Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1281/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1281/2008
Ședința publică din data de 28 MAI 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Simona Szabo
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr. 369/29.02.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C și cu reclamanții, și cu intervenienții în nume propriu, HG, G, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici - prima de concediu.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru. Nu a fost depusă de către reclamanți taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei pentru fondul cauzei iar de către intervenienți, taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei pentru cererea de intervenție în nume propriu formulată la fondul cauzei, deși părțile au fost citate cu această mențiune - fila 4 din dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ.
Curtea de apel, după deliberare, apreciază că la dosar există suficiente probe, cauza se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile în temeiul art. 150 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare.
Imediat după închiderea dezbaterilor se prezintă avocat, pentru reclamanți și intervenienți, care depune împuterniciri avocațiale și dovezile de achitare a taxelor judiciare de timbru datorate pentru fondul cauzei și pentru cererea de intervenție formulată la dosarul de fond.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 369, pronunțată la data de 29.02.2008, în dosarul nr- al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, și cu intervenienții în nume propriu, HG, G, împotriva pârâților MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și în consecință: s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității acțiunii invocate de, iar pârâții au fost obligați să acorde reclamanților drepturile bănești reprezentând contravaloarea primelor de concediu pentru perioada 2004-2006, actualizată cu rata inflației până la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanții sunt angajații pârâtului INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C, iar potrivit prevederilor art. 37 alin. 2 din nr.OG 38/2003 beneficiază de primele de vacanță aferente perioadelor amintite chiar dacă acordarea acestora a fost suspendată succesiv. Fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative care au dispus suspendarea.
Totodată, prima instanță a mai reținut că aceste dispoziții legale nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului ori la prelungirea termenului de punere în aplicare, neabrogând acest drept pentru perioada 2004 - 2006.
De asemenea, instanța de fond a dispus ca pentru unii reclamanți, respectiv intervenienți care au activat ca polițiști doar o parte din această perioadă, acțiunea să fie admisă pentru perioadele la care sunt îndreptățiți.
Cât privește excepția calității procesuale pasive și cea a inadmisibilității acțiunii invocate de, instanța de fond a apreciat că acesta are calitate procesuală întrucât, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 500/2002 și nr.HG 208/2005, este responsabil cu întocmirea propunerilor de buget anuale și repartizarea bugetului, iar în privința inadmisibilității acțiunii pentru neurmarea procedurii prealabile, instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termenul legal pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin C solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii reclamanților și a cererii de chemare în garanție a
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că instanța de fond a admis acțiunea reclamanților, obligând pârâții la plata primei de concediu, egale cu salariul de baza din luna anterioara plecării în concediu, cuvenite pe anii 2004, 2005, 2006 actualizate cu rata inflației de la data nașterii acestor drepturi și până la data efectiva a plății.
Totodată, pârâtul a relevat că în mod greșit s-a apreciat de instanța de fond că speța dedusă judecății este un litigiu de muncă și nu unul de contencios administrativ. In acest sens, recurenta a solicitat admiterea excepției lipsei procedurii prealabile, prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 conform căruia, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există.
Prin acest text de lege a fost instituită o procedură prealabilă obligatorie, în lipsă căreia instanța nu poate fi sesizată, având în vedere și disp. art. 109 pct.(2) pr.civ.
Pe cale de excepție s-a reiterat lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, întrucât acesta nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios pentru a fi citat conform Codului d e procedură civilă, iar instituția juridică a chemării în garanție nu este aplicabilă în cazul litigiilor de muncă, cu atât mai mult cu cât între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu există nici o obligatie de garantie, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite al Ministerului Internelor și Reformei Administrative nu a corectat periodic drepturile reclamantilor, nu îi conferă acestuia nici o garantie legală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă.
În susținerea recursului au fost invocate și disp. art. 14 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 500/2002 și prev. nr.OUG 146/2007, relevându-se faptul că Ministerul Internelor și Reformei Administrative, ca ordonator principal de credite, este singura parte obligată în raportul juridic dedus judecătii și care trebuie să precizeze mijloacele și sursele necesare pentru creșterea cheltuielilor de genul celor solicitate în acțiunea din prezentul dosar, motiv pentru care cererea sa de chemare în garanție este inadmisibilă.
Din cele arătate mai sus rezultă fără echivoc faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi implicat în plata drepturilor solicitate de reclamanti întrucât aceste fonduri sunt asigurate din bugetul Ministerului Internelor și Reformei Administrative și nicidecum din cel al Ministerului Economiei și Finanțelor, cu atât mai mult cu cât bugetul pe anul 2008 fost deja adoptat, neputând fi modificat decât prin legi de rectificare.
De asemenea, a fost criticată sentința tribunalului și prin prisma modului cum a fost soluționată cererea reclamanților, întrucât drepturile ce fac obiectul judecății nu se cuvin acestora, acțiunea fiind lipsită de interes raportat la prevederile exprese ale OUG nr. 146/2007.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
În primul rând, prin memoriul cuprinzând motivele de recurs se reiterează excepția inadmisibilității acțiunii reclamanților, pentru nerespectarea prev. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, însă această apărare nu poate fi reținută, întrucât în doctrină s-a relevat faptul că procedura recursului administrativ prealabil este impusă de lege numai în cazul acțiunilor în anularea unui act administrativ, ceea ce nu este cazul în speță, iar nu și în cazul acțiunilor întemeiate pe tăcerea administrației sau pe refuzul nejustificat de rezolvare a cererii.
În privința excepției lipsei calității procesuale a recurentului, Curtea apreciază că prima instanță a aplicat în mod corect disp. art. 60 - 63.pr.civ. întrucât nici un text legal nu interzice în mod expres această procedură în cadrul litigiilor având ca obiect acordarea drepturilor ce derivă din raporturile de serviciu ale funcționarilor publici.
Pe de altă parte, aplicabile în speță sunt prev. art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 386/2007, art. 4 alin. 1 și 2 art. 15 alin. 1 și 3 din Legea nr. 500/2002, precum și art. 2 și 3 din nr.OG 22/2002, care vin în sprijinul susținerilor reclamanților, întrucât rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este acela de a coordona acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, răspunzând de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetare ale ordonatorilor principali de credite, precum și a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Din această perspectivă, nu are nici o importanță faptul că bugetul pe anul 2008 fost deja adoptat, întrucât rolul recurentei este și acela de a pregăti proiectele legilor de rectificare bugetară, pe baza solicitărilor ordonatorilor de credite.
Întrucât sentința pronunțată este opozabilă atât Ministerului Internelor și Reformei Administrative cât și Ministerului Economiei și Finanțelor, fiecare dintre cele două instituții va aduce la îndeplinire, în limita competențelor proprii, prevederile invocate în susținerea recursului pentru a da posibilitatea reclamanților să încaseze efectiv sumele acordate prin sentința atacată.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes a reclamanților în susținerea demersului lor judiciar, Curtea apreciază că și aceasta este nefondată, întrucât dreptul la prima de concediu este unul care nu poate fi negat, iar în consecință el trebuie respectat de către pârâți și recurentă, care trebuie să ia toate măsurile legale pentru a fi respectat.
Astfel, instanța achiesează la susținerea conform căreia, deși se recunoaște aplicabilitatea textelor legale care au suspendat acordarea dreptului la prima de concediu, respectiv art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003 precum și art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004, prin această suspendare succesivă în ceea ce privește acordarea primei de vacanță, dreptul în sine nu a fost restrâns ci îngrădit, operând în concret ca o veritabilă lipsire de dreptul subiectiv.
Or, în conformitate cu disp. art. 41 și 53 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii care presupune și concediul de odihnă plătit, iar restrângerea exercițiului unor drepturi trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, neputând aduce atingere existenței înseși a dreptului.
În consecință, fiind vorba despre un drept câștigat, derivat dintr-un raport de serviciu, el nu putea fi anulat prin actele normative invocate de către pârâtă, reclamanții fiind polițiști și, în consecință, pe deplin îndreptățiți să se prevaleze de disp. art. 37 alin. 2 din OG nr. 38/2003.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a apreciat că actele normative privind aprobarea bugetului asigurărilor sociale de stat au o aplicare strict determinată în timp, respectiv un an calendaristic, iar în consecință, este fără interdicții acordarea și plata ulterioară a drepturilor solicitate.
De altfel, această chestiune a fost tranșată de către Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin decizia nr. XII/2007 a stabilit, în baza prev. art. 329.pr.civ. că prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază, din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu se cuvine polițiștilor pentru perioada anilor 2004 - 2006, astfel cum a fost reglementată prin disp. art. 37 alin. 2 teza I din nr.OG 38/2003.
Raportat la aceste considerente, nu poate fi negată posibilitatea reclamanților de a se adresa instanțelor de judecată pentru recunoașterea acestui drept, în caz contrar fiindu-le încălcat dreptul de acces la justiție consacrat de art. 21 alin.2 din Constituția României.
De altfel, această posibilitate, de a sesiza instanțele judecătorești chiar în condițiile adoptării OUG nr. 146/2007, a fost avută în vedere la momentul elaborării acestui act normativ, relevante fiind în acest sens, prev. art. 2 alin. 3.
Din cuprinsul acestui text rezultă și interesul actual și legitim al reclamanților pentru promovarea acțiunii, raportat la modalitățile de plată stabilite în situația existenței unei hotărâri judecătorești.
În consecință, aplicând prev. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 360/2002, art. 911din Legea nr. 188/1999, art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 3041, art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat, cu consecința menținerii în întregime a sentinței primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 369 din data de 29 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex/19.06.2008
Jud.fond:,.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Simona Szabo
