Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 129/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 129/CA
Ședința publică de la 16 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 3: Iulia I - -
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului introdus de reclamantul, domiciliat în P,-, -.38,.A,.8, județul I, în contradictoriu cu Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor I, împotriva sentinței civile nr. 978/ca din 07.11.2008 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal,făcut în ședință publică, sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se referă, de către grefier, că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 09 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre, și că, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 16 martie 2009.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă 978//07.11.2008 Tribunalul Iași Comercial și contencios administrativ a hotărât următoarele:
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul pentru Protecția Consumatorului.
A respins acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta I, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În motivarea acestei sentințe a reținut instanța că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat anularea Deciziei de sancționare disciplinară nr.23/23.04.2008 emisă de Inspectorul din cadrul Inspectoratului Regional pentru protecția consumatorilor I.
Deși actul a cărei anulare se solicită a fost emis de inspectorul șef din cadrul instituției pârâte reclamantul a înțeles să cheme în judecată însăși instituția publică din care face parte emitentului actului administrativ contestat însă pârâtul Inspectoratul Regional pentru protecția consumatorilor I nu este emitentul actului și nu are atributul emiterii actului de sancționare.
Atributul aplicării sancțiunii disciplinare, care la rându-i atrage și justifică în același timp calitatea procesuală pasivă, revine persoanei care are competența legală de numire în funcția publică conform art.78 alin.1 și 2 din lg. nr.188/1999.
În materia contenciosului administrativ problema capacității procesuale de folosință și a calității procesuale este în strânsă legătura cu atributul emiterii/adoptării actului administrativ, nefiind incidente în această materie prevederile dreptului comun legate de capacitate și calitatea procesuală astfel încât în raport de actul contestat capacitatea procesuală de folosință și calitatea procesuală pasivă o are inspectorul șef din cadrul Inspectoratului Regional pentru protecția consumatorilor I pe care însă reclamantul nu l-a chemat în judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, pe care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, în esență motivat de faptul că, în mod greșit, prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei I, și, pe fond ca urmare a acestei constatări, a respins acțiunea formulată. Arată recurentul în motivele de recurs că soluția adoptată de prima instanță contravine dispozițiilor generale înscrise în art. 41 alin. 2 cod proc. civ. care consacră principiul general potrivit căruia "parte în judecată poate fi doar persoana care are folosința drepturilor civile".Or, potrivit art. 1 și 7 din Hotărârea nr. 748/2007 privind organizarea și funcționarea reglementează acest aspect, dispunând: "Autoritatea are în subordine 12 inspectorate regionale pentru protecția consumatorilor, ca entități cu personalitate juridică" Același text normativ arată la art. 7 alin. 2: "Inspectoratele regionale pentru protecția consumatorilor sunt conduse de inspectori șefi care au calitatea de ordonatori terțiari de credite". Raportat la aceste dispoziții legale este evident faptul că inspectorul șef nu poate avea capacitate procesuală și nu poate sta în judecată, deoarece îi lipsește capacitatea procesuală de folosință, adică aptitudinea generală a persoanei de a dobândi și de a-și asuma obligații pe plan procesual.
Absența personalității juridice nu poate avea drept consecință decât incapacitatea de a fi parte în judecată a inspectorului șef, admiterea excepției fiind nelegală. Faptul că, potrivit art. 99 din Legea nr. 188/1999, republicată, actul de eliberare din funcție se emite de către persoana care are competența legală de numire în funcția publică, nu este de natură să confere calitate procesuală conducătorului instituției. Emiterea actului administrativ de numire sau eliberare din funcție al unui funcționar public se raportează la principiul subordonării ierarhice, care guvernează raporturile dintre funcționarii publici și cele dintre aceștia și instituțiile în cadrul cărora funcționează.
Depunând întâmpinare, intimata a răspuns criticilor formulate și a solicitat respingerea recursului, precizând, în esență, că I nefiind emitentul actului și neavând atributul emiterii deciziei de sancționare, nu are calitate procesuală pasivă.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este întemeiat recursul sub aspectele următoare.
Reclamantul, în acțiunea sa în justiție, având ca obiect anulare decizie de sancționare, a înțeles să cheme în judecată pe angajatorul său - Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorului - și nu pe emitentul actului, persoană fizică, cu același statut în cadrul instituției ca și reclamantul.
Având în vedere natura obiectului cererii ce a fost dedusă judecății, este de arătat că această calitate, de parte în procesul civil, trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului, respectiv obligației, deduse judecății, ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.
Raportul de drept material în cauză având ca obiect însăși raportul de muncă s-a născut doar între reclamant și angajator - adică Inspectoratul, ca instituție, și nu persoana fizică care a emis în fapt decizia de sancționare - și, ca atare, raportul de drept procesual se poate forma doar între aceste părți. Aceasta în condițiile în care desfacerea contractului de muncă, urmare a deciziei de sancționare disciplinară cu sancțiunea "destituirii din funcția publică"este atributul exclusiv al angajatorului,în virtutea raporturilor de muncă, iar nu și al altor entități, chiar emitente, cu care reclamantul nu are nici un raport juridic de natura celui invocat ca și angajat funcționar public.
Așa fiind, reclamantul are raport juridic doar cu Inspectoratul ca și angajator, acesta având calitate procesuală pasivă în cauză.
Mai mult, emitentul actului de sancționare nu a acționat în numele său propriu și din propria sa inițiativă, ci în urma atribuțiilor conferite prin raportul de muncă cu angajatorul și ca urmare a constatărilor comisiei de disciplină, astfel că acesta nu poate sta în judecată, ca având calitate procesuală pasivă, neacționând în interesul său personal. Astfel spus, raportul de subordonare ierarhică nu poate justifica calitatea procesuală a funcționarului emitent al actului, cu atât mai mult cu cât și emitentul actului are aceleași raporturi cu instituția, fiind pe poziții de egalitate din această perspectivă cu reclamantul. Concluzionând, Curtea apreciază că aplicarea unei sancțiuni disciplinare nu poate atrage și nu poate justifica calitatea procesuală pasivă a persoanei care are competențe în acest sens, câtă vreme așa cum am arătat atributul exclusiv de numire în funcția publică aparține instituției angajatoare.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă recursul pârâtei urmează a fi admis, cauza urmând a fi trimisă în vederea rejudecării aceleiași instanțe, cu ocazia rejudecării, instanța urmând să aibă în vedere și celelalte critici invocate de reclamant inclusiv în cererea introductivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.978/a din 07.11.2008 pronunțată de tribunalul Iași, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe - Tribunalul Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, I - - |
Grefier,
Red. C.
Tehnored. /
02 ex.
23.03.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Iulia
