Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1266/2008. Curtea de Apel Alba Iulia

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIE Nr. 1266/R/CA/2008

Ședința publică de la 02 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Marieta Florea

JUDECĂTOR 2: Elisabeta Lazăr

JUDECĂTOR 3: Ștefan Făt

Grefier: - -

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții, -, I -, -, G, G, G, reprezentați prin Sindicatul Liber Solidaritatea al Salariaților funcționari publici din Primăria Municipiului A și din Serviciile publice din subordinea Consiliului Local A împotriva sentinței civile nr. 218/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță avocat pentru recurentul reclamant, în substituirea mandatarului ales - avocat -, lipsind părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că în prezenta cauză reclamanții au formulat cerere de repunere pe rol, urmare soluționării cererii de strămutare.

Mandatara recurenților reclamanți învederează instanței că cererea de strămutare formulată de aceștia a fost respinsă de, însă nu este în măsură să depună la dosar încheierea pronunțată în acest sens.

Instanța, deliberând dispune repunerea pe rol a prezentei cauze.

Mandatara recurenților reclamanți depune la dosar un set de înscrisuri cu titlu de practică judiciară, reprezentând decizii pronunțate de alte Tribunale și Curți de Apel, în spețe similare și declară că nu mai are alte cereri prealabile de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Mandatara recurenților reclamanți solicită admiterea recursului și în consecință modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii în contencios administrativ așa cum a fost formulată.

Învederează instanței că reclamanții - membri ai Sindicatul Liber Solidaritatea au calitatea de angajați, salariați civili, fiind funcționari publici. Ca atare au dreptul la salariul de bază, sporuri, premii, stimulente și alte drepturi reglementate în principal în Legea nr. 188/199, dar și în alte acte normative speciale. Indemnizația de dispozitiv solicitată este reglementată în Legea 138/1999, iar potrivit prevederilor art. 13 din acest act normativ salariații civili beneficiază și ei de prevederile ce se aplicau potrivit art. 1 personalului militar.

Arată că ulterior apariției legii Ministerul Internelor și Ministerul Administrației Publice s-au comasat într-un minister, iar în temeiul art. 9 alin. 4 din OUG nr. 63/2003 a fost emis de MIRA Ordinul nr. 496/2003, ori această prevedere îi vizează și pe reclamanți.

Solicită cheltuieli de judecată, în justificarea cărora depune la dosar copie factură fiscală și copie chitanță.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de față:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr- reclamanții, -, I -, -, G, G, G, reprezentați prin Sindicatul Liber Solidaritatea al Salariaților funcționari publici din Primăria Municipiului A I au solicitat în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului A I și Consiliul Local al Municipiului A I, ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâților la plata în favoarea reclamanților a indemnizației de dispozitiv prevăzută de art.9.2 al Ordinului nr.275/2002 al Ministerului d e Interne, modificat și completat prin Ordinul nr.496/28.07.2003 al Ministerului Administrației și Internelor, în cuantum de 25% din salariul de bază, în mod retroactiv, începând cu data de 1 01 2005 până la data pronunțării hotărârii judecătorești și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu, sumă actualizată în funcție de indicele de inflație până la data plății efective. De asemenea, s-a mai solicitat și obligarea la menționarea în carnetul de muncă al reclamantei a indemnizației de dispozitiv.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că indemnizația de dispozitiv a fost inițial prevăzută de art.13 din Legea nr.138/1999 potrivit cu care cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.

Prin Ordinul nr.496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor pentru modificarea și completarea Ordinului nr.275/2002 al Ministrului de Interne, indemnizația de dispozitiv prevăzută de art.13 din Legea nr.138/1999 și acordată inițial personalului militar și civil din cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.

În drept acțiunea a fost motivată pe dispozițiile art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, art.112-114 Cod procedură civilă, Legea nr.138/1999, Ordinele nr.275/2002 și nr.496/2003.

Prin Sentința nr.218/CAF/4 03 2008 Tribunalul Alba - Secția Contencios administrativ admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Mun. A I și a respins acțiunea reclamanților împotriva celor doi pârâți, reținând că dispozițiile art.9.2. din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003 se aplică doar personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice centrale de stat, respectiv în instituțiile publice care au subordonare față de Ministerul Administrației și Internelor, nu și funcționarilor publici din administrația publică locală. Cum autoritățile administrației publice locale nu sunt subordonate celei centrale beneficiind de autonomie locală, pârâtului nu îi este opozabilă obligația de acordare a îndemnizației de dispozitiv.

Împotriva hotărârii au declarat recurs reclamanții, -, I -, -, G, G, G, reprezentați prin Sindicatul Liber Solidaritatea al Salariaților funcționari publici din Primăria Municipiului A I și din Serviciile Publice aflate în subordinea Consiliului Local al Municipiului A I, solicitând a se dispune modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, în sensul obligării celor doi pârâți să plătească reclamanților îndemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, actualizată cu indicele de inflație până la data plății, precum și în continuare pe toată durata exercitării funcției publice.

În motivarea recursului reclamanții au invocat în drept prevederile art.304 pct.9 și 304¹Cod procedură civilă, susținând că instanța de fond a restrâns în mod greșit domeniul de aplicare a Legii nr.138/1999 și a Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003, ignorându-se dispozițiile art.31.1 din acest ordin potrivit căruia "prin personal civil, în sensul ordinului se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor", iar "personalul civil din cadrul beneficiază de drepturile stabilite de lege, cu excepția celor din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prev. de art.13 din Legea nr.138/1999, care este doar indemnizația de dispozitiv.

Din moment ce textul legal nu face nici o distincție între personalul ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale și cel din domeniul administrației publice centrale, este evident că acest drept poate fi acordat ambelor categorii.

Recurenții susțin că instanța a făcut și o greșită aplicare a legii încălcându-se principiul egalității între cetățeni,cât timp alți funcționari publici din instituții ale administrației publice locale beneficiază de această indemnizație.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit. a din Legea nr.146/1997.

Pârâții intimați prin întâmpinare solicită respingerea recursului susținând că instanța de fond a interpretat și aplicat corect legea 138/1999 și 496/2003.

Examinând recursul reclamanților în raport cu motivele invocate, actele dosarului și prevederile Legii nr.138/1999, instanța constată că este nefondat, urmând să fie respins pentru considerentele ce se vor arăta:

Dreptul la indemnizația de dispozitiv solicitat de reclamanți este reglementat prin art.13 din Legea nr.138/1999.

Pentru a stabili dacă reclamanților ca funcționari publici ai administrației publice locale li se cuvine acest drept, se impune a se analiza dacă Legea nr.138/1999 este aplicabilă funcționarilor publici din administrația publică locală.

Legea în articolul 1, așa cum corect a sesizat și instanța de fond, reglementează domeniul său de aplicare, stipulând "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din, și Ministerul Justiției, iar la art.47 se arată "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege, la art. 49 se specifică în mod clar că personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.47, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate."

Coroborând aceste prevederi se constată că de indemnizația de dispozitiv pot beneficia doar funcționarii publici prevăzuți în anexa 6 legii, care sunt definiți ca personal civil din cadrul instituțiilor expres prevăzute la art.1, 47 și 49, fără a exista vreo modificare a acestor prevederi pe perioada în litigiu.

Ordinele MAI nr.275/2002 și nr.496/2003 cuprind norme de aplicare a legii, având o forță juridică inferioară acesteia, astfel că pot explicita prevederile legii doar în sensul legii, fără însă a adăuga la lege.

Din acest motiv, norma dată prin Ordinul nr.496/2003 cu privire la art.47 din lege "Prin personal civil în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor și referirea la dreptul prevăzut de art.13 ce se cuvine și "personalului civil din administrația publică" trebuie interpretate raportat la prevederile legii, la sfera de aplicare a acesteia.

Sintagma "personalul civil din administrația publică" trebuie interpretată ca fiind administrația publică centrală a Ministerului Administrației și Internelor.

Chiar dacă s-ar aprecia că sfera de reglementare a legii cuprinde și funcționarii publici din administrația publică locală în continuarea analizei trebuie stabilită natura atribuțiilor pe care reclamanții le îndeplinesc, respectiv dacă aceștia "desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare" ce impun prezența reclamanților la serviciu după un alt program decât cel curent, ceea ce, așa cum a reținut instanța de fond, nu este cazul.

În ce privește motivul invocat privind încălcarea principiului non discriminării consacrat în legislația internă,CEDO,Directiva /EC/78 se reține că pentru a se constata existența unei discriminări care să încalce prevederile legale invocate precum și Protocolul nr. 14 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului trebuie să se constate o diferențiere de tratament în situații identice și comparabile. Ori, în cauză nu se poate constata existența unei similitudini între situația funcționarilor publici ai administrației publice locale și cei care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare deoarece salarizarea acestora, atribuțiile și responsabilitățile lor sunt reglementate prin norme legale diferite.

Instanța de fond a făcut o corectă soluționare și a excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului AI, având în vedere modificările aduse art. 66al.3,respectiv art. 98 al.2 din Legea 215/2001 potrivit cărora aparatul de specialitate este al primarului și nu al consiliului local.

Cum instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii, nu este incident motivul de recurs invocat de reclamanți potrivit art.304 pct.9 și 304¹.pr. civ. astfel că recursul va fi respins ca nefondat potrivit art.312 al.1 Cod pr.civilă.

Intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, -, I -, -, G, G, G, reprezentați prin Sindicatul Liber Solidaritatea al Salariaților funcționari publici din Primăria Municipiului A I și din Serviciile Publice aflate în subordinea Consiliului Local al Municipiului A împotriva sentinței civile nr. 218/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 2 2008.

Președinte Judecător Judecător

- - - - - -

Cu opinie separată în

sensul admiterii recursului și

modificarea sentinței în sensul

admiterii acțiunii reclamanților

Motivarea opiniei separate:

Apreciez că recursul reclamanților este fondat, în cauză există motivul de modificare hotărârii prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă raportat la art. 312 pct. 1 Cod procedură civilă, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

Legea nr. 138/1999 statuează că personalul din MAI beneficiază pe lângă solda lunară și de solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizație de comandă, gradații și de indemnizația de dispozitiv.

Ordinul MAI nr. 496/2003 prevede la pct. 9.2 că: "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice". Prin același ordin s-a modificat art. 47 din Legea nr. 138/1999, dispunându-se că: "prin personal civil, în sensul prezentului ordin, se înțeleg funcționarii publici și personalul contractual din MAI.

Personalul civil din beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celor din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".

În teza a I-a a articolului mai sus menționat, legiuitorul a definit categoria de personal civil din cadrul ca fiind funcționari publici și personalul contractual care beneficiază de toate drepturile prevăzute de Legea nr. 138/1999, respectiv de cele prevăzute la art. 3 - 51, iar în teza a II-a sunt stabilite drepturile personalului preexistent modificărilor survenite prin Ordinul nr. 496/2003 și care își desfășoară activitatea în domeniul Administrației Publice; acestui personal legiuitorul i-a acordat ca drept salarial și dreptul prevăzut de art. 13 din Legea nr. 138/1999, respectiv indemnizația de dispozitiv.

Este de necontestat că, în situația în cauză, pârâtul este autoritate publică locală conform Legii nr. 215/2001, modificată și completată, astfel că art. 47 din Legea nr. 138/1999, modificat prin Ordinul nr. 496/2003 este aplicabil în speță, și în consecință, acțiunea reclamanților trebuie admisă, legiuitorul nefăcând distincție între categoriile de personal ce funcționează în cadrul administrației publice.

Trebuie remarcat de asemenea că, potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999, la nivel național, în alte departamente administrativ teritoriale, au fost recunoscute și plătite aceste drepturi, întrucât prevederile constituționale, în Cap. V, impun premisa de regim unitar de reglementare, iar prin Legea nr. 137/2000 se previn și se sancționează toate formele de discriminare, de unde apare evident că prin Ordinul MAI nr. 496/28.07.2003 s-a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizație de dispozitiv să fie cuprins și personalul civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, asigurându-se astfel egalitatea de tratament salarial al tuturor angajaților din cadrul aceleiași autorități, fiind fără echivoc că pct. 9.2 din Ordinul nr. 496/2003 al MAI stabilește că indemnizațiile de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.

Judecător

- -