Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 1249/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 1249/CA/2008
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Elisabeta Lazăr
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.920/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul de față este scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit.t din Legea nr.146/1997.
Din partea pârâtei DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ A JUDEȚULUI H (fost H) s-a depus la dosar întâmpinare.
Din partea reclamantei recurente s-au depus la dosar precizări
Față de actele de la dosar și solicitarea de judecare în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea în contencios administrativ reclamanta a chemat în judecată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII H și COMISIA PENTRU APLICAREA DECRETULUI-LEGE NR.118/1990 din cadrul H-D, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII H să-i plătească îndemnizația prevăzută de Decretul-Lege nr.118/1990, conform Legii nr.232/2006.
Prin sentința nr.920/CA/2008 Tribunalul Hunedoaraa respins acțiunea reclamantei împotriva pârâtei H ca nefondată și împotriva pârâtei H pentru lipsă calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamanta este beneficiară a îndemnizației prevăzută de art.1 lit.d din Decretul-Lege nr.118/1990 conform Hotărârii nr.277/1990 a Comisiei pentru Aplicarea prevederilor Decretului-Lege nr.118/1990 dată în dosarul 353/1990.
Prin cererea nr.2497/2007 reclamanta a solicitat revizuirea hotărârii nr.277 din 1990, solicitând emiterea unei noi decizii cu încadrarea în prevederile art.1 al.1 lit.e din Decretul-Lege nr.118/1990 și nu art.1 al.1 lit.d din Decretul-Lege nr.118/1990. Dat fiind prevederile Deciziei Curții Constituționale nr.5/2000, tribunalul a constatat că la data introducerii acțiunii Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familie nu putea revizui hotărârea invocată de către reclamantă, situație în care acțiunea introdusă împotriva pârâtei este nefondată.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta solicitând a se dispune modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii sale așa cum a fost formulată.
Reclamanta susține că instanța a aplicat greșit Decizia Curții Constituționale nr.55/2000, întrucât a solicitat revizuirea Hotărârii nr.277/1990, o hotărâre anterioară pronunțării deciziei de neconstituționalitate.
Totodată, reclamanta susține că instanța trebuia să soluționeze cererea de modificare a Hotărârii nr.277/1990, care în mod greșit a încadrat situația reclamantei la art.1 lit.d din Decretul-Lege nr.118/1990, când de fapt, reclamanta a fost strămutată în altă localitate și trebuia să beneficieze de drepturile prevăzute la art.1 lit.e din Decretul-Lege nr.118/1990.
Recursul este motivat în drept pe prevederile art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Recursul reclamantei este scutit de plata taxei de timbru conform art.15 din Legea nr.146/1997.
Prin întâmpinare, intimata DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ a JUDEȚULUI H, instituție înființată prin reorganizarea H, solicită respingerea recursului, motivat de faptul că instanța a aplicat corect Deciziile Curții Constituționale.
Recursul reclamantei este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta s-a adresat Tribunalului Hunedoara la 19.04.2007 și a solicitat prin acțiune să se dispună "verificarea Hotărârii nr.277/1990 a H" în sensul de a se stabili că i se cuvine o indemnizație de 100 lei conform Legii nr.232/2006, pentru că a fost strămutată și nu pentru domiciliu obligator, arătând că inițial îndemnizația era unică indiferent de cele două temeiuri.
La fila 11 dosarului de fond reclamanta mai arată că deși 4 luni consecutive în anul 2007 primit îndemnizație pentru strămutare, din martie 2007 i s-a reținut prin poprire suma de 1140 lei noi, iar H
i- solicitat prin adresa nr.2896/11.05.2007 completarea actelor din dosarul constituit.
La termenul din 14.06.2007 instanța a dispuns suspendarea judecății, pentru rezolvarea litigiului pe cale amiabilă.
Cauza a fost repusă pe rol la 24.01.2008 la cererea reclamantei din 13.12.2007, la care reclamanta atașează Decizia nr.29/23.10.2007 a
La termenul din 21.02.2008 reclamanta a depus o precizare de acțiune prin care solicită același lucru "evaluarea corectă a realității și gravității evenimentelor, dreptul ca strămutată la îndemnizația conform Decretului-Lege nr.118/1990", arătând că și în Decizia nr.29/23.10.2007 se confirmă că reclamanta a fost strămutată și nu a avut domiciliu obligatoriu.
Sintetizând într-o formă juridică cele exprimate în cererile adresate instanței, se constată că obiectul acțiunii reclamantei este modificarea Deciziei nr.277/1990, în sensul de a se stabili că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de art.1 lit.e din Decretul-Lege nr.118/1990 și nu de cele prevăzute de art.1 lit.d din Decretul-Lege nr.118/1990.
Instanța de fond a analizat însă legalitatea Deciziei nr.29/2007 a, fără a analiza obiectul cererii reclamantei conform art.129 al.ultim Cod pr.civilă.
Decizia nr.29/2007 constituie răspunsul pârâtei la cererea reclamantei de a i se modifica greșita încadrare în prevederile art.1 lit.d din Legea nr.118/1990, prin care pârâta recunoaște că este greșită încadrarea, dar invocând Deciziile Curții Constituționale nr.55/2000 și 56/2000, arată de ce nu poate să modifice Decizia nr.277/1990 pe calea revizuirii, această modificare rămânând în competența instanțelor judecătorești.
Prin Decizia nr.55/2000 Curtea Constituțională a reținut că "declararea nulității sau anularea actelor prin care au fost acordate drepturile prev.de Decretul-Lege nr.118/2000, nu se poate face decât de către autoritatea competentă să stabilească, de asemenea, responsabilitățile pentru încălcarea legii, autoritate care nu poate fi alta decât autoritatea judecătorească".
Prin urmare, ca efect al acestor decizii de neconstituționalitate, modificarea deciziilor emise anterior anului 1997 este dată direct în competența instanței de contencios administrativ, astfel că, instanța de fond trebuia cu atât mai mult să analizeze cererea reclamantei privind greșita încadrare în drept a drepturilor sale conferite în temeiul Decretului-Lege nr.118/1990.
Instanța de fond a analizat numai legalitatea Hotărârii nr.29/2007, cu care de altfel nu era sesizată și nu a analizat obiectul acțiunii reclamantei așa cum a fost formulată.
Instanța nu a analizat obiectul acțiunii reclamantei, ceea ce impune potrivit art.304 pct.5, art.261, 129 al.ultim Cod pr.civilă și art.312 al.5 Cod pr.civilă, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Judecata va fi reluată raportat la obiectul cauzei, conform celor reținute mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.920/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- și în consecință:
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact./2 ex./02.12.2008
Jud.fond;
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea, Iosif Morcan, Elisabeta Lazăr
