a termenului.
Potrivit art. 7 din Decretul nr. 168/1957 prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune. În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune pentru perioada 2001 -2003, exercițiul dreptului la acțiune pentru prima de concediu a fost suspendat prin art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 care, chiar dacă termenul prevăzut prin acest act normativ a fost prelungit prin legi temporare, se constituie ca o suspendare unică ce a început cu 02 martie 2001 și s-a finalizat, conform Legii nr. 24/2000, la 31 decembrie 2003 prin dispozițiile de prelungire a termenului prevăzut în art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 din Legea nr. 631/2002.
Așadar, pentru perioada 2001 - 2003 dreptul la acțiune al reclamanților s-a născut după expirarea perioadei de suspendare, respectiv după 31 decembrie 2003. Legea nr. 507/2003 a suspendat exercițiul dreptului la prima de concediu pentru anul 2004 până la 31 decembrie 2004, pentru această perioadă dreptul la acțiune născându-se la 01 ianuarie 2005.
Cum ultimele legi nu au dispus prelungirile suspendărilor anterioare conform art. 66 din Legea nr. 24/2000 rezultă că fiecare dintre ele a suspendat exercițiul dreptului la prima de concediu, independent și pentru anul în care dispozițiile respective erau aplicabile.
Față de aceste considerente, curtea constată că pentru perioada 2001 - 2003, dreptul la acțiune al reclamanților și s-a prescris, în raport de dispozițiile art. 3 și art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 coroborate cu art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001.
II. În privința motivelor de fond, încadrabile în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, cu referire la perioada 2004-2006 pentru care prescripția este inoperantă, se constată următoarele:
Suspendarea plății primelor de vacanță prin legile bugetului de stat nu produce efectul înlăturării dreptului recunoscut reclamanților prin art. 32 alin. 2 (devenit 34 alin. 2 după republicare) din Legea nr. 188/1999. Examinând dispozițiile legilor temporare privind suspendarea exercitării dreptului raportat la prevederile constituționale din art. 53, în mod legal instanța de fond a constatat că limitarea adusă exercițiului dreptului la prima de concediu excede condițiilor reglementate de dispozițiile arătate, privind situațiile în care intervine, caracterul necesar, proporțional cu situația ce a determinat-o, nediscriminatoriu și fără a aduce atingere dreptului în substanța lui.
Prin decizia XXIII/12.12.2005 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțându-se asupra suspendării exercițiului aceluiași drept recunoscut altor beneficiari, s-a reținut căpentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu existat pe perioada pentru care exercițiul lui ar fi înlăturat.
Prin urmare, se constată că, în privința fondului cauzei nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii recurate, hotărârea recurată urmând a fi modificată în parte doar în ceea ce privește modul de soluționare a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a recurentei și prescripției dreptului la acțiune pentru anii 2001-2003.
Pentru aceste motive
În numele legii
Admite recursul declarat de recurenta - pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR B, împotriva sentinței civile nr. 240/CA din 28.09.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți:, G, și intimatul-pârât OFICIUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și în consecință, respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă.
Admite excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru drepturile bănești aferente perioadei 2001-2003 și în consecință, respinge ca fiind prescrisă acțiunea pentru plata drepturilor bănești aferente perioadei 2001-2003
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Morina
- - - - -
-
GREFIER,
Red.sent./
Red.dec.rec.-/29.02.2008
3 ex.
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Morina
