Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1270/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 26.05.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1270
Ședința publică din data de 05 2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T în nume propriu și în interesul Autorității Naționale a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 600/7.IV.2009 pronunțată în dosar nr- în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea recurentei consilier juridic, lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a și asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a și admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 600/7.IV.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Arada admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, a obligat pârâta să plătească reclamantului despăgubiri reprezentând drepturi salariale neacordate, respectiv suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru perioada 01.04.2004 - până la zi, sporuri ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective și să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului și a respins acțiunea cu privire la cuantumul sporurilor de 25% din salariul de bază.
În motivare s-a reținut că reclamantul este funcționar public în cadrul pârâtei și are statutul prevăzut de Legea nr.188/1999.
Potrivit art.40 alin.2 lit. c din Codul Muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate devine angajatorului, respectiv pârâtei.
În acest context reclamantul, având calitatea de funcționar public, este salarizat în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.1 lit. c și d din actul normativ citat.
Acordarea suplimentelor a fost suspendată succesiv, în intervalul 22 mai 2004 - 31 decembrie 2006, prin ordonanțe de urgență.
Art. 13 din Legea nr. 251 din 23 iunie 2006 statuează că prevederile art. 29 din Legea 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, intră în vigoare de la 1 ianuarie 2007.
Potrivit art. 48 din nr.OG 6 din 24 ianuarie 2007, prevederile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Întrucât prima suspendare a acordării acestor drepturi a intervenit prin art. 501 din Legea nr. 164/2004, intrată în vigoare la 22 mai 2004, pentru perioada 1 ianuarie 2004-22 mai 2004, dreptul la acțiune este prescris.
La data încetării oricăror cauze de suspendare, dreptul intrând în vigoare, rezultă că la data de 1 ianuarie 2007, se naște dreptul la acțiune a celor interesați, pe perioada suspendării exercițiului dreptului, fiind suspendată și curgerea prescripției.
Așadar, funcționarii publici beneficiază de cele două suplimente, începând cu data de 22 mai 2004.
În aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, text introdus prin Legea nr.161/2003, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici.
Proiectul reglementa modul unic de stabilire a salariilor funcționarilor publici, instituind, conform dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri. Astfel, conform proiectului, atât salariul de baza câr și suplimentul postului se calculau în puncte.
Însă acest proiect de act normativ elaborat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.(1) lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.
Instanța va acorda reclamantului daune interese compensatorii pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a devalorizării monedei naționale în perioada scursă de la nașterea dreptului până la data plății efective.
Având în vedere că nici Legea nr. 188/1999 și nici alt act normativ nu prevede procentul în care se acordă sporul cerut de reclamant, instanța va respinge capătul de cerere pentru plata suplimentelor salariale cerute ca fiind în procent de 25% din salarul de bază, ca fiind lipsită de temei legal.
Pentru considerente de fapt și de drept menționate și prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța va admite în parte acțiunea reclamantului și va obliga pârâta să plătească reclamantului despăgubiri reprezentând drepturile salariale neacordate, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 01.04.2004 până la zi, sporuri ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective și să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului, conform Decretului nr.92/1976.
În cauză a declarat recurs pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
Recurenta critică sentința pentru că s-a pronunțat în cauză cu încălcarea competenței materiale, care revine Curții de APEL TIMIȘOARA, conform art. 3 alin. 1 Cod procedură civilă, de asemenea pentru că nu a respins acțiunea având în vedere că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr.554/2004, și pe fond a cerut respingerea acțiunii ca nefondată.
Recurenta consideră că hotărârea judecătoreasca a fost dată cu încălcarea
Pe fondul cauzei, se solicită respingerea acțiunii ca nefondată, având în vedere următoarele aspecte:
Reclamantul și-a întemeiat solicitarea privind suplimentul postului în procent de 25% din salariul de baza și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% (nu se arată din ce sumă) pe prevederile art.31 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată.
In primul rând, se precizează ca acțiunea este neclară în ceea ce privește suplimentul corespunzător treptei de salarizare, care este solicitat in procent de 25% dar nu se arată din ce sumă.
Cu privire la temeiul juridic invocat, se precizează că în art.31 din Legea nr.188/1999 se prevede:
"(l)Pentru activitatea desfășurata, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a)salariul de baza; b)sporul pentru vechime in munca; c)suplimentul postului;d)suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
(2) Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
(3)Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici."
Așa cum se poate observa, la art.31 alin. l litera c) si d) se face referire la suplimentul postului si respectiv la suplimentul corespunzător treptei de salarizare, dar nu se prevede nici un procent pentru aceste doua suplimente.
În această situație, este evident faptul ca art.31 alin. litera c) si d) sunt inaplicabile atât timp cât nu se prevede ce valoare au suplimentul postului și respectiv suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
(2) In ceea ce privește elementele Salariului prevăzute de art.31 alin. l litera a) și b), acestea sunt aplicabile deoarece salariile de baza ale funcționarilor publici sunt reglementate prin lege specială, fiind prevăzute expres pentru fiecare funcție publică în parte (în prezent acestea sunt prevăzute de Ordonanța Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, cu modificările și completările ulterioare), iar sporul de vechime este de asemenea expres prevăzut de lege pentru funcționarii publici, în art. ll din Ordonanța Guvernului nr.6/2007.
In ceea ce privește însă suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, nu exista nici o prevedere legală care să prevadă cuantumul acestora și modul de calcul, fiind evident astfel că aceste doua suplimente nu pot fi acordate de nici o instituție publică și nici de instanță, nefiind prevăzute de lege.
Având în vedere că reclamantul solicită acordarea acestor suplimente în cuantum de 25% (precizând pentru suplimentul postului ca este vorba de 25% din salariul de baza), este clar ca aceste procente sunt pur și simplu stabilite de reclamant arbitrar, deoarece nici o prevedere legală nu stabilește aceste procente.
Explicația faptului că la art.31 alin. l litera c) și d) sunt menționate cele doua suplimente ca fiind componente ale salariului unui funcționar public se regăsește la alin.3 al art.31, conform căruia: "Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici."
Așadar, legiuitorul a urmărit ca printr-o lege viitoare privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici să fie prevăzute expres procentele și modul de calcul al suplimentului postului și respectiv al suplimentului corespunzător treptei de salarizare; prin aceasta lege viitoare aveau să devină aplicabile prevederile art.31 alin. l litera c) și d).
Precizează însă că până în prezent această lege privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici nu există, nefiind adoptată, motiv pentru care art.31 alin. l litera c) și d) din Legea nr.188/1999 nu sunt aplicabile, iar suplimentele respective nu pot fi acordate neexistând temei legal pentru stabilirea și calculul lor.
De altfel, pentru că legea privind sistemul unitar de salarizare nu există și pentru ca art.31 alin. l litera c) și d) nu au fost și nu sunt aplicabile, legiuitorul a și dispus suspendarea acestor prevederi legale prin mai multe acte normative succesive.
Prin nr.OUG 123/2003 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar, cu modificările și completările ulterioare, salariile mai sus menționate, prevăzute în anexele nr. I-IV la.OUG nr.192/2002, au fost majorate cu 6% - din 01.01.2004, și cu 6% - din 01.10.2004, iar din 01.11.2004 anexele nr. I-IV la.OUG nr.192/2002 au fost înlocuite cu anexele nr. I-IV la.OUG nr.82/2004 privind unele masuri in domeniul funcției publice, cu modificările si completările ulterioare, cu precizarea că grilele de salarizare au fost defalcate în continuare pe categorii, clase și grade, conform funcțiilor publice deținute până la 15.07.2003.
Se mai arată că prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobata cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
De asemenea, Legea nr.251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în art. XIII, prevede următoarele:"Prezenta lege intrăîin vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art.29, 56, 57, 581si ale art.601alini lit.b din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intaă în vigoare la 1 ianuarie 2007".
Art.29 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, în urma republicării, a devenit art.31 din legea mai sus menționata.
Potrivit prevederilor art.31 alin.3 din Legea nr.188/1999 privin Statutul funcționarilor publici, cu modificările si completările ulterioare, "salarizarea funcționarilor publici se face in conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici", iar dupa cum se poate observa din nr.OG6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobata cu modificări prin Legea nr.232/2007 si modificata prin nr.OG9/2008,legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare nu a fost adoptata pana la aceasta data.
Sistemul de salarizare al funcționarilor publici cuprinde salariile de baza, sporurile, premiile, stimulentele si alte drepturi, acesta fiind reglementat de nr.OG6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobata cu modificări prin Legea nr.232/2007 si modificata prin nr.OG9/2008.
In plus, in art.3 din nr.OG6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, se arata ca"Gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigura de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea in resursele financiare si in numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii."
După cum se poate observa, dispozițiile art. 29 (31 după republicare) din Legea nr. 188/1999 au fost suspendate în mod succesiv,prin lege,în concordanță cu prevederile constituționale.
Din interpretarea atât a dispozițiilor art.44 din nr.OUG92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, cu modificările și completările ulterioare, cât și a dispozițiilor art. 48 din nr.OG2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că nu este vorba de o suspendare a dreptului funcționarilor publici de a beneficia de suplimentul postului și de suplimentul corespunzător treptei de salarizare, ci de o suspendare a dispozițiilor legale, ceea ce înseamnă că,în această perioada, dispozițiile legale privitoare la suplimentele mai sus menționate nu se aplică.
Voința legiuitorului a fost foarte clară, de a nu se aplica în perioada în care au fost suspendate prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, având în vedere că nu existau posibilități bugetare pentru plata acestor prime. Astfel, în bugetele instituțiilor publice - deci și al Autorității Naționale a Vămilor - nu au fost și nici nu sunt prevăzute sume pentru plata acestor suplimente și nici nu există temei legal pentru aplicarea lor.
In art. 64 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativă, cu modificările și completările ulterioare, se prevede: " Suspendarea actului normativ
(1) In cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendata printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. In aceasta situație se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată.
(2) La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
(3) Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziției suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziții exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării."
De altfel, art. 64 alin (2) din Legea nr. 24/2000, cu modificările și completările ulterioare, este foarte clar în sensul că la expirarea duratei de suspendare dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare, ceea ce înseamnă că:
- pe perioada cât aplicarea dispoziției a fost suspendată, aceasta dispoziție nu a fost în vigoare, fiind deci inaplicabilă;
- prevederea reintră în vigoare la data expirării suspendării când în mod evident se aplica pentru viitor și nu poate retroactiva pentru perioada cat aplicarea a fost suspendata, conform art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicata.
Se precizează că, în ceea ce privește art.31 alin. l litera c) și d) din Legea nr.188/1999, chiar dacă suspendarea aplicării lor expiră, prevederile arătate sunt în continuare inaplicabile, pentru motivele arătate mai sus nefiind prevăzute de lege modul de stabilire si de calcul al lor.
Pentru aceste motive instanța de judecată nu poate soluționa favorabil cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata suplimentului postului în procent de 25% din salariul de baza și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din data de 01.01.2004 în prezent, atâta timp cât cuantumul suplimentelor nu este prevăzut în nici un act normativ in vigoare.
Examinând recursul pârâtei, se respinge ca nefondat pentru că:
Având în vedere că reclamantul este funcționar public în cadrul pârâtei Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și de la aceasta provine refuzul acordării drepturilor salariale din litigiu,luând în considerare calitatea sa de angajator, bine a judecat cauza Tribunalul Arad, în primă instanță, conform art. 2 lit. d) Cod procedură civilă.
Curtea respinge și excepția privind lipsa procedurii prealabile, pentru că în ipoteza unui refuz din partea autorității publice,nu este obligatorie aceasta conform art. 5, teza ultimă din Legea 554/204.
Curtea respinge și critica legată de fondul litigiului pentru că potrivit dispozițiilor art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, funcționarii publici au dreptul, pentru activitatea desfășurată la un salariu compus inclusiv din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Dreptul în discuție s-a născut așadar din lege, ca drept subiectiv, ce conferă titularilor de drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut să efectueze o anume prestație pozitivă, respectiv de a plăti o anumită sumă de bani, chiar și în situația în care această obligație a fost suspendată prin nr.OUG92/2004, până la finele anului 2006, dat fiind că suspendarea nu echivalează cu abrogarea unor dispoziții legale, în sensul dispozițiilor art.64 alin.2 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Ceea ce este esențial, relativ la acest drept, îl constituie faptul că el dispune de o susținere legală, iar omisiunea cuantificării lui nu poate fi imputată beneficiarilor, în condițiile în care acesta reprezintă un aspect subsecvent dreptului existent, cu posibilitatea complinirii lui de către organele în drept abilitate.
Și aceasta întrucât, în caz contrar ne-am afla în prezența unui drept patrimonial recunoscut doar formal, lipsit de conținut, iar prin nerecunoașterea sa s-ar contraveni atât art.53 din Constituție cât și reglementărilor date prin art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Or, respectarea principiului încrederii în statul de drept, implică tocmai asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricăror tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, de natură a-i împiedica pe titularii drepturilor recunoscute de a se bucura efectiv de acestea.
În plus, în confirmarea interpretării date textului legal, se situează și considerentele Deciziei nr. XIV/18.02.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, deciziei care, chiar dacă se referă la un alt drept al funcționarilor publici, decât cel dedus judecății din prezentul dosar, se impune a fi menționată. Astfel, în considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sportul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Legea nr. 188/1999 precizează că suplimentul prevăzut la litera d din art. 31 se stabilește în raport de treapta de salarizare. Este evident că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsat de legiuitor în seama administrației a cărei activitate fundamentală este acea a organizării legii sau a executării în concret a legii, singurul criteriu avut în vedere de legiuitor care obligă administrația, este criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
În consecință, lipsa cuantificării drepturilor nu poate conduce la inexistența drepturilor și astfel la respingerea acțiunii.
Așa fiind, recursul pârâtei se respinge ca nefondat cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T împotriva sentinței civile nr. 600/7.IV.2009 pronunțată în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Prima instanță - Tribunalul Arad
Judecător -
Red.RO-10.11.2009
Tehnore 010.11 2009
2 expl/SM
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Rodica Olaru, Răzvan Pătru
