Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1250/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--09.07.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1250
Ședința publică din 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulat de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T, în nume propriu și în reprezentarea Ministerul Finanțelor Publice B, împotriva sentinței civile nr.582/54.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurent consilier juridic, lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța invocă, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice B și nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul atât pe excepție, cât și în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentelor solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Finanțelor Publice B fiind ordonator principal de credite, iar pe fond solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursurilor de față constată:
Prin sentința civilă nr.582/25.05.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa admis acțiunea reclamantei împotriva pârâților T și Ministerul Finanțelor Publice și a obligat pârâții la plata către reclamantă a primelor de concediu aferente anilor 2001, 2002, 2003, 2004, 2005 și 2006 actualizate cu indicele de inflație la data plății.
În motivare s-a reținut că reclamanta este funcționar public în cadrul Direcția Generală a Finanțelor Publice T în perioada 2001 - ianuarie 2006 și potrivit art.34 al.2 din Legea nr. 188/1999, la plecarea în concediul de odihnă funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Aplicarea acestei prevederi legale a fost suspendată succesiv până la data de 31.12.2006, prin art.9 al.7 din Legea nr.507/2003, art.8 al.7 din Legea nr.511/ 2004 si art.5 al.1 din Legea nr.380/2005.
Dreptul s-a născut din lege, ca drept subiectiv și conferă titularilor de drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv din raportul juridic născut, să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv, să dea o anumită sumă de bani.
Suspendarea aplicării prevederilor legale care recunosc dreptul la plata primei de vacanță către funcționarii publici, nu echivalează cu stingerea acestui drept, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său. Dreptul la plata primei de vacanță constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă. Ca atare acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu.
Normele legale de suspendare a aplicării dreptului la prima de vacanta nu mai sunt in vigoare la data sesizării instanței, iar din interpretarea logica, sistematica și cronologica a actelor normative mai sus enunțate, raportat la art.64 al.3 din Legea nr.24/2000, privind tehnica de elaborare a actelor normative, față de formularea acestui text de lege in sensul că " dispoziția afectată de suspendare reintră de drept in vigoare", suspendarea unui act normativ are ca efect doar amânarea până la un termen cert și determinat a aplicării acestuia, însă acest fapt nu poate duce la suprimarea definitivă a efectelor actului normativ afectat de suspendare.
Așa fiind, instanța a apreciat că, suspendarea succesivă a aplicării dispozițiilor art.34 al.2 din Legea nr. 188/1999, nu echivalează cu abrogarea acestei prevederi legale și că efectul actelor normative a fost doar acela de a amâna începutul exercițiului dreptului subiectiv al reclamanților la încasarea indemnizației reprezentând prima de concedii pe anii 2001-2003, motiv pentru care in temeiul art.34 al.2 din Legea nr. 188/1999, art. 1, art.10 și art.18 din Legea nr.554/2004, acțiunea a fost admisă.
Au fost obligați pârâții la plata acestor drepturi, actualizate cu coeficientul de inflație.
În cauză au formulat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Ministerul Finanțelor Publice solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
În esență se critică prima instanță pentru necompetență materială, aceasta revenind Curții de APEL TIMIȘOARA, iar pe fond se susține că este necesară respingerea cererii întrucât plata primei de concediu a fost suspendată prin acte normative succesive și anume prin prevederile art. 3 aliniatul 1 din nr.OUG 33/2001, ale art. 33 din Legea nr. 744/2001 și ale art. 12 din Legea nr. 743/2001 au suspendat acordarea acestui drept până la data de 31.12.2002, cele ale art. 10 aliniatul 3 din Legea nr. 631/2002 au suspendat acordarea dreptului până la data de 31.12.2003, cele ale art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003 au suspendat acordarea dreptului până la data de 31.12.2004, cele ale art. 8 aliniatul 7 din Legea nr. 511/2004 au suspendat acordarea dreptului până la data de 31.12.2005 și cele ale art. 5 aliniatul 5 din Legea nr. 379/2005 au suspendat acordarea dreptului până la data de 31.12.2006.
Se mai arată că ordonatorul principal de credite, Ministerul Economiei și Finanțelor, are obligația să se încadreze în cheltuielile stabilite prin lege, în conformitate cu prevederile Legii nr. 500/2002, modificată, privind finanțele publice, astfel că, urmare a suspendării aplicării prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum și ale celor din art.32 alin.2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarii publici, pentru perioada anilor 2001-2006, nu s-au prevăzut sumele necesare plății acestor prime de concediu, drept pentru care nu există posibilitatea concretă să fie plătite.
Mai mult, așa cum a susținut în fața instanței de fond, prin nr.OUG 146/2007, data aprobarea plății primelor de concediu de odihnă, suspendată în perioada 2001-2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 172/2008, reglementează modalitatea de plată a acestor drepturi salariale ale funcționarii publici în anul 2008, din economiile obținute la cheltuieli de personal din posturile vacante.
Astfel, plata primelor de concediu de odihnă s-a făcut în conformitate cu prevederile art.4 alin.5 din nr.OUG146/2007, la cererea beneficiarilor acestor drepturi, în tot cursul anului 2008, fără însă a se face precizări conform cărora acest spor poate fi acordat din alte surse și în cursul anului 2009.
Examinând recursul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, prin raportare și la prevederile art.304 Cod procedură civilă, se admite împotriva sentinței civile nr.582/25.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș, se modifică sentința în sensul respingerii acțiunii reclamantei împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice pe excepția lipsei de calitate procesuală pasivă, fiind menținute în rest dispozițiile sentinței, pentru că:
Potrivit probelor dosarului, reclamanta are calitate de funcționar public în cadrul pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice T, deci aceasta are calitate de angajator care-i achită drepturile salariale.
Așa fiind, în raport cu prevederile art.1 alin.1 din Legea nr. 554/2004, care atribuie calitate procesuală pasivă autorității publice care printr-un act administrativ încalcă un drept recunoscut pe seama reclamantului sau care refuză recunoașterea unui asemenea drept, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu intră sub incidența acestei dispoziții legale, pentru că refuzul plății drepturilor din litigiu provine de la pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru aceasta, recursul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice se admite în sensul arătat mai sus, cu consecința constatării lipsei sale de calitate procesuală pasivă.
Raportat la considerentele expuse, este nefondată susținerea din recurs privitoare la competența materială a Curții de APEL TIMIȘOARA, în cauză, atâta timp cât acest pârât nu are calitate procesuală pasivă.
Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice T pentru că faptul că exercițiul dreptului în discuție, a fost suspendat printr-o serie de acte normative ulterioare, nu echivalează cu o înlăturare a existenței lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu s-a prevăzut acest lucru, iar prin nerecunoașterea sa s-ar contraveni atât art.53 din Constituție cât și reglementărilor date prin art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Drept urmare dreptul la acțiune al reclamanților s-a născut la data la care a încetat orice cauză de suspendare, care a întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune beneficiarii prevederilor legale susmenționate și a cărei aplicare a fost suspendată sau amânată, prin acte normative temporare, până la data de 1 ianuarie 2007.
Că așa este, rezultă cu echivoc și din prevederile art.64 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, conform cărora la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Este nefondată și susținerea legată de realocarea sumelor din litigiu de către ordonatorul principal de credite, Ministerul Finanțelor Publice, pentru că aceasta nu reprezintă o cauză legală pentru a refuza plata unor drepturi salariale prevăzute prin lege.
În consecință, recursul se respinge cu aplicarea art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin T împotriva sentinței civile nr.582/25.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea reclamantei împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice pe excepția lipsei de calitate procesuală pasivă.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta T împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 3.XI.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
red.-O- 10.11.2009
tehnored. - 20.11.2009/ 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Rodica Olaru, Ionel Barbă
