Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 128/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 128/F-CONT
Ședința publică din 22 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
- - - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în primă instanță cererea formulată de contestatorul, domiciliat în Râmnicu V, str. G-ral nr. 11, -.C,.5, județul V, privind suspendarea executării Ordinului nr. 1099 din 22.05.2009 emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală și a Ordinului nr. 1310 din 22.05.2009 emis de Autoritatea Națională a Vămilor, intimați fiind AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR cu sediul în B,-, sector 1, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu sediul în B,-, sector 5 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-,sector 5.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru contestator, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar, consilier juridic pentru intimata Autoritatea Națională a Vămilor, în baza delegației de la dosar, consilier juridic pentru intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, în baza delegației de la dosar și consilier juridic pentru intimatul Ministerul Finanțelor Publice, în baza delegației de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură s-au depus din partea intimatelor întâmpinări.
Apărătorii părților depun la dosar delegații de reprezentare și având pe rând cuvântul arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Curtea față de actele și lucrările de la dosar constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Apărătorul contestatorului avocat susține oral motivele cererii de suspendare așa cum au fost formulate în scris, solicitând admiterea cererii, suspendarea executării ordinului nr.1099 din 22 mai 2009, emis de, și a ordinului nr. 1310 din 22 mai 2009 emis de, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul contestatorului precizează fapul că sa făcut dovada procedurii prealabile.
Reprezentanta intimatului Ministerul Finanțelor, consilier juridic, consideră că nu au calitate procesuală, iar pe fondul cauzei solicită respingerea cererii de suspendare nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege, potrivit motivelor expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
Apărătorul contestatorului față de excepția invocată privind lipsa calității procesuale a, solicită respingerea acesteia întrucât există la dosar dovada că a fost adresată plângere
Reprezentanta intimatei Autoritatea Națională a Vămilor, consilier juridic având cuvântul solicită respingerea cererii de suspendare ca fiind netemeinică, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea de la dosar.
Reprezentantul intimatei Agenția Națională de Administrare Fiscală, consilier juridic i solicită respingerea cererii de suspendare întrucât nu sunt întrunite condițiile pentru suspendare, contestatorul a ales postul de execuție și nu cel de conducere.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de față,
Constată că prin cererea înregistrată la data de 9 iunie 2009, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimații Autoritatea Națională a Vămilor, Agenția Națională de Administrare Fiscală și Ministerul Finanțelor Publice, ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună suspendarea executării Ordinului nr.1099/22 mai 2009 emis de, precum și a Ordinului nr.1310/22.05.2009 emis de, până la soluționarea de către instanța de fond a cererii de anulare a acestor acte.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004, republicată.
În motivarea cererii, s-a arătat că sunt îndeplinite cele două condiții impuse de textul susmenționat.
Astfel, cazul bine justificat, prevăzut ca primă condiție, așa cum este definită de art.2 lit.t din actul normativ precitat, este dovedit de existența împrejurărilor legate de starea de fapt și de drept ce conduce la o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actelor administrative care sunt apreciate ca nelegale și abuzive.
Ordinul nr.1099/22 mai 2009 este considerat nelegal, deoarece dispune eliberarea sa din funcția publică de conducere de director executiv al Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale, fără a fi motivat și încălcând prevederile Legii nr.188/1999, precum și pentru faptul că se întemeiază pe un act normativ, respectiv nr.OUG37/2009, act normativ neconstituțional și nelegal
Deși, în acest ordin este invocat art.99 din Legea nr.188/1999, republicată, nu se menționează expres și cazul pentru care s-a dispus eliberarea sa din funcție, ceea ce scoate în evidență nemotivarea ordinului.
În susținerea acestei condiții s-a mai arătat că nr.OUG37/2009 nu a modificat sau completat dispozițiile art.99 și 100 din Legea nr.188/1999, ceea ce conduce la concluzia că reducerea postului nu este justificată, deoarece nu au fost modificate în proporție de 50% atribuțiile sau nivelul studiilor și că odată cu desființarea postului său s-a produs înființarea unui post similar, dar având altă denumire. Ca atare, măsura desființării funcției pe care o ocupa acesta este discriminatorie, atât sub aspectul motivelor care au stat la baza emiterii ordinului, cât și sub aspectul efectelor ulterioare, întrucât numai rațiuni de ordin politic au stat la baza acestor elemente, sens în care este invocată Directiva 2000/78/CE- referitoare la egalitatea de tratament la încadrarea în muncă și a ocupării forței de muncă.
În ceea ce privește Ordinul nr.1310/22 mai 2009, prin care a fost numit în funcția de execuție, nelegalitatea provine din nemotivarea acestuia și încălcarea prevederilor Legii nr.188/1999, dar și pentru faptul că este emis de către o autoritate necompetentă și nu se întemeiază pe măsura eliberării din funcția publică pe care o ocupa, făcând astfel ca numirea în funcția de execuție să capete caracter principal, deși era subsecventă eliberării sale din funcția de conducere.
În motivarea cererii s-a adus în discuție neconstituționalitatea și nelegalitatea nr.OUG37/2009 numai pentru dovedirea cazului justificat impus de textul art.14 din Legea nr.554/2004, iar nu ca o cerere separată de sesizare a Curții Constituționale, cu privire la acest aspect.
Referitor la cea de-a doua condiție, respectiv prevenirea unei pagube iminente, definită în mod general de art.2 lit.ș din Legea nr.554/2004 - ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil - s-a susținut că prin măsurile dispune prin cele două ordine i s-a creat un prejudiciu ca urmare a reducerii venitului salarial, de natură a afecta întreținerea și nivelul de trai al familiei sale, în mod special, al copilului său în vârstă de 1 an și 7 luni.
În susținere s-a invocat cauza Buzescu contra României și art.1 din Protocolul nr.1 la CE, referitoare la posibilitățile de trai și întreținerea familiei.
În final, s-a precizat că a fost îndeplinită și condiția procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, republicată, cu toți intimații.
În susținere s-au depus înscrisuri (filele 6-79, 89-100).
Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinarea formulată la 15 iulie 2009, a solicitat respingerea cererii de suspendarea a celor două ordine, în principal, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, prin aceea că nici unul din ordinele în discuție nu este emis de către această autoritate, iar, pe fond, respingerea ca neîntemeiată, prin neîndeplinirea cumulativă a celor două condiții impuse de textul art.14, invocat în susținerea cererii.
La rândul său, Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin întâmpinarea formulată de 25 iunie 2009, a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată, prin faptul că nu s-a dovedit existența celor două condiții cumulative impuse de text, ceea ce face ca prezumția de legalitate și veridicitate de care se bucură actul administrativ, să subziste în cauză. Altfel, a nu executa actele administrative care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce într-un stat de drept este de neconceput.
Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C -în nume propriu și pentru B, prin întâmpinarea formulată la data de 20 iulie 2009, a solicitat, de asemenea, respingerea cererii contestatorului prin aceea că ambele ordine au fost emise în temeiul unui act normativ valabil la data emiterii acestora, act neanulat nici în prezent de către instituțiile abilitate.
În plus, s-a precizat că nu s-a demonstrat în ce fel prin ordinele emise s-a adus atingere egalității de tratament în privința încadrării în muncă și a dreptului la muncă, cu atât mai mult cu cât contestatorul a optat pentru o altă funcție, ceea ce face ca executarea celor două ordine atacate să se fi realizat deja și,ca atare,cererea să fie, chiar,lipsită de obiect.
Față de dispozițiile art.137 Cod procedură civilă, Curtea urmează să se pronunțe, mai întâi, asupra excepției invocate de intimatul Ministerul Finanțelor Publice, privind lipsa calității sale procesuale pasive, excepție pe care Curtea o consideră întemeiată, în raport de obiectul cererii, întrucât emitenții celor două acte administrative, a căror suspendare se solicită, sunt ceilalți doi intimați, organe de specialitate ale administrației publice centrale, instituții cu personalitate juridică în determinarea art.7 din nr.HG109/2009, respectiv și Faptul că în antetul ordinelor se regăsește și denumirea Ministerului Finanțelor Publice și față de susținerea petentului că a efectuat procedura prealabilă și cu intimatul de față, nu-i conferă acestuia calitate procesuală activă, atâta vreme cât nu el este emitentul ordinelor.
Pe fond, examinând cererea prin prisma dispozițiilor textului invocat în susținerea acesteia, în raport de probatoriul administrat, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Într-adevăr, potrivit art.14 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente suspendarea executării actului administrativ, până la pronunțarea instanței de fond.
Din lecturarea acestui text rezultă că pentru solicitarea acestei măsuri este obligatorie îndeplinirea cumulativă a două condiții, respectiv caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Art.2 alin.1 lit.t din Legea nr.554/2004, definește noțiunea de caz bine justificat ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, ce sunt de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
În speță, se susține existența acestei condiții - în ceea ce privește emiterea Ordinului nr.1099/22.05.2009 de eliberare a sa din funcția publică de conducere de director executiv la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale V - pe nemotivarea măsurii luate și pe întemeierea sa pe un act normativ, respectiv nr.OUG37/2009, considerat neconstituțional și nelegal, iar în ceea ce privește Ordinul nr.1310/22.05.2009, pe faptul că s-a dispus numirea într-o funcție publică de execuție, subsecventă funcției de conducere deținute inițial, împrejurări care ar fi de natură să justifice prevederea art.2 menționat mai sus.
Or, aspectele relevate de contestator, în legătură cu pretinsa încălcare a legii și nelegalitatea actelor în temeiul cărora au fost emise ordinele, trebuie examinate depășindu-se nivelul de aparență stabilit de limitele de suspendare, arătându-se că este atribuția statului să stabilească normele referitoare la executarea funcției publice, atribuție care, cel puțin la nivel formal, a fost exercitată prin emiterea nr.OUG37/2009, act normativ pe care s-a întemeiat ordinul contestat.
Această ordonanță este în vigoare, nu a fost modificată în vreun fel, împrejurare în raport de care nu se poate spune, cel puțin la acest moment, că există o îndoială puternică asupra legalității actului administrativ, cu atât mai mult cu cât intimatul, prin emiterea celui de-al doilea ordin, a dispus numirea contestatorului în funcția publică de execuție de inspector vamal I superior la Biroul financiar-contabilitate și achiziții publice din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale V, conform opțiunii acestuia (filele 9 și 90).
Sub acest aspect, în contradicție cu cele susținute de contestator, se apreciază că,la acest moment, executarea celor două ordine a fost deja realizată, astfel că solicitarea de suspendare a executării acestor ordine devine lipsită de obiect.
Prin acceptarea postului menționat anterior, este infirmată și susținerea contestatorului referitoare la atingerea adusă principiilor egalității de tratament în privința încadrării în muncă și a dreptului la muncă.
E drept că, recomandarea nr.R(89)8 a Comitetului de Miniștri către Statele Membre privind protecția judiciară provizorie în materie de contencios administrativ, adoptată la 13 septembrie 1989, stabilește, ca principiu, că în momentul în care instanța este sesizată cu o contestație împotriva unui act administrativ, față de care nu s-a adoptat o soluție, se poate solicita instituirea unei măsuri de protecție provizorie, însă aceiași recomandare prevede rezolvarea acestei cereri prin luarea în considerare a tuturor factorilor și intereselor relevante.
Or, așa cum s-a arătat mai sus, cel puțin la nivel formal, nu s-a dovedit cerința privind îndoiala serioasă asupra legalității actelor administrative și nici faptul că petentul a suferit o pagubă materială, iminentă, reprezentând a doua condiție imperativă a textului, pentru ca solicitarea sa să fie justificată.
prejudiciu suferit de contestator nu poate fi apreciat, de sine stătător, ca reprezentând un temei suficient admiterii prezentei cereri, atâta vreme cât diferențele de salariu dintre cele două funcții constau numai în eliminarea sporului de conducere prevăzut în cazul funcției deținute anterior de contestator, în raport de funcția deținută în prezent - funcție de execuție, consecință firească a atribuțiilor pe care le-a îndeplinit contestatorul și pe care le îndeplinește în prezent.
În aceste condiții, se constată că petentului nu i-au fost afectate nici dreptul la muncă, nici dreptul la salariu și nici dreptul de a accede la o funcție de conducere, în cadrul serviciilor deconcentrate.
Față de considerentele expuse, Curtea în baza art.14 din Legea nr.554/2004, urmează să respingă cererea de suspendare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de suspendare formulată de contestatorul, domiciliat în Râmnicu V, str.G-ral nr.11, -.C,.5, județul V, privind suspendarea executării Ordinului nr.1099 din 22.05.2009 emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală și a Ordinului nr.1310 din 22.05.2009 emis de Autoritatea Națională a Vămilor, intimați fiind AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR cu sediul în B,-, sector 1, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu sediul în B,-, sector 5 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,- sector 5.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 iulie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./23.07.2009
GM/6 ex.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Magdalena Molea
