Obligația de a face. Sentința 456/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 456/2008
Ședința publică din 28 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formultă de către reclamanții, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este al doilea termen de judecată și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea de apel, după deliberare, apreciază că la dosar există suficiente probe, cauza se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile în temeiul art. 150 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată la data de 3 aprilie 2008, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului să emită ordinele de încadrare pentru reclamanți în conformitate cu prevederile sentinței civile nr. 2004 din 1 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj - Secția Civilă, irevocabilă prin decizia civilă nr. 87/R/2008 a Curții de Apel Cluj.
De asemenea, reclamanții au solicitat " obligarea pârâtului la repararea prejudiciului cauzat prin actul administrativ, respectiv prin nealocarea sumelor necesare plății către reclamanți".
Pârâtul prin întâmpinarea formulată s-a opus admiterii acțiunii.
În conformitate cu prevederile art. 137, art. 158.pr.civ. a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, motivat de faptul că potrivit art. 36 alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27 din 29 martie 2006 - privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr. 45/2007, competența soluționării cererilor judecătorilor, procurorilor, ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor si procurorilor și ale asistenților judiciari revine Curții de Apel București.
În conformitate cu prevederile art. 137 din Codul d e procedură civilă a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Întemeiat pe prevederile art. 60-63.pr.civ. pârâtul a formulat o cerere de chemare în garanție în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Deliberând asupra pretențiilor deduse judecății, Curtea reține următoarele:
Reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la emiterea ordinelor de încadrare cu aplicarea creșterii salariale de 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, de 2% începând cu data de 1 aprilie 2007 față de nivelul din luna martie 2007 și de 11 % începând cu data de 1 octombrie 2007 față de nivelul din luna septembrie 2007 în baza dispozitivului sentinței civile nr. 2004/01.10.2007, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, prin care pârâtul din prezenta cauză, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împreună cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj au fost obligați la acordarea creșterilor salariale menționate, actualizate cu indicele de inflație reclamanților.
Pârâții nu au executat încă această hotărâre judecătorească, întrucât procedura privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii este reglementată de Legea nr. 110/2007, pentru modificarea și completarea Ordonanței de Guvern nr. 22/2002.
Prin cererea formulată la 11.02.2008 reclamanții au solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să analizeze oportunitatea emiterii ordinelor de încadrare în conformitate cu prevederile sentinței civile nr. 2004/2007 a Tribunalului Sălaj, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 87/R/2008 a Curții de Apel Cluj.
Prin adresa nr. 759-783/2008 pârâtul a comunicat că această cerere va rămâne în evidența Direcției de resurse umane și documentare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție până la obținerea finanțării necesare achitării drepturilor de natură salarială prevăzute în hotărârile judecătorești pe care a fost întemeiată solicitarea.
Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 2 lit. o din același act normativ.
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale Curtea apreciază că față de temeiul juridic pe care se întemeiază demersul judiciar inițiat de reclamanți, această excepție nu poate fi primită.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 36 alin. 1 "personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe de urgență, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație în termen de 15 zile de la data comunicării la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și ale Direcției Naționale Anticorupție ori, după caz, la Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile.
În același timp, potrivit prevederilor art. 36 alin. 2 din același act normativ "împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. 1 se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunțate sunt irevocabile".
Aceste prevederi legale nu sunt aplicabile, prezentul litigiu nu se circumscrie sferei dispozițiilor art. 36 din nr.OUG 26/2007.
Cât privește excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, instanța apreciază că această excepție este nefondată.
Potrivit art. 7 din acest act normativ "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există".
Reclamanții au solicitat pârâtului să analizeze oportunitatea emiterii ordinelor de încadrare în conformitate cu prevederile sentinței civile nr. 2004/2007 a Tribunalului Sălaj.
Nemulțumiți de răspunsul primit reclamanții au sesizat instanța de contencios administrativ în vederea recunoașterii dreptului pretins.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că excepția inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi primită.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține următoarele:
Reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la emiterea ordinelor de încadrare cu aplicarea creșterii salariale de 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, de 2% începând cu data de 1 aprilie 2007 față de nivelul din luna martie 2007 și de 11 % începând cu data de 1 octombrie 2007 față de nivelul din luna septembrie 2007 în baza dispozitivului sentinței civile nr. 2004/01.10.2007, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, prin care pârâtul din prezenta cauză, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împreună cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj au fost obligați la acordarea creșterilor salariale menționate, actualizate cu indicele de inflație reclamanților.
Pârâții nu au executat încă această hotărâre judecătorească, întrucât procedura privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii este reglementată de Legea nr. 110/2007, pentru modificarea și completarea Ordonanței de Guvern nr. 22/2002.
Potrivit art. 1 din acest act normativ" creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă"
Pârâta a relevat că fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2008 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea de stat nr. 388 din 31 decembrie 2007 iar legea nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de către instanță, astfel că până la aprobarea propunerii de rectificare bugetară sentința menționată nu a putut fi pusă în executare.
Totodată a învederat că neaplicarea creșterilor salariale a căror plată este dispusă de instanță s-a datorat și faptului că, în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. 1 și 2 din Legea nr. 500/2002 - privind finanțele publice, cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale, nici o cheltuială neputând fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.
De asemenea, potrivit alin. 3 al art. 14 din acest act normativ relevă că "Nici cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare".
Refuzul emiterii ordinelor s-a întemeiat pe aceea că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate, întrucât Ministerul Public este o instituție bugetară, fondurile salariale fiind stabilite prin legea bugetului de stat.
Conform art. 2 lit. i din Legea nr. 554/2004, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere a fost definit ca fiind exprimarea explicita, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; fiind asimilată refuzului nejustificat si nepunerea in executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.
Analizând considerentele de fapt mai sus expuse, Curtea reține că refuzul pârâtei de a soluționa cererea formulată de reclamanți nu a fost exprimat cu exces de putere, ordinele neputând fi emise înainte de momentul în care pot fi puse efectiv în aplicare, angajarea cheltuielilor din bugetul de stat putându-se face numai în limita creditelor bugetare aprobate anual.
Procedura privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titlurile executorii, este reglementată de Legea nr. 110/2007.
În lipsa legii de rectificare bugetară pe anul 2008, pârâtul nu dispune de surse de finanțare ce să facă posibilă emiterea ordinelor și punerea acestora în executare.
În acest context, nefiind vorba de un refuz nejustificat de a soluționa o cerere, dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 nu sunt incidente în speță.
Pentru aceste motive, cererea introductivă de instanță urmează să fie respinsă și, pe cale de consecință, cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtă va fi respinsă ca fiind lipsită de obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj.
Respinge excepția inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
Respinge acțiunea formulată de către reclamanții, toți cu domiciliul ales în Z,-, jud. S, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE cu sediul în B, sect. 5,-, având ca obiect obligația de a face.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.SS/dact.
16 ex./04.07.2008
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo
