Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1250/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 1250/CA/2008
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Elisabeta Lazăr
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții, și împotriva sentinței nr.2293/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul de față este scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
Față de actele de la dosar și solicitarea de judecare în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr.2293/CA/10.09.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și împotriva pârâtului INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI H și, ca urmare, pârâtul a fost obligat să plătească reclamanților sporul de fidelitate cuvenit pentru perioada 23.05.2005 - 31.12.2005, actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective, respingând în rest acțiunea ca prescrisă.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au fost salariați ai Inspectoratului de poliție al județului
Conform art.6 din OUG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului.
Aplicarea prevederilor sus arătate și plata sporului de fidelitate au fost suspendate pentru anul 2005, conform art.2 alin.1 din OUG nr.118/2004.
Art.18 Codul muncii prevede în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Ca urmare, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, sporul de fidelitate nu putea fi anulat prin actul normativ sus arătat, în condițiile în care nu conține vreo referire la eventualitatea desființării dreptului, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia pentru anul 2005.
Ori, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamanților la acest spor.
Pe de altă parte, art.41 din Constituția României statuează că salariații au dreptul la protecția socială a muncii printre care și concediul de odihnă plătit, iar potrivit art.53, restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți, poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și, fără a aduce atingere existenței dreptului.
Prin suspendarea acordării sporului de fidelitate pentru anul 2005, acest drept nu a fost restrâns, ci îngrădit, operând în concret ca o veritabilă lipsire de dreptul subiectiv. Dreptul la sporul de fidelitate s-a născut din lege, ca drept subiectiv și conferă titularilor de drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut să efectueze o anumită prestație, inclusiv de a da o sumă de bani.
Pentru ca un drept prevăzut să nu devină o obligație lipsită de conținut, redusă la "nudus jus", ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat, astfel s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial a cărui existență este recunoscută să fie vidat de substanța sa și practic să devină lipsit de orice valoare, iar respectarea principiului încrederii în statul de drept, implică asigurarea aplicării legilor adoptate drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea.
Pe cale de consecință, pârâtul va fi obligat la acordarea sporului de fidelitate pentru perioada 23.05.2005 și până la 31.12.2005 și să le acorde drepturile bănești aferente, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, pentru restul perioadei dreptul la acțiune s-a prescris, întrucât termenul general de prescripție potrivit Decretului nr.167/1958 este de 3 ani.
În consecință, a concluzionat prima instanță, acțiunea reclamanților se impune a fi admisă numai în parte, respectiv pentru perioada 23.05.2005 - 31.12.2005, iar pentru perioada 01.01.2005 - 23.05.2005 acțiunea este prescrisă și, ca urmare, trebuie respinsă.
Împotriva acestei sentinței au declarat recurs reclamanții, solicitând modificarea în parte în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentința este nelegală și netemeinică, întrucât, acordarea sporului de fidelitate s-a cerut pentru perioada 01.01.-30.06.2005, iar instanța a invocat excepția prescripției, deși până la data de 31.12.2005 plata acestui spor a fost suspendată prin OUG nr.118/2004, astfel că pe această perioadă prescripția nu a curs, potrivit art.7 alin.3 din Decretul nr.167/1958 și art.64 alin.2 din Legea nr.24/2000.
În afară de aceasta reclamanții mai arată, că prin acțiune s-a cerut sporul de fidelitate până la 30.09.2005, instanța a obligat pârâtul să-l plătească până la 31.12.2005, acordând astfel plus petit.
În drept invocă prevederile art.299-304 pct.9 Cod pr.civilă, art.6 din OUG nr.38/2003 și art.64 alin.2 din Legea nr.24/2000.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform prevederilor art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
Pârâtul intimat nu s-a prezentat în fața instanței de recurs și nici nu a depus întâmpinare.
Examinând recursul reclamanților în raport cu motivele invocate și actele dosarului, instanța constată că este fondat, urmând să fie admis pentru considerentele ce se vor arăta.
Reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la plata sporului de fidelitate prevăzut de art.6 din OUG nr.38/2003, pentru perioada 01.01.- 30.09.2005, când le-au încetat raporturile de serviciu.
Prin articolul 2 alin.1 din OUG nr.118/24.11.2004 plata sporului de fidelitate cuvenit reclamanților pe anul 2005 fost suspendată până la 01.01.2006.
Potrivit dispozițiilor art.64 alin.2 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare, iar potrivit dispozițiilor art.7 alin.3 din Decretul nr.167/1958, dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul.
Așa fiind, dispozițiile art.6 din OUG nr.38/2003 au intrat în vigoare de la data de 01.01.2006, dată de la care începe să curgă termenul de prescripție și se împlinește la 01.01.2009.
Cum reclamanții au înregistrat acțiunea pe rolul Tribunalului Hunedoara în data de 22.04.2008, termenul de prescripție de 3 ani nu era împlinit pentru niciuna din lunile cuprinse în perioada 01.01.- 30.09.2005, astfel că sub aspectul reține4rii prescripției pentru pretențiile aferente perioadei 01.01.2005-23.05.2005 sentința este nelegală și netemeinică.
Este întemeiat și motivul de recurs privind acordarea sporului de fidelitate și pentru perioada 01.10.-31.12.2005, întrucât reclamanții au solicitat acest spor numai pentru perioada 01.01.2005-30.09.2005, prima instanță acordând mai mult decât s-a cerut.
Așa fiind, în cauză motivele de recurs invocate se încadrează în prevederile art.304 pct.6 și 9 Cod pr.civilă și, ca urmare, în baza art.312 alin.3 Cod pr.civilă recursul reclamanților va fi admis ca fondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admis recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței nr.2293/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- și, în consecință:
Modificat în parte hotărârea atacată în sensul că stabilește perioada pentru care pârâtul este obligat să acorde sporul de fidelitate reclamanților ca fiind 01.01.2005-30.09.2005.
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul IPJ
Menține dispoziția privind actualizarea sumei cu indicele de inflație până la data plății efective.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact./2 ex./28.11.2008
Jud.fond
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea, Iosif Morcan, Elisabeta Lazăr
