Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 128/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.128/
Ședința publică de la 14 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu judecător
JUDECĂTOR 2: Angelica Ciobotaru
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR B, cu sediul în B, sector 5,-, și AGENTIA NAȚIONALA DE ADMINISTRARE FISCALĂ B, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței nr. 188//06.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurentele Ministerul Economiei și Finanțelor B, Agenția Națională de Administrare Fiscală B și intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este la primul termen, motivat, după care;
Apărătorul intimatului, depune întâmpinare în 3 exemplare la dosar, și precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemafiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimatului, față de motivele în fapt și în drept invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursurilor ca nefondate, și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Brăila. reclamantul, domiciliat în B,- a chemat în judecată pe pârâtele Ministerul Economiei și Finanțelor B, Agenția Națională de Administrare Fiscală B, Direcția Generală a Finanțelor Publice B solicitând obligarea pârâtelor să plătească reclamantului prima de vacanță pe perioada 2001 - 2006 reactualizată.
Prin sentința nr. 188//06.11.2007 Tribunalul Brăilaa admis în parte acțiunea formulată de reclamantul și a obligat pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B să plătească reclamantului prima de vacanță aferentă perioadei 2001 - 2006 reactualizată.
S-au respins pretențiile reclamantului față de pârâtele Ministerul Finanțelor Publice B și Agenția Națională de Administrare Fiscală pentru lipsa calității procesuale pasive a acestora.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate că suspendările succesive au încetat la 1 ianuarie 2007, termenul de prescripție este suspendat până la 31.12.2006 prin însăși actele normative de suspendare a dreptului de a beneficia de prima de vacanță.
S-a avut în vedere și actualizarea sumelor pretinse în raport de indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâtele Ministerul Finanțelor Publice B și Agenția Națională de Administrare Fiscală prin B, Ministerul Economiei și Finanțelor B invocând prescripția dreptului la acțiune a reclamantului, considerând că dreptul la prima de concediu s-a născut la 1 ianuarie 2002. S-a mai învederat că beneficiul primei de vacanță nu constituie un drept salarial fundamental consacrat de Constituție și că sumele revendicate nu sunt prevăzute de buget.
Recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 33 alin. 2 din. nr. 188/1999 ce reglementează statutul funcționarilor publici, funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Prin urmare, dreptul la prima de vacanță s-a născut prin lege ca un drept subiectiv afectat de un termen suspensiv care conferă titularilor acestui drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic, născut să efectueze o anumită prestație pozitivă și anume aceea de a plăti suma de bani cu titlu de primă de vacanță, începând cu data la care a expirat termenul.
Faptul că ulterior, prin acte normative succesive s-a dispus suspendarea exercițiului acestui drept, nu echivalează cu stingerea dreptului.
Dreptul în sine a existat și există, putând fi valorificat de către reclamanții beneficiari. În cazul în care am accepta ideea exprimată de recurentă, s-ar putea ajunge la situația în care dreptul se suspendă pe o perioadă nedefinită, succesiv, iar persoana titulară a dreptului să nu poată să îl exercite niciodată.
În acest caz, dreptul ar avea un caracter iluzoriu, abstract, fiind din îngrădit prin însăși imposibilitatea de a fi exercitat prin liber acces la justiție, iar această situație nu este în spiritul apărării drepturilor omului.
Mai mult decât atât, suspendarea succesivă a dreptului afectează însăși substanța dreptului respectiv, de altfel un drept câștigat prin intrarea în vigoare a actului normativ.
Ne raliem opiniei potrivit căreia dreptul la prima de vacanță, face parte din conținutul dreptului la muncă iar acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu.
Astfel art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală a acestei îngrădiri.
În acest context, hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea corectă a legii, respectiv în baza disp.art.33 al.2 din Legea nr.188/1999, iar, așa cum am arătat mai sus, dreptul reclamanților intimați este născut și actual putând fi exercitat.
Sub aspectul pretinsei prescripții a dreptului la acțiune aparținând recurentei reclamante, Curtea apreciază că suspendările succesive prevăzute pentru acordarea primelor de vacanță au avut ca efect inclusiv suspendarea termenului de prescripție extinctivă.
O altă interpretare aduce atingere, așa cum s-a mai arătat, însuși dreptului, ceea ce este în totală contradicție cu principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, se impune a se considera că dispozițiile art. 10 al.3 din Legea nr.631/2002,art.9 al.7 din Legea nr.507/2003,art.8 al.7 din Legea nr.511/2004 și art.5 pct.5 din Legea nr.379/2005 au suspendat inclusiv cursul prescripției dreptului la acțiune a cărei aprobare fost suspendată prin acte normative temporare emise datorită unor condiții financiare deosebite.
În aceste condiții criticile formulate de pârâtă nu pot fi primite, neîcadrându-se în nici unul din aspectele de modificare sau casare prev. de art. 304 pct. 1 - 9.proc.civ. Pentru considerentele expuse, instanța urmează, în baza art. 312 alin. 1 C:proc. civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR B, cu sediul în B, sector 5,-, și AGENTIA NAȚIONALA DE ADMINISTRARE FISCALĂ B, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței nr. 188//06.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Februarie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, - - |
Red.AC /22.02.2008
Tehno ZE/26.02.2008
ex.2
Fond:
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Angelica Ciobotaru, Dorina Vasile
